Entries tagged with “judaism”.


‘… ma intreb daca o istorie bazata pe ideea unei intelegeri corecte a cartilor, faptelor sau persoanelor, ar fi mai adecvata decat una intemeiata pe prezumtia ca aceeasi factori au fost inteles gresit. Poate ca o istorie bazata pe intelegeri gresite produse in trecut este mai inteligibila decat cea care acorda prea multa importanta interpretarilor protagonistilor ei.’ (pag. 176-177)

Citatul acesta din sectiunea de incheiere si concluzii a cartii ‘Evreii lui Saturn: Despre sabatul vrajitoarelor si sabatianism’ aparuta in colectia ‘Plural’ a editurii Polirom sintetizeaza metoda lecturii critice care sta la baza cartii lui Moshe Idel. Expert de primul rang in studiul misticii evreiesti (Cabala), profesor la Universitatea Ebraica din Ierusalim si laureat al Premiului Israel, profesorul Moshe Idel este autorul multor carti in care se ocupa de aspecte diverse ale iudaismului si ale misticii evreiesti in evolutia lor istorica si in contemporaneitate. Lucrarea aparuta recent in versiune romaneasca are ca teme principale influenta astrologiei si mai specific a semnului planetei Saturn (cu interpretarile sale mitologice si astrologice) asupra gandirii evreiesti, si interpretarile si rastalmacirile acestei legaturi intre discipline disparate ale filozofiei, religiei, misticii si istoriei evreiesti. Modul de abordare este punerea sub semnul intrebarii a conceptiilor comode, citirea critica a surselor cunoscute si adaugarea unui complex de surse noi si de explicatii care sfideaza conceptiile acceptate.

 

sursa www.barnesandnoble.com

sursa www.barnesandnoble.com

 

In spritul intrebarilor critice pe care Moshe Idel pe pune in orice moment pun si eu doua intrebari critice legate de aceasta editie romaneasca a lucrarii lui Idel. Este foarte laudabil ca un studiu serios apartinand unuia dintre specialistii reputati in domeniu vede lumina tiparului in Romania, dar se cer a fi puse cel putin doua intrebari in legatura cu aceasta editie.

Prima intrebare este legata de traducere. Editia romaneasca se bazeaza pe o traducere a versiunii italiene a cartii, semnata de Cornelia Dumitru. Daca cumva Moshe Idel a scris cartea in limba italiana, paragraful acesta trebuie ignorat. Daca insa este vorba despre o traducere (din ebraica? din engleza? vad la Amazon o versiune engleza a cartii) ma intreb de ce nu a fost tradusa versiunea originala. Una dintre cauzele de iritare pentru cititorul familiar cu limba ebraica este transcrierea absurda pana la ilaritate a unora dintre nume. Nu exista niciun motiv ca numele ebraic Itzhak sa fie scris Yitzchaq, sau ca numele Haim sa fie scris Chayyim. Este evidenta aici trecerea printr-o limba si transcriere intermediara, care inlocuieste transcrierea fonetica specific romaneasca a originalului ebraic.

A doua intrebare este legata de lipsa unei prezentari critice si de context a editiei. De multe ori am obiectii si pun sub semnul intrebarii utilitatea prefetelor si continutul lor. In acest caz insa cred ca o prefata scrisa de o persoana informata in literatura iudaica ar fi fost extrem de utila. Ma intreb ce si cat poate intelege unele pasaje din text cititorul de limba romana care nu are nicio familiaritate sau informatie prealabila despre studiile de iudaism, despre metodele de analiza pe text si de comentarii a textelor, despre discipline ezoterice putin cunoscute in afara lumii evreiesti cum este de exemplu gematria in care fiecare cuvant sau nume are o valoare numerica in functie de literele alfabetului ebraic care il compun, litere care in lumea ebraica antica si in cea religioasa pana astazi sunt si cifre.

 

sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Moshe_Idel.JPG

sursa http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Moshe_Idel.JPG

 

Subiectul principal al cartii lui Moshe Idel este influenta planetei Saturn asupra gandirii evreiesti. Saturn are in ebraica acelasi radical ca si Shabat – ziua a saptea a saptamanii si ziua de odihna dupa traditia evreiasca – si cu numele de Shabtay (Shabbetay in transcrierea din aceasta carte) care a fost purtat de cel putin un fals Mesia, Shabtay Zvi care a trait in secolul al 17lea. Idel pleaca de la observatia ca Saturn cel din mitologia romana (sau Cronos din cea greaca) sunt zeitati desigur respinse de iudaismul monoteist, dar si semne astrologice carora li se asociaza caracteristici negative dar si pozitive. Astrologia ca atare nu face parte pe se din gandirea evreiasca, nu in mod explicit in orice caz. Pentru Idel acceptarea fie si partiala a astrologiei in scrierile intelectualitatii evreiesti incepand cu perioada Evului Mediu tarziu si apoi in Cabala a fost parte din tendinta de sincronizare a iudaismului cu gandirea ‘contemporana’ a epocii. In definitiv astrologia a fost considerata o stiinta pana spre epoca luminior si multi o considera inca ca atare in zilele noastre. Interesant este ca in filosofia evreiasca acest caracter ‘stiintific’ a fost contestat incepand de la ganditori de talia lui Maimonides.

‘Evreii lui Saturn’ este compusa din trei capitole insumand vreo 180 de pagini urmate de traducerea comentata a unuia dintre textele clasice ale iudaismului medieval citat amplu in text, si de peste 100 de pagini de referinte, bibliografie si index alfabetic. Primul capitol este si cel mai amplu, ocupandu-se de impactul conceptiei numite ‘saturniene’ asupra iudaismului din evul mediul, legaturile cu ziua si ritualurile de Shabat, rastalmacirile in mare parte de origine crestina a unora dintre texte intr-un mod care justifica invinuirile de vrajitorie si de influente satanice ale evreilor asupra celor din jur. Calomnia vinei evreiesti in legatura cu ciuma care a nimicit o parte din populatia Europei in secolul 14 este poate pe locul doi in absurditate dupa cea a deicidului, si a dus la nenumarate persecutii, discriminari, suferinte pentru evreii acelor vremuri. Deschiderea fata de stiintele moderne ale epocii inclusiv astrologia din ‘perioada de aur’ a inaintat iudaismul dar a furnizat si pretextul unor interpretari gresite, care au stat la baza unor asocieri nelegate de realitate a evreilor cu magia si vrajitoria.

 

Durer - Melancolia (sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Melencolia_I)

Durer – Melancolia (sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Melencolia_I)

 

Al doilea capitol al cartii se ocupa de figura fascinanta a lui Shabtay Zvi, unul dintre cei mai faimosi falsi si auto-proclamati Mesia aparuti in secolul 17 in Europa, intr-o perioada de mare restriste pentru evrei, caracterizata de razboaie religioase care radicalizeaza antisemitismul unora dintre curentele crestine si de persecutii si pogromuri anti-evreiesti cum au fost cele conduse de Bogdan Hmelnitzki pe teritoriile Poloniei, Ucrainei si Rusiei de astazi. Aici Idel intra intr-un conflict de idei aproape frontal cu mentorul si precursorul sau in ale studiilor ebraice si de Cabala, Gershom Sholem, care intr-o carte de referinta despre Shabtay Zvi ajungea la concluzia ca deformarile sale de doctrina (pretentia de a fi Mesia, convertirea la Islam din finalul vietii) si de comportament (liberalismul sexual de exemplu) fusesera determinate in special de probleme psihologice si de conditionare sociala. Idel cauta si gaseste in surse lecturile cele mai plauzibile ale lui Shabtay Zvi si de aici construieste o teorie bazata si pe numele acestuia, si pe conjunctura astrala a nasterii, si pe lecturi din surse cabalistice care sa explice personalitatea si evolutia acestuia sub semnul lui Saturn.

Capitolul al treilea si final este si cel mai scurt, in jur de 20 de pagini, dar atat de condensate si consistente incat imi sper ca vor fi extinse in viitor, fie intr-o editie revizuita a acestei carti, fie intr-o noua carte. Din secolul 17 sarim direct in secolul 20 si sunt trecute in revista un numar de personalitati ale gandirii filozofice si literaturii evreiesti, ale caror naturi melancolice (una dintre trasaturile explicit atribuite planetei Saturn si a celor care se nasc si traiesc sub influenta ei) sunt considerate de Idel ca prelungire a saturnismului in gandirea evreiasca a secolului 20. Sunt mentionati aici Sholem insusi, prietenul si colegul sau de generatie Walter Benjamin, dar si Mihail Sebastian, scriitorul evreu de expresie romana care in romanul sau ‘De doua mii de ani …’ gloseaza asupra naturii melancolice ‘incurabile’ a firii evreiesti.

‘Evreii lui Saturn’ intredeschide o usa spre lumea gandirii evreiesti. Nu este o carte usoara, dar nici extrem de dificila la lectura, cel putin la prima vedere. Complexitatea lumii care se afla dincolo de usa intredeschisa nu se va dezvalui insa cu adevarat decat celor care vor persista cu obstinenta si rabdare sa o explore in continuare.

 

 

 

 

 

Here we are, on the eve of the Jewish New Year or Rosh HaShana. The Year we enter in this evening is 5772.

 

source http://torahmusings.com/2011/09/weekly-freebies-rosh-hashanah-books/

 

The coming of the holiday is announced by the sound of the shofar, which is traditionally a ram horn.

 

source http://en.wikipedia.org/wiki/File:AlphonseL%C3%A9vy_Shofar.jpg

 

Alsacian painter Alphonse Levy shows how it was blown in Europe in the 19th century …

 

(video source LowellSun)

… and here we have a clip filmed in a Reform synagogue in the US nowadays, we can hear its sound as well.

 

source http://www.life123.com/holidays/jewish-holidays/rosh-hashanah/guide-to-rosh-hashanah.shtml

 

As with any Jewish holiday we have food associated. Honey is the main theme of Rosh HaShana with the wish that the next year will be sweet as honey is. We will eat our honey this evening with home made bread prepared by our beautiful daughter-in-law …

 

(video source MendyTV)

 

… but some prefer it with apple as we can see in the clip above.

 

Shana Tova!

 

 

Un text interesant si documentat cum sunt intotdeauna cele scrise de prietenul meu Francis Mantel caruia ii multumesc pentru permisiunea acordata de a-l prelua aici.

———————-

Apropo de rodii.

Voi mentiona acum doar trei observatii:

(i) Se mananca traditional rodii de Rosh ha-Shana (anul nou evreiesc, care este considerat si ziua judecatii tuturor vietatilor), acolo unde se gasesc rodii. In Romania nu aveam, si mancam doar mere cu miere, pentru a ne ura simbolic, noi noua, un an nou ‘dulce’. Exista chiar un fel de “seder” de Rosh ha-Shana la masa festiva de sarbatoare in ambele seri de Rosh ha-Shana. La evreii de rit spaniol (sefaradim) ritualul este mai luxos si mai complex decat la evreii central (si est) europeni (adica ashkenazim). Mancatul rodiei, cu binecuvantarea potrivita, este parte traditionala din ritualul serii de Rosh ha-Shana.

 

source http://owlintheoak.blogspot.com/2010/11/pomegranates.html

 

(ii) Talmudul babilonian in volumul (masehet) Haghiga, pe ultima sa pagina, la foaia 27 (caf zain), pagina intai (amud alef), scrie ceva foarte frumos despre pacatosii de printre evrei. Dorind sa ne explice ca focul Ghehenei din Infern nu are capacitatea sa ii arda pe evreii pacatosi (caci chiar si evreii pacatosi au meritele lor), marele rabin amora-it Reish Lakish (sau Shimon ben Lakish, mare invatat, deseori amintit in partea de Ghemara a Talmudului babilonian; fusese bandit sau talhar inainte de a studia; devenise apoi ginerele marelui rabi Iohanan) , afirma ca ”posh’ei Israel mleei mitzvot ca-rimon“.

Adica, pe romaneste s-ar traduce cam astfel:

Transgresorii (dintre) evrei sunt plini de fapte bune ca rodia (de seminte).

 

source http://www.drgranny.com/food-nutrition/health-benefits-of-pomegranate/

 

Filosofic evaluand asertiunea de mai sus, as categorisi-o ca un fel de mecanism de aparare, caci in urma cu circa 1,800 de ani in Iudeea ocupata, distrusa (mai ales dupa anul 135 e.n., cand legiunile romane au inabusit revolta iudeilor sub conducerea evreului Bar Kohba) si cotropita de peste doua secole de catre paganii romani, pentru a-si pastra moralul si dorinta de a supravietui, evreul umilit trebuia, macar el insusi, sa aiba o parere pozitiva despre sine. Self-respect. Psihologul ar putea numi actul asertiunii din Talmud ca fiind o incercare de auto-terapie, si de auto-incurajare, pentru a nu despera.

Cum mangaie dulce, alina usor/ Speranta, pe toti muritorii!”
:-)

 

source celebrationofcreativity.com

 

(iii) In alt volum din aceeasi enciclopedie vasta si bogata amintita mai sus, numita Pesahim, la foaia 74 (daf aiin-daled) pagina intai (amud alef), in Mishna de acolo se descrie cum mielul pascal care era sacrificat la Templul din Ierusalim de catre fiecare familie de evrei care venea la Templul din Ierusalim in cinstea sarbatorii de paste (in ebraica: “aliia la-Reghel”), trebuia apoi fript pe foc direct (tzalui esh), dupa ce mielul sacrificat si curatit de maruntaie era strapuns de la cap la coada cu un trunchi de ramura (adica un batz) de pom de rodie, pentru a fi proptit astfelo deasupra focului: “Keitzad tzolim et ha-Pesah (korban ha-Pesah)? Meviin shipud shel rimon vetohvo le-toh piv (shel korban ha-Pesah) ad beit nekuvato (shel korban ha-Pesah) … .” Se explica apoi de ce tocmai batul e bine sa fie din lemn de rodie si nu alt lemn.

Inchei aici, mentionand ca rodia apare si in Cantarea Cantarilor a regelui Solomon, in niste epitete sublime de dezmierdare a iubitei autorului. Acest poem extraordinar trebuie recitat vineri dupa amiaza, inainte de rugaciunile de primire a Shabat-ului, caci este recomandat in codul de comportare evreiasca (Shulhan Aruh) ca (cel putin!!!) in noaptea de Shabat (adica in noaptea de vineri spre sambata) fiecare evreu evlavios (daca este talmid haham, adica invatat si cu minte) trebuie neaparat sa ii dea atentia cuvenita sotiei sale. Nu cred ca e nevoie sa fiu mai explicit. Iar citirea poemului erotic (chiar si fara de metaforele filosofice adaugate despre dragostea lui D-zeu pentru poporul asa zis ‘ales’, ci cu versurile poemului luate asa cum sunt ele … la propriu) il va pune pe omul serios ”in the right mood”, cu pofta si libido pentru actiune benefica … trupului si sufletului.
:-)

Pentru ca: “Vita nostra brevis est./ Brevi finietur”.

(video source Jewishfan100)

Tu B’Shvat (or the 15th day of the month of Shvat) is a Jewish holiday also known as the new year of the trees. It is celebrated in Israel by planting trees, and this significance is stronger this year in the aftermath of the ecological disaster that destroyed part of the forests in the Carmel areas.

(video source rachaelscentre)

Here is a more detailed explanation of the holiday. This presentation is made by Dr. Rachael Turkienicz. From her youTube channel I learn that Rachael’s Centre in Toronto and http://www.rachaelscentre.org/ are pluralistic, community based, unaffiliated and open to people of all backgrounds. The core of the Centre and its programs is the wisdom of Jewish text presented through a female lens. Rachael’s Centre also offers programs and courses on the interior moral and life systems of Mussar (Jewish ethics).

(video source zakattaq13)

Some celebrate it on the rhythms of rap music.

(video source GHcool)

Other travel in the future on this occasion.

(video source VillageIsrael)

This is how Tu B’Shevat is welcome in Jerusalem’s Mahaneh Yehudah market.

Wherever you are ‘Happy Tu B’Shvat!’ – ‘Tu B’Shvat Sameah!’ Plant a tree if you can, and think about the world we all live in – not only today but in every day of the year.

I found this story this morning told by one of my colleagues on a Romanian language Internet group. He heard it at a conference at the Bible Land Museum in Jerusalem , so the origin may be in the Jewish rabbinic folklore, but I think that it is true for any people or for any human being. I liked it and asked for his permission to take it to this blog.

Am citit in dimineata acesta aceasta pilda povestita de unul dintre colegii mei pe o lista internetica de limba romana, El insusi o auzise la o conferinta la Muzeul Tarilor Bibliei din Ierusalim, asa incat banuiala mea este ca sursa ar putea fi folclorul rabinic evreiesc, desi cred ca se potriveste oricarui popor si oricarei fiinte omenesti. Mi-a placut si i-am cerut permisiunea de a o prelua pe acest blog.

source sodahead.com

Cica un baietzel din diverse motive pleaca de acasa.
Vrand sa ajunga intr-un loc plin de promisiuni, din cate aflase el.
Si mergand el ,nu dupa putzina vreme ajunge la o mare intersectzie de drumuri.
Spre nenorocul lui, tabla indicatoare a drumurilor era cazuta asa ca
baiatul nu avea habar in ce directzie trebuie sa mearga.
Si cum statea el necajit acolo la intersectzia drumurilor,
se apropie de el un batran, intreband-ul dece e necajit.
Copilul ii spune ca nu stie in ce directie sa o ia deoarece
stalpul cu tablele de indicatii a cazut.
Atuncea batranul il intreaba :
- De unde vi?
- Pai uite vin de pe drumul acesta.
- Si cum se numeste localitatea de unde vi?
- Se numeste…… si ii spune numele.
Atuncea batranul ia stalpul si il aranjeaza in asa fel
ca numele localitatzii de un unde vine copilul sa coincida
cu drumul pe care venise.
Astfel indicatoarele de drum aratau exact fiecare drum unde duce.

source http://freepages.family.rootsweb.ancestry.com

The story says that a young boy for reasons known to him leaves his home,
willing to get to a place full of promises, as he had heard.
He walked and walked and after a while he reach a big crossroad.
To his distress, the crossroads indicators has fallen down so
the boy had no clue which way he had to head.
As he was standing upset at the crossroads,
an old man comes by asking him what is the reason of his distress.
The boy answers that he does not know which way to head because
the crossroads indicator has fallen down.
Then the old man asks:
- Where are you coming from?
- Well, I came this way.
- And what is the name of the place you come from?
- It’s called … and he speaks the name.
Then the old man takes the crossroads indicator and arranges it so that
the name of the place the kid came from
coincides with the road he came on.
Now the indicators were showing exactly where each one of the roads was going.

(video source gdashdcast)

Tomorrow night, on the 15th day and on the first full moon night of the Jewish year starts Sukkot, or the Feast of the Tabernacles. An agricultural festival at origin, as similar holidays of other peoples celebrating the crops and coming of the autumn, Sukkot received a special meaning in the Jewish religion. During the week the holiday lasts the families are supposed to live and eat in the sukkot (open roof booths, tabernacles) as a reminder of the 40 years wandering of the nation in desert after the Exodus and before reaching the Promised Land.

(video source maozisrael)

It’s a family holiday which has a special flavor in Israel. Sukkot show up near almost any house in the country. Some of the other traditions related to the holiday are described in the video above.

(video source Peres)

Sukkot is one of the holidays when the house of the President in Jerusalem opens for the citizens. Above you can see one of these opportunities filmed in one of the previous years, with president Shimon Peres receiving and being honored by his guests. He shook the hands of 8000 people that day.

(video source infolivetvenglish)

Jerusalem has a special place in the traditions of Sukkot. In the old times the holiday was one of the three occasions each year when the people of Israel came in pilgrimage to the Temple. Today the temple is no more, but parades and music in the streets entertain the many visitors of the city during these days. The prophet Zechariah predicted that when the days of Messiah will come all nations will gather in Jerusalem to celebrate together the holiday.

Hag Sukkot Sameah!

Am placerea de a reproduce cu permisiunea autorului un fragment dintr-o interventie a prietenului meu dr. Francis Mantel intr-o discutie de pe o lista internetica. Subiectul este telul iudaismului.

——-

Iudaismul este un subiect vast, enorm si grandios.

In mesajul meu anterior, la care te referi, eu ma refeream doar la noi, muritorii, la palavragii  care ne descretim fruntile in timpul nostru liber conversand pe romaneste, ca indivizi. Facusem o aluzie la tzelurile noastre potentiale, avizand relatia noastra cu iudaismul (luat ca obiect de imbratisat (sau nu), nu ca subiect de discutat).

In ochii mei, studiul iudaismului este un pas foarte important.

Din pacate, ignoranta este un dusman care ne rapeste libertatea de alegere.

Parerea mea (despre importanta studiului in conceptia iudaica) nu este nici originala, nici extravaganta si nici excentrica.

In Tora Orala, in Mishna Pirkei Avot, Etica Strabunilor, se cantaresc diferitele mitzvot (comenzi sau dispozitii ale religiei) date evreilor in Tora, cele 613 porunci enumerate toate de catre Ramba”m, rabi Moshe ben Maimon, zis Maimonide, care a trait cu peste opt sute de ani in urma. In Pirkei Avot, se face afirmatia ca studiul iudaismului este o mitzva atat de centrala, incat ea e socotita a fi echivalenta cu toate celelalte mitzvot puse laolalta. Expresia originala este: “Talmud Tora kÄ neghed kulam“. Tora ne indruma si ne recomanda sa: “likboa itim la-Tora”, adica, sa ne alocam timp fixat si pus deoparte pentru sesiuni ordonate devotate studiului Torei, scrierilor iudaismului.

Bineinteles ca religia iudaica il obliga pe evreu nu numai sa studieze Tora. Ci la mult mai mult: “Lilmod u-laasot”. Sa invete si sa practice. Caci religia iudaica nu este o simpla credinta, ci e o prescriptie amanuntita care defineste un mod de viata.

Invatatul il consider esential. Acceptarea axiomelor – dogme care sunt la baza constructiei unuei religii, sau neacceptarea acestor dogme, practica ritualurilor si dispozitiilor religiei organizate, sau ne-practicarea acestor comenzi si ordonante, sunt decizia individuala a fiecaruia om.

Sta scris in Tora Orala, in Talmudul Babilonian, volumul Brahot, foaia 33, pagina bet, randul opt din josul paginii: “Ve-amar rabi Hanina: hacol bidei shamaiim, hutz mi-iirat shamaiim“. Si a spus rabinul amora Hanina bar Hama, fiul lui Hama (si student al lui Iehuda Ha-Nasi, rabinul tanait care a editat Mishna): “Totul este in mana cerurilor, inafara de frica de Dumnezeu”. Credinta sau lipsa ei, sunt in mana fiecarui muritor.

In adevar, referinta talmudica nu e la frica de Dumnezeu, per se, nici la teama omului de pedeapsa divina pentru infractiuni si transgresii pacatoase, frica estimata ca naturala, care amoraimilor li se parea ca ceva natural, ci ei se refereau la “iirat shamaiim” de un nivel elevat si sofisticat, la contemplarea meditativa si la admiratia intelectuala a grozaviei Creatorului universului.

Eu prefer interpretarea simpla si directa, in acest caz.

Frica cerurilor, sau lipsa acesteia, este in mana omului.

(Explicatie de terminologie: Talmudul babilonian este format din doua parti, care apar inserate, intercalate. Prima parte, un fel de concentrat sau rezumat de idei principale, este Mishna. Dupa fiecare propozitie de Mishna, care puncteaza idei principale, urmeaza o dezvoltare, un comentariu si o explicatie a ideilor mishnaice, sub forma de dispute logice si de dezbateri si conversatii uneori in contradictoriu, de interpretari ale ideilor Mishnei, intre rabini. Aceasta parte de comentariu se numeste Ghemara. Ghemara pe marginea unei singure propozitii din Mishna poate ocupa cateva pagini de argumente. Pe marginea din interiorul paginii de Talmud, apoar comentariile lui Rashi din Franta (mort in urma cu circa 900 de ani), iar pe marginea din exteriorul paginii apar comentarii la comentariile lui Rashi, unele scrise de nepotii sai, precum rabenu Tam, si altii. Pe pagina de Talmud, mai apar si alti comentatori, printre care rabeinu Ghershom, rabenu Hananiel, mai recent rabeinu Malbi”m (din urma cu circa un ecol si jumatate, care a fost o perioada de timp rabin la Bucuresti, prin secolul XIX), rabinul Maharsh’a, comentariile caruia apar la finalul fiecarui volum de Talmud, etc., etc..

In fine, rabinii amintiti in Mishna se numesc tana-imi.

Rabinii amintiti in Ghemara se numesc amora-imi.)

Asadar, acest rabi Hanina ben Hama a fost o prima generatie de amora-imi, dar el fu discipolul unui mare rabin tana-it, rabi Iehuda HaNasi. Omul acesta Hanina bar Hama (a se distinge de Hanina ben Dosa, alt rabin important) este considerat o mare autoritate.

Deci, rabinul amora Hanina ben Hama insusi ne spune clar si explicit, si nu ordinarul de Tzutzu, cum ca tot omul are libertatea de a isi defini independent, de buna voie si nesilit de nimeni, atitudinea sa personala fata de religie si fata de preceptele religiei.

Iar eu, il respect enorm, si il admir chiar, pe Hanina ben Hama, care a trait in urma cu peste 18 secole. Apropo, se povesteste ca, atunci cand rabinul Iehuda HaNasi, Iehuda “Printul”, conducatorul religios al iudeilor aflati sub ocupatie romana, la peste un secol dupa distrugerea Templului din Ierusalim de paganii romani, si la peste un jumatate de secol dupa inabusirea rascoalei iudeilor de sub conducerea spartacusului iudeu Bar Kohba contra ocupatiei straine pagane romane, cand Iehuda HaNasi, ziceam, voia sa ia legatura cu guvernatorul roman al Iudeii ocupate, cu resedinta la Cesareea, acesta ii trimitea pe cei mai importanti discipoli ai sai ca soli ‘diplomatici’. Se povesteste ca, atunci cand apareau in fata guvernatorului roman, solii lui Iehuda HaNasi, rabinii Iehoshua ben Levi si Hanina bar Hama, guvernatorul ii intampina, ridicandu-se in picioare. Intrebat de ce face acest gest, guvernatorul roman a raspuns: “Acesti oameni au infatisare de ingeri!”. (Badaranul de contemporan al nostru, infectat cu mentalitate stalinista adusa din URSS, d-l ministru Ivet Lieberman si subalternul sau, poate ca nici nu au auzit de guvernatorul roman de la Cesareea si de impresia facuta de evreul rabi Hanina bar Hama asupra guvernatorului roman de catre solul evreu, venit in vizita ca diplomat.)

Cum se obisnuia pe atunci, studiul Torei nu era uzat ca un instrument de parnasa, nici ca o cale de imbogatire, asa ca rabi Hanina bar Hama era si apicultor. Caci, asa ne invata tot Mishna Pirkei Avot: “Iafa Tora im dereh eretz”. Frumoasa este cunoasterea si practicarea Torei cand este insotita de un mestesug. Pentru ca omul sa contribuie la societate prin meseria sa si sa participe la studiu de dragul studiului Torei si a iudaismului.

Hanina bar Hama iubea Shabatul si organiza saptamanal o masa festiva si la incheierea Shabatului, dupa Havdala, un eveniment minunat cu bunatati si cu cantece, numit Melave Malka, adica insotirea reginei Shabat, care este pregatita pe cale sa ne paraseasca pentru o saptamana, pana Shabatul urmator. Rabi Hanina bar Hama a fost un mare invatat, un talmid haham, si un iubitor de oameni si de idishkeit. Ar mai fi multe de povestit despre acest impresionant amora, dar am devagat prea mult.

n concluzie, voiam sa spun ca decizia in legatura cu relatia omului vis-a-vis de iudaism este golita de substanta pentru un nestiutor. De aceea eu incerc sa pun emfaza pe studiul iudaismului. Pentru a lua decizii in cunostinta de cauza si de cunoastere a alternativelor si a optiunilor de ales. Iar noi, generatiile noastre, care suntem cam epigoni, crescuti in conditii vitrege, si angrenati in ideologii aiurite si, din aceasta pricina, destul de straini de iudaism, suntem intr-o situatie destul de grea.

Personal, prefer sa am de a face cu un nepracticant educat, decat cu un habotnic incult.

Cine nu invata, traieste in intuneric, ramane un ignoramus, si este osandit sa-si traiasca viata ca un ’am haaretz’.  Cine invata prea putin, si crede ca stie prea mult, se inseala.

Iar cine crede ca stie ce este iudaismul, dar ramane un kahanist in convingeri, sau se considera un admirator al unui rasist care a stat in fruntea unei organizatii teroriste (in ochii: Israelului, Canadei, a Statelor Unite, si a statelor Uniunii Europene), o rusine a poporului evreu, se inseala amarnic.

Refuz sa accept ca religia iudaica sa fie exploatata pentru propaganda de stil legionar. Caci, dupa parerea mea, kahanismul si iudaismul sunt structuri absolut incompatibile!

Iar mie, personal, kahanismul imi repugna! Profund. Cu kahanisti nu vreau sa discut.

Aceasta e umila mea parere, subiectiva. Nu abrog alte opinii.