Entries tagged with “rock”.


Era in ultima mea vacanta mare de licean, intre clasa a 11-a si a 12-a.In sala de sport de la subsolul liceului Sfantul Sava reusisesm sa convingem directiunea liceului sa permita organizarea unei discoteci, folosind faptul ca baiatul directoarei liceului era coleg cu noi de clasa. Cel mai bun prieten al meu era DJ-ul principal si animatorul serilor, se ocupa serios de muzica si impreuna cu el exploram spatiul liber al muzicii rock al carui principal canal de distribuire in Romania erau emisiunile ‘Metronom’ ale lui Cornel Chiriac la Radio Europa Libera. Pe cai necai facea rost de discurile cu muzica auzita la Europa Libera, o copia pe benzi de magnetofon si o prezenta in discoteca liceului. Curaj? Inconstienta? In primul rand dragoste de muzica si de libertate.

 

sursa - http://ro.wikipedia.org/wiki/Tezele_din_iulie

 

Data era 7 iulie 1971 – o miercuri. Ne adunasem ca de obicei ceva mai devreme, noi organizatorii, dar sala de sport era incuiata. Nu intelegeam dece, cand unul dintre noi veni cu vestea – ‘Tovarasul a tinut ieri o cuvantare, ceva cu educatia politica’. ‘Tovarasul’ era desigur Ceausescu, si noi, ignoranti in ale propagandei nu citisem ziarele, oricum nu cuvantarile ne interesau pe noi. Aceea era insa o cuvantare care avea sa ne influenteze intreaga viata, sau cel putin multi dintre anii care au urmat. In cele din urma a aparut profesorul de sport, se consultase cred cu directoarea si primise aprobarea sa deschida sala de sport si sa ne lase sa desfasuram seara de discoteca. Incepusem sa intelegem si noi ca este vorba despre ultima. Pentru un timp cel putin. Pentru vreo 19 ani.

Inspirate de o vizita facuta de Ceausescu in China comunista si Coreea de Nord cu cateva saptamani inainte, tezele din iulie nu au fost insa o generatie spontanee ci s-au ivit ca o reactie a conceptiilor staliniste si a birocratiei ideologice care dominasera viata romaneasca in anii 50 si inceputul anilor 60 pentru a fi puse in umbra de o scurta perioada de relativ ‘dezghet’ ideologic, de normalizare controlata a vietii publice si culturale si de recuperare a valorilor reale in continuitate cu cele ale culturii romanesti dinainte de dictaturile fascista si comunista. Nu era vorba despre o intoarcere la democratie, controlul partidului comunist unic era complet si nici macar nu a existat in Romania o ‘primavara’ ca cea cehoslovaca din 1968, dar totusi cenzura se mai relaxase, filme de divertisment se aduceau din toata lumea, se traduceau carti, si chiar si muzica straina isi mai facea loc – cu greu si cu multe limite si interziceri – la radio si in topurile unor reviste cum era ‘Saptamana’. Peste noapte majoritatea acestora au fost pur si simplu anulate. In zilele care au urmat programele de televiziune au fost restructurate, cinematografele au scos majoritatea filmelor straine cu continut ‘necorespunzator’, componenta redactiilor revistelor literare a fost schimbata si continutul acestora aliniat din nou cu productele realismului socialist, muzica pop si rock a disparut aproape cu totul de la radio si din presa.

 

sursa http://www.frontpress.ro/?p=10819

 

Putini au fost intelectualii care au incercat sa reziste acestor tendinte si ei au fost redusi imediat la tacere si trecuti la index, cartile lor nu au mai fost publicate, piesele si filmele lor nu au mai fost reprezentate sau pur si simplu nu au mai fost facute. In anii care au urmat au luat calea exilului scriitori si regizori de film si de teatru de prima mana, iar cei care au ramas in Romania s-au luptat cu cenzura si au fost obligati la compromisuri uriase pentru ca cartile, filmele sau pieselor lor de teatru sa ajunga, chiar si in forma ciuntita la public. Locul artei si culturii autentice a fost luat de manifestari grandioase, nationalist-patriotarde cum erau festivalurile ‘Cantarea Romaniei’ croite dupa modelele de la Phenian si de un faraonic cult al personalitatii intretinut de politrucii regimului impreuna cu cativa poeti si artisti plastici colaborationisti. In anii 80, in penuria economica creata de constructiile megalomanice din Capitala si de ambitia absurda a lui Ceausescu de a sterge datoria externa a Romaniei programele de televiziune s-au redus la doua ore de emisie pe zi pe un singur canal si ziarele la patru pagini umplute aproape exclusiv de propaganda.

Tezele din iulie au esuat, dar au trecut mai mult de 18 ani durerosi pentru cei ramasi in Romania pana la prabusirea sistemului comunist si intoarcerea la normalitate. Consider ca au esuat pentru ca evenimentele din decembrie 1989, oricum le-am caracteriza au dus in cateva zile la o completa liberalizare a presei, si la restabilirea instantanee a contactului direct intre scriitorii, artistii, oamenii de cultura romani si publicul lor. Paranteza neagra deschisa in iulie 1971 s-a inchis. Ea insa a lasat cicatrici si in modul de gandire, si in educatia estetica si culturala al multor generatii, si in suferintele creatorilor si consumatorilor de cultura si in miile de creatii care ar fi putut fi si nu au vazut lumina tiparului, a scenei, a ecranului, a sevaletului. Pentru multi dintre cei care eram atunci in plina formare intelectuala, abia iesiti din adolescenta, iulie 1971 a insemnat o trezire la realitatea a ceea ce este cu adevarat comunismul, stergerea definitiva a oricarei iluzii in ceea ce priveste aceasta ideologie si acest sistem politic – o lectie dura de maturizare, pentru care insa putem astazi retrospectiv sa-i multumim partidului.

(video source whatiship73)

It was my birth today and I am 58 now. I cannot however forget another June 27, 41 years ago. In 1970 in Bucharest, Romania, Blood, Sweat & Tears were on a ‘good will’ tour during the short period of relative freedom during the Communist rule. The concert took place in a skating ring arena which was not used during the summer, and we hear many of the hits of the band that were familiar to us from Cornel Chiriac‘s Metronon broadcasts at Radio Free Europe – Spinning Wheel, And When I Die, Sometimes in Winter. At the end of the concert after a few encores the band left, but we, part of the young folks in the audience stayed shouting ‘we want more’ and then ‘USA’. The police entered with police dogs and dragged us out. That was my first taste of police brutality and repression under Communist dictatorship, a great lesson on my 17th birthday, a lesson that I never forgot.

(video source whatiship73)

Pe 4 martie se implines 35 de ani de cand Cornel Chiriac a fost asasinat la Munchen. Pentru generatia mea si generatiile apropriate Cornel a fost una dintre figurile formative si un simbol.

(sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Cornel_Chiriac)

Dupa ce a incercat sa promoveze in Romania muzica rock si jazz cu emisiuni la radio si televiziune, cu activitati in cluburi si festivale studentesti Cornel a ales in 1969 calea libertatii. Scurta vreme dupa aceea vocea sa familiara a putut fi auzita pe calea undelor la Radio Europa Libera.

http://www.youtube.com/watch?v=IFCkdMKQuF0&feature=related

(video from impy4ever)

In emisiunile sale ‘Metronom’ si ‘Jazz a la Carte’ Cornel Chiriac a prezentat tot peisajul larg si variat al muzicii rock si jazz al acelei perioade. Spirit enciclopedic inzestrat cu o extraordinara cultura muzicala a deschis gustul pentru muzica buna si a educat generatii intregi de artisti si de iubitori de muzica. Se poate spune ca peisajul rockului romanesc ar fi fost altul daca Cornel Chriac si emisiunile sale nu ar fi existat in acei ani.

sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Cornel_Chiriac

Cornel insa a reprezentat pentru noi mai mult decat muzica. A fost o fereastra deschisa spre cultura generatiei noastre in lume de care eram izolati de cenzura regimului comunist. A fost un exemplu de gandire libera si un indemn de a refuza rutina, de a cauta sa intelegem tot ce este nou, de a accepta lumea in toata varietatea si frumusetea sa. Atragand tinerii acelor vremuri la Europa Libera, Cornel Chiriac a dus la cresterea semnificativa a popularitatii acestui post de radio, alternativa de informatie si de comentarii politice si opinii necenzurate fara echivalent pentru Romania acelor vremuri.

In fiecare an la 4 martie o parte dintre admiratorii lui Cornel se aduna la cimitirul din Bucuresti unde a fost adusa cenusa sa pentru odihna vesnica. Sunt si eu cu gandul alaturi de ei si cinstesc memoria celui care a fost pentru mine si pentru multi dascal in ale muzicii si ale libertatii. Fie-i memoria binecuvantata.

Bela Kamocsa died last week. He was the founder of the Romanian rock band ‘Phoenix’ in the 60s, at a time when doing rock meant in Romania not only music but also a political stand. The band played an important role in the history of Romania rock.

youTube keeps some of his recordings.

‘Canarul’ from 1969 with Phoenix:

http://www.youtube.com/watch?v=qXtIubtuKDY

‘Lady Madonna’:

http://www.youtube.com/watch?v=jFMgdB3-JGE

‘Totusi sunt ca voi’

http://www.youtube.com/watch?v=d2NDVRp8OgM&feature=related

with Bega Blues Band at the Sibiu jazz festival in 2002:

jam sessions with Mircea Bunea in 2008:

and the recording of a TV interview with Daniel Vighi with scores of interesting information about the musical history of Timisoara.

May his memory be blessed.