O noua secventa din amintirile doctorului Gica Manescu este legata de data aceasta de muzica si muzicieni.

———-

Am cunoscut direct pe unii dintre muzicieni sau le-am cunoscut exercitarea profesiunii, in domeniul artei.

 

(video source professorgheorghe)

 

Pe Theodor Rogalski, mai mult compozitor, dar pe sotia lui ca un oaspete la castelul Pelisor, transformat in Casa de creatie si odihna penru artisti, scriitori si ziaristi. Prin sotia mea, ziarista la “Agerpres “, am obtinut aprobarile. De vreo doua ori, am intalnit-o pe doamna  Rogalsky cu care facusem cunostinta. Langa camera noastra de la etajul I, era o use ingusta si o scarita in spirala, care ducea la o bisericuta si o camera de locuit. Era locul ei de cazare. Nu am vazut-o intre altii, tacuta si retrasa. O seriozitate pe figura ei. Am luat-o ca atare, fara importanta.

(video source c0gnate)
Cand s-a deschis Sala de concerte a Radiodifuziunii am fost si acolo printre amatorii de muzica si am admirat talentul dirijorului Iosif Conta. In fragmentul de mai sus Conta dirijeaza Poema Romana a lui George Enescu cu orchestra Radioteleviziunii romane.

Pe compozitorul Anatol Vieru, l-am cunoscut din timpul studentiei mele iesene si a adolescentei lui. Elev silitor si muncitor, scolit si in URRS de unde a revenit nu numai cu  diploma, dar si sotia.
source http://reddoorbythebeach.wordpress.com/category/choral-music/
Am plecat  in Germania nu “ democrata “-  comunista, ci “ federala “- capitalista, in anul 1971. Nu pot cere nici un ban inapoi, ca n-am platit noi. Mama socrului meu, evreica de origine germana, decedata, avea familie revenita acolo, la Dusseldorf , capitala districtului – Land- de multi ani si care a vrut reunficarea si ne-a adus. Eu am fost “atasat “  sotiei mele. Am locuit si profesat intr-un oras de 20 mii locuitori, la 20 Km. de capitala. Intr-un spital, in sectia de chirurgie generala si apoi, medic privat, al unei Case de Asigurari  medicale, pentru cei are ii apartineau. Stimat de colegi, vecini, pacienti si autoritati, am avut viata cu munca de raspundere si greutatile limbii. Nu m-am plans, am muncit, invatat si am reusit.

Seful sectiei culturale al Primariei, neamt din Timisoara, s-a imprietenit cu noi. Ne-a anuntat ca in curand soseste in turneu, Filarmonica din Cluj avand ca solist pe renumitul viorist, Stefan Ruha. Am cumparat doua bilete. Sala de festivitati a orasului era plina si am dat si de cativa imigranti (fugiti, ramasi), din Romania. Concertul pentru vioara de Beethoven a fost executat si acompaniat cu maestrie.  Aplauzele au fost meritate. In pauza, am putut intra in camera de odihna, din dosul scenei cu amicul, si am invitat ca dupa concert, la noi acasa, sa ciocnim un  pahar cu solistul, dirijorul, si 2-3 din ansamblu. Ruha a intors capul catre un tovaras -mi-am dat seama ca e securistul insotitor – si a refuzat invitatia cu un motiv neserios. Aveau a doua zi, concert in alt oras din apropiere. Un autobuz pentru ei si camere de hotel,rezervate. Ne-am despartit cu strangeri de maini, am ascultat partea a doua si ne-am intors singuri.

(video source vonMelas)
Relativ la Ionel Perlea, am aflat ca a dirijat ani multi, Orchestra Sinfonica din Bamberg. E una renumita, dintre cele germane. Am fost acolo, dar fara sa ma interesez de muzica. Asezare foarte pitoreasca. Un rau, strabate centrul.
Aici se termina povestirea.