Entries tagged with “ICR Tel Aviv”.


ICR Tel Aviv a organizat in aceasta dimineata un eveniment care i-a avut ca invitati pe scriitorii Carmen Firan si Adrian Sangeorzan care traiesc la New York, ocazie pentru publicul israelian de a-i cunoaste pe cei doi scriitori si de a asista la o dezbatere (la ‘masa rotunda’ – desi masa nu era chiar rotunda) a carei tema a fost definita ca ‘Eterna Calatorie si dilemele identitare. Despre nelinistea si provocarile drumului’. Celor doi invitati de peste ocean li s-a alaturat Vlad Solomon ca reprezentant ‘local’, iar dezbaterea a fost moderata de Marlena Braester.

Titlul evenimentului era incitant si la fel tema care a fost si va fi subiect a numeroase dezbateri intre cei care ne-am schimbat la un moment dat in viata (unii de mai multe ori) locul de trai si am reinceput vietile pe alte meleaguri, printre alti oameni si in spatii culturale si politice noi, ceea ce ne-a determinat pe multi dintre noi sa reflectam la ceea ce am fost si am devenit, la modul in care schimbarea de tara ne schimba si ne redefineste personalitatile si identitatile. Sunt intrebari pe care si le pun desigur in mod acut artistii si mai ales scriitorii pentru care limba este materia primordiala de exprimare, dar si le pun in general cred eu toti sau majoritatea intelectualilor si a tuturor celor care au trait asemenea schimbari.

 

IMG_1054

 

Dupa introducerile de rigoare cei doi invitati au citit din cartile lor scrise in limba romana. Marturisesc ca citisem foarte putine din poeziile lui Carmen Firan si am ramas impresionat. Este o voce poetica clara, distincta, sensibila, expresiva – iar textele alese de dansa si de moderatoare au fost foarte potrivite temelor. Si proza citita de Adrian Sangeorzan a fost bine selectata si mi s-a parut a reflecta o parte din temele carora le era dedicat evenimentul, dar din opera unui prozator trebuie citit ceva mai mult decat incape in cateva minute pentru a-ti forma o parere articulata. Ocazia de a-i cunoaste pe cei doi scriitori si scrisele lor a fost pentru mine binevenita, banuiesc ca si pentru altii.

Si acum despre ‘masa rotunda’. Nu a fost exact o dezbatere, si cred ca sunt mai multe motive. Unul si poate cel esential este ca intre dilemele identitare ale intelectualului roman care se stabileste in Statele Unite sau in alt loc in Occident si cele ale intelectualului evreu nascut in Romania care se stabileste in Israel sunt foarte mari diferente pe care ori le pui pe masa si le discuti deschis si fara teama de a evita controversele, ori nu le discuti. Poti trece o prapastie daca arunci peste ea o punte, dar nu ignorand-o. Participantii la evenimentul de astazi se cunosc bine si in atmosfera cordiala si politicoasa a salii de la ICR Tel Aviv nu au dorit sa deschida o discutie care risca cu usurinta sa fie abrupta si dureroasa. Singurul moment in care diferentele au fost clar expuse a fost cel in care Vlad Solomon a citit un fragment din ciclul sau de articole ‘Cum am devenit jidan’ care a pozitionat clar problema identitatii israelianului nascut in Romania cu totul in alta parte decat in spatiul problemelor oaspetilor americani. Discutia despre aceste diferente insa, nu a urmat.

 

IMG_1058

 

Am apreciat in cele spuse de toti vorbitorii excluderea cliseelor. Nu s-au pronuntat decat poate accidental cuvintele ‘dezradacinare’, ‘exil’, ‘patrie’, ‘acasa’, si termenul de ‘diaspora’ a fost marginalizat explicit din start. Scriitorii americani au prezentat cu sinceritate si argumente pozitia si simtamintele lor fata de problema identitara, asocierea si atasamentul fata de cultura, literatura, si spatiul lingvistic romanesc ca si obstacolele si contradictiile intalnite in drumurile lor, inclusiv confruntari cu mentalitati si abordari culturale foarte diferite de cele in care majoritatea dintre noi ne-am nascut si format. Aici am gasit multe similaritati in sentimente si problematica ceea ce nu inseamna ca am fost neaparat de acord cu toate afirmatiile facute. Mi s-a parut de exemplu exagerata afirmatia facuta de Carmen Firan despre posibilitatea sau necesitatea salvarii limbii romane de la vulgarizare de catre scriitorii care traiesc in afara granitelor Romaniei. Parerea mea este ca au existat intotdeauna diferente intre limba romana literara si cea vorbita pe strada (in sensul larg al cuvantului ‘strada’) iar limba romana literara nu are nevoie astazi de nicio ‘salvgardare’ din afara – ea evolueaza frumos si solid si o dovedesc sutele de carti de literatura buna publicate anual in Romania, si publicistica din revistele culturale si literare din tara.

A fost lasat timp pentru intrebari din public si eventuale discutii suplimentare, dar acesta nu a fost folosit decat de catre regizorul si directorul de teatru Nico Nitai pentru a multumi participantilor pentru continut si pentru frumoasa limba in care s-a desfasurat evenimentul. Sunt aprecieri si multumiri la care nu pot sa nu ma alatur. La fel nu pot decat sa sper ca filiala din Tel Aviv a ICR va continua cu astfel de initiative, si ca ele vor atrage si un public mai numeros si vor genera si mai multa dezbatere si participare de partea celor din cealalta parte a mesei (rotunde sau nu). Daca tot am vorbit despre identitate si s-a mentionat in discutie (tot de catre oaspetii americani) transmiterea componentei culturale si lingvistice romanesti a identitatii catre generatia urmatoare, cred ca asemenea evenimente nu vor putea fi considerate ca succese pana cand nu va fi prezent si activ in sala public care nu apartine numai primei generatii de emigranti (a noastra) – adica pana cand nu vor fi prezenti si activi aici si cei din generatia copiilor nostri si prietenii lor ‘ne-romani’.

Amos Oz este astazi poate scriitorul strain cel mai tradus in Romania. I-au aparut in traducere 12 carti (din cele 27 pe care le-a scris pana acum) si inca trei sunt planificate sa apara pana in toamna lui 2013, inclusiv cel mai recent volum de povestiri ‘Ben Haverim’ (‘Intre prieteni’). A fost primul scriitor israelian tradus in Romania inca in anul 1981 (si acea carte a sa ‘Mihael al meu’ a fost prima carte a unui scriitor israelian pe care am citit-o). A vizitat de cateva ori Romania, a primit premiul Ovidiu in anul 2004, iar vizita sa din februarie in acest an a fost intens reflectata in presa literara romaneasca, la posturile de televiziune si a culminat cu dialogul de la Ateneu cu Gabriel Liiceanu, care a atins momente de intensa dezbatere intelectuala si reala emotie atunci cand au abordat esenta relatiilor complexe dintre scriitorul israelian si continentul pe care parintii sai l-au parasit in anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial si Holocaustului.

 

 

O seara de dezbatere pe tema traducerii si receptarii scrierilor lui Amos Oz in Romania organizata de Institutul Cultural Roman, filiala  din Tel Aviv avea toate sansele sa fie un succes, un eveniment interesant nu numai pentru publicul israelian cunoscator al limbii romane ci pentru toti cititorii si admiratorii israelieni ai lui Amos Oz. Nu stiu cati dintre acestia cunosc povestea de dragoste dintre Oz si cititorii romani, succesul de care se bucura acesta in Romania, impactul pe care o vizita ca cea pe care a facut-o Oz la inceputul acestui an acolo o are asupra vietii intelectuale romanesti. Aducand-o in Israel pe Denisa Comanescu, poeta cunoscuta si editoarea lui Oz la editura Humanitas (si cea care raspunde de seria ‘Raftul Denisei’ – amanunt pe care l-am aflat doar astazi) si alaturand-o traducatoarelor in limba romana a cartilor lui Oz (intre care Marlena Braester mi-a facut o excelenta impresie prin continutul relatarii si modul de impartasire al experientelor sale) ICR si-a facut o parte din datorie. Din pacate insa a esuat complet in popularizarea evenimentului in presa si media locala. Nu este prima data cand astfel de activitati inclusiv vizite ale unor intelectuali romani de marca organizate de ICR ajung exclusiv la publicul originar din Romania, care prin structura sa este inaintat in varsta si care cu exceptia unui numar din ce in ce mai redus de scriitori, ziaristi si intelectuali nu este interesat de cultura de calitate din Romana. De data aceasta insa dezamagirea a fost amplificata de faptul ca eroul serii a fost scriitorul cel mai cunoscut al Israelului de astazi, scriitor care aduna sute de oameni din publicul de limba ebraica oriunde ar aparea doar sa se stie ca va fi acolo si va vorbi sau citi din opera sa, si de comparatia cu succesul vizitei lui Oz la Bucuresti de acum trei luni.  La Bucuresti Oz a umplut sala Ateneului cu peste 900 de spectatori si multi dintre cei care doreau sa-l vada si sa-l asculte au ramas afara. Astazi la Tel Aviv doar primele trei randuri ale salii Tzavta au fost pline si nici ele complet. Cultura romaneasca are multe de oferit in diversele sale domenii si dialogul cultural romano-israelian ar putea continua o traditie de interactie culturala de secole intre culturile romaneasca si evreiasca. Pentru asta insa ICR Tel Aviv trebuie sa ajunga sa discute cu ‘mainstream’-ul cultural israelian, in ebraica si in engleza, sa-si faca evenimentele cunoscute prin presa si media de cultura si de divertisment israeliana in ebraica, chiar cu riscul de a lasa in al doilea plan canalele de comunicare (din ce in ce mai firave de altfel) ale presei de limba romana si asociatiilor de limba romana de aici.

 

 

Ce a fost totusi in aceasta seara? Am mentionat interventia Marlenei Braester, adaug faptul ca Denisa Comanescu a vorbit pe larg, detaliat si cu evidenta empatie despre istoria editarii lui Amos Oz in Romania, si despre planurile de viitor in colectia de autor pe care o editeaza la Humanitas. Apoi a venit momentul asteptat de toata lumea, cel in care a vorbit Oz. Dupa cateva minute in care a evocat in engleza amintiri despre vizita sa din Romania, scriitorul a trecut in ebraica, lasand la o parte temele ‘romanesti’ si abordand tematica scrierilor sale si modul lor de geneza. A vorbit despre familie, a vorbit despre desertul la tarmurile caruia locuieste, a vorbit despre modul in care isi asimileaza personajele si incepe sa le dea viata pe hartie. Totul pare asa de simplu in versiunea sa. Simplitatea geniului. Spre sfarsit a citit fragmente din ‘Regele Norvegiei’, una din povestirile  din volumul recent aparut, povestire aparuta si in The New Yorker. Cu vocea sa linistita si calda, Oz este un excelent cititor si interpret al propriilor sale scrieri.

Cu acesta lectura s-a incheiat seara dedicata lui Amos Oz, traducerii si receptarii sale in Romania. Nu au fost intrebari din public. Aveam multe sa-l intreb si sincer nu stiu daca voi avea vreodata ocazia – despre cele pe care le-a spus la Bucuresti, daca este constient de impactul sau in Romania si de discutiile starnite de dialogurile sale acolo, in special de cel cu Liiceanu de la Ateneu. Atomosfera mi s-a parut insa prea rarefiata pentru asemenea intrebari. Cand Amos Oz va castiga premiul Nobel conferintele sale vor umple salile din intreaga lume. Imi place sa cred ca va continua si atunci dialogul dintre el si publicul cititor din Romania. Poate va mai exista atunci o astfel de ocazie. Am dreptul sa sper.