Entries tagged with “Felicia Antip”.


felicia

 

Sunt coplesit de vestea ca prietena noastra Felicia Antip ne-a parasit intru eternitate.

Nu pot descrie acum cat a insemnat Felicia pentru mine, incepand cu
anii 60 si 70 cand ii citeam articolele din Romania Literara care
deschideau o fereastra catre literatura si cultura lumii, o fereastra
unica in anii de cenzura si opresiune culturala. Nu am visat sa discut
cu ea si sa o cunosc personal vreodata, ocazia mi-a fost data intai de
listele internetice, apoi am avut sansa sa o cunosc personal, sa-i
devin prieten, sa petrecem impreuna clipe de discutie unice in
Bucuresti si in Israel.

Un om cum putini am avut sansa sa cunosc in viata.

Fie-i amintirea binecuvantata.

April 2012 - at Radio Shalom in Bucharest

April 2012 – at Radio Shalom in Bucharest

I am crushed by the news that our dear friend Felicia Antip left us forever.

It’s hard to say in a few words what Felicia meant for me. I first met her in the 60s and 70s, she was a respected journalist, her articles in Romania Literara opened to me a window to the literature and culture of the world, a unique window in those years of censorship and cultural repression in Romania. I never dare dreaming that I will meet and talk to her one day, decades later I had the chance to met her via the Internet fora, later to meet her in person, to spend with her unique moments and dialogs in Bucharest and in Israel.

There are very few people of her human and intellectual quality I had ever the chance to meet.

May her memory be blessed.

La Bucuresti are loc in aceasta saptamana prima editie a Festivalul Filmului Evreiesc – BJFF (http://www.bjff.ro/). Prietena mea Felicia Antip mi-a facut placerea de a-mi permite sa preiau pentru cititorii blogului notele ei de la vizionarea unuia din filmele prezentate la festival – ‘Das Kind’ al lui Yonathan Levy. Informatii despre film si regizor pot fi gasite la http://www.bjff.ro/the-child.html

————-

Am vazut unul dintre cele 45 de filme din saptamana filmului evreiesc si am fost uluita de personalitatea protagonistei, Irma Rosenberg (Rottenstein, Miko), nascuta in 1916 la Cernauti, cea mai mica fiica a unei familii de intelectuali subtiri cu multi copii (drept care ei i s-a spus in familie ”das Kind”. Filmul, scris si produs in 2010 de fiul ei André Miko, (interlocutorul caruia ii povesteste viata ei) porneste din Paris (orasul ei de resedinta din 1937) trece prin Bucuresti si ajunge la Cernauti. Este vorbit in franceza, germana si romana. E uluitor ce romana vorbeste aceasta femeie care a avut ca limba materna germana,  a parasit definitiv Romania in 1937 si n-a mai avut de atunci cu cine sa vorbeasca romaneste. Este de necrezut si vigoarea cu care la 94 de ani canta la pian Beethoven, desi a renuntat inca din adolescenta la cariera de pianista. In Romania a fost comunista, a plecat pentru ca era mereu data afara din aceasta cauza din diversele facultati, s-a maritat in 1935, primul ei sot a plecat, la indemnul ei din Franta pentru a participa la razboiul din Spania, dupa care viata i-a despartit (el ajungand in Rusia si Romania, ea ramanand in Franta). A participat la Rezistenta intr-un grup de fete care aveau menirea de a slabi moralul militarilor germani convingandu-i ca lupta pentru o cauza gesita.. Apare in film si un neamt care facuse parte dintre ocupantii Parisului dar a fost convins de ea sa intre in Rezistenta si isi povesteste si el amintirile. Marturisesc ca asa ceva n-am mai vazut niciodata!

sursa http://www.bjff.ro/the-child.html

 

Evocarea nostalgica a Cernautiului austriac si post-austriac, intreaga reconstituire istorica, evolutia gandirii eii sunt desigur interesante. La Bucuresti apar interlocutorii nelipsiti din reconstituirile de acest gen Andrei Oisteanu si Lya Beniamin. Este prezenta si nepoata protagonistei, Sarah, fiica lui André, catre o reprezinta pe Irma in tinerete. Pentru Irma, “acasa” a ramas pentru totdeauna la Cernauti. Pentru cel putin unul dintre fiii ei, “acasa” este, ne-o spune chiar el, in Israel.

Nu totul este perfect. Sunt si lucruri discutabile. De exemplu, Irma compara Romania cu Rusia ca tari care (spre deosebire de Cehoslovacia) n-au cunoscut niciodata democatia, iar Lya Beniamin n-o contrazice

(video source ecufilmfestival)


Filmul este subtitrat in engleza si romana, dar ceva mai rusinos decat titlurile romanesti este greu de imaginat. La un moment dat, Irma spune ca francezii nu iubeau pe “les métèques”. In traducere: francezii nu-i iubeau pe Metics.Dupa vreo doua-trei asemenea gogomanii, m-am ferit sa citesc subtitrarea romaneasca, oricum foarte jos si cu litere mici .Nici n-am avut nevoie, sonorul este perfect si, pentru cei care nu inteleg totul exista onorabile subtitluri englezesti.

Oricum, initaitiva, care este originala si foarte bine gandita, face parte dintr-un grup de 130 de manifestari similare programate in intreaga lum. Dateaza din 1995, a fost gandita la Postdam si ajunge pentru prima oara si in Romania . Timp de o saptamana sunt prezentate in cateva mari cinematografe si muzee bucurestene 45 de filme artistice si documentare produse in Israel si in Romania si, de asemenea, in Germania, Statele Unite, Franta, Argentina, Suedia, Ucraina, Polonia, Canada, Argentina, Marea Britanie. Din pacate, fiecare ruleaza numai o data. Voi incerca sa vad cat mai multe, dar asta inseamna tot foarte putine.

Regasesc dupa multe decenii o placere pierduta a tineretii mele din Romania. Putine erau publicatiile care in anii 70, cei din jurul si mai ales de dupa mini-revolutia culturala mai aduceau cititorului informatie nedeformata si nepoluata de propaganda despre ceea ce se intampla in cultura mondiala. Dintre aceste putine era si Romania Literara care in anumite perioade a reusit sa pastreze in unele dinte materialele sale un nivel cultural si o probitate intelectuala care sa fie demne de traditia presei literare romanesti.

Dintre articolele publicate de Romania Literara a acelor ani imi atrageau atentia in mod deosebit cronicile de carte straina ale Feliciei Antip. Erau o fereastra deschisa spre literatura si cultura contemporana a epocii. Felicia Antip scria despre carti pe care nu le citisem si la care cu greu puteam sa imi imaginez ca voi putea avea acces liber vreodata. Cand cu ani, cu prea multi ani mai tarziu am ajuns intr-un loc in care accesul la literatura si cultura lumii nu era mai dificil decat deplasarea pana la prima biblioteca publica, amintirea articolelor ei mi-a fost ghid in labirintul fenomenal care mi se deschisese in fata subit, si lista de lectura obligatorie in orientare.

Astazi ‘Romania Literara’ intr-o noua serie si cu o noua redactie dupa inca una dintre multele schimbari care marcheaza istoria unui astfel de ziar a reluat sirul de cronici de carte straina al Feliciei Antip. Primele articole sunt accesibile deja pe Internet la:

http://www.romlit.ro/instanta_ramane_in_pronuntare

http://www.romlit.ro/coetzee_ca_j._c.

Nu pot decat sa ma bucur ca intelectualii din Romania de astazi si mai ales tinerii au din nou la indemana aceasta sursa de informatii scrisa inteligent si competent, cu dragoste fata de carte si respect fata de cultura si valorile sale. Altele sunt astazi problemele cu care se confrunta intelectualii romani si mai ales cei tineri. Nu cenzura este cea care bareaza accesul la cartea si cultura lumii, ci ceata deasa a confuziei si zgomotul asurzitor al contra-culturii ieftine. Mai mult ca oricand scrieri ca ale Feliciei Antip sunt azi necesare.

Dupa multi ani am avut ocazia sa o cunosc personal pe Felicia, intai in spatiul de discutii internetice, apoi si personal. Nu cred ca am spus de destule ori cuvantul care cred ca pentru ea este principala recompensa din partea cititorilor sai pentru cele scrise atunci, acum si pentru cele pe care le va mai scrie – ‘Multumesc’.