Entries tagged with “English literature”.


Limba romana pare sa fi precedat engleza in a descoperi sau inventa o expresie care asociaza fluieratul cu ireverenta, si lipsa de frica fata de autoritatea si disciplina consacrata incorporata in notiunea de ‘whistleblower’. ‘A fluiera in biserica’ spuneau romanii cu un secol sau chiar doua in urma si chiar daca expresia romaneasca nu are claritatea definitiei englezesti (o persoana care expune fapte ilegale sau imorale care se petrec intr-o organizatie si le aduce ,de obicei dintr-o pozitie interna organizatiei, la cunostiinta autoritatilor sau a publicului larg, este clar totusi ca majoritatea ‘suflatorilor in fluiere’ sunt si ‘fluieratori in biserica’. Biserica fiind lumea noastra cu marile ei corporatii sau cu organizatiile guvernamentale care de multe ori intrec corporatiile in dimensiuni, bugete, dar mai ales in pierderea din vedere a scopurilor in care au fost create si odata cu aceasta a busolei morale.

John Le Carre este unul dintre autorii mei preferati. Astept cu nerabdare aparitia fiecarei carti noi semnata de el si imi doresc si ii doresc multi ani inainte dincolo de cei 83 pe care ii va implini peste cateva saptamani, si mai ales multe carti inainte, cel putin la fel de bune ca cea despre care scriu acum. Cand am ajuns in lumea libera acum 30 de ani unul dintre primele drumuri pe care mi le amintesc si acum a fost la o biblioteca publica unde am experimentat nesatul alegerii libere din rafturile unei colectii de carti necenzurate. Prima carte pe care am citit-o in calitatea mea de om renascut liber a fost ‘Oamenii lui Smiley’ (‘Smiley’s People’) despre care doar auzisem dar pe care nu putusem pune mana in Romania lui Ceausescu. Citisem insa cumva, nu stiu cum ajunsese la mine un exemplar al cartii ‘Spionul care venea din frig’ (‘The Spy Who Came in from the Cold’). Am fost captivat, am jurat fidelitate, si nu mi-am incalcat juramantul de atunci incoace. Unii stau la coada noaptea dinaintea lansarii unui produs nou Apple. Eu daca as face un gest similar ar fi pentru o noua carte semnata John Le Carre. Din fericire, cartile lui imi sunt astazi accesibile la o distanta de cateva apasari pe taste, in ziua lansarii.

 

sursa http://www.csmonitor.com/Books/Book-Reviews/2013/0509/A-Delicate-Truth

sursa http://www.csmonitor.com/Books/Book-Reviews/2013/0509/A-Delicate-Truth

 

Le Carre scrie in genul ‘carti de spionaj’ si o face cu aplomb de o jumatate de secol. Lumea pe care o descrie, lumea care ne inconjoara, s-a schimbat enorm in acest rastimp. Perioada de varf a razboiului rece in care si-a facut Le Carre debutul a fost urmata de perioada ‘destinderii’, de fisurarea si descompunerea treptata a blocului sovietic, de caderea Zidului si tranzitiile de tot felul din zona fosta comunista. Precum serviciile de spionaj occidentatale si in special cel britanic aveau nevoie de noi amenintari pentru a-si justifica existenta, si personajele negative din cartile lui Le Carre si-au schimbat in anii 90 nationalitatea si locurile de munca. Au aparut traficantii din marile retele internationale de comert de droguri si arme, dictatorii republicilor asiatice si ‘rechinii’ de la carma corporatiilor globale, dar mai ales teroristii, islamici mai convinsi sau mai putin convinsi. De cealalta parte a baricadei par insa a se afla cam acelasi gen de ‘luptatori din umbra’ – functionari publici sau intelectuali recrutati vreunei cauze, oameni de birou sau agenti de teren, cinici sau idealisti – toti par in esenta a fi croiti din aceeasi stofa ca si ‘oamenii lui Smiley’ cu decenii in urma. Si Londra ca decor pare a fi aproape neschimbata, doar telefoanele mobile si mesageria internetica au inlocuit ireversibil cutiile postale parasite la margini de drumuri de tara.

Ca multe alte romane ale lui Le Carre. ‘A Delicate Truth’ (pe care eu l-am citit in limba engleza, in editia aparuta la Penguin Books in 2013) cuprinde un joc de identitati si nume false (cine isi foloseste numele real in profesia de spion?) care il lasa pe cititor usor derutat, si care se va lamuri mult mai tarziu in carte. In primul capitol facem cunostiinta cu un ‘Paul Anderson’ – functionar al ministerului de externe, recrutat pentru a fi omul de legatura al unui inalt functionar guvernamental intr-o misiune de lichidare a unui terorist cunoscut la Gibraltar, in colaborare cu eternii semi-rai, agentii unei companii americane de ‘misiuni speciale’. Nu este clar daca misiunea reuseste sau esueaza, iar rezultatul il vom sti doar dupa cativa ani, cand ‘Paul’ care fusese promovat pe neasteptate pe post de consul de lux in Caraibe se retrage la pensie in Cornwall si este contatctat pentru a ajuta in ancheta pe care un tanar si onest functionar o face in legatura cu faptele petrecute cu ani in urma.

 

sursa http://www.telegraph.co.uk/culture/tvandradio/5388581/John-Le-Carre-why-le-Carre-beats-Fleming-hands-down.html

sursa http://www.telegraph.co.uk/culture/tvandradio/5388581/John-Le-Carre-why-le-Carre-beats-Fleming-hands-down.html

 

John Le Carre insusi a fost agent guvernamental prin anii 50, la fel ca si autorul ciclului ‘James Bond’ Ian Fleming, si in doua dintre personajele cartii pot fi considerate dupa marturisile scriitorului insusi intr-un interviu pentru Daily Telegraph, ca fiind alter-ego-uri la varste diferite ale scriitorului. Tanarul Toby Bell care va initia ancheta pentru aflarea adevarului este ceea ce tanarul David John Moore Cromwell (numele adevarat al scriitorului) va fi fost in anii 50 sau inceputul anilor 60 cand lucra pentru MI5 si MI6 (contra-spionajul si spionajul britanic). Sir Christopher Probyn (a.k.a. Paul Anderson) este ceea ce tanarul spion ar fi putut deveni daca si-ar fi continuat cariera in serviciul Maiestatii Sale. Sunt desigur alter-egouri idealizate, care se lupta cu ambiguitatea morala a meseriei, si care se intalnesc la un moment dat si colaboreaza, caci fara initiativa unuia si informatiile furnizate de celalalt adevarul nu ar avea nicio sansa sa fie degropat.

Va iesi pana la urma adevarul la lumina? Cartea trebuie citita pana la ultima pagina, ceea ce nu este dificil deloc, fiind la fel de bine scrisa ca cele mai bune romane ale scriitorului, pentru a afla un raspuns. Poate. Dilema nu este usoara, viata ‘fluieratorului’ intr-un sistem in care se unesc in complicitate interesele marilor corporatii si ambitiile politicienilor de toate culorile devine riscanta in momentul in care se hotaraste sa dezvaluie adevarul. Sistemul va incerca sa-l cumpere, sa-l ameninte, sa-i gaseasca punctele slabe si santajabile, sa-i lovesca pe cei dragi, si in extrem chiar sa-l lichideze fizic. Intr-o lume stramba a ramane drept si in picioare este o aventura care rareori se termina cu bine.

 

 

Spionajul si soarta si dilemele oamenilor angrenati in acesta activitate este subiect pentru literatura britanica de mai bine de un secol, inca din perioada in care imperiul unde soarele nu apune niciodata inca mai exista si se lupta pentru supravietuire cu mijloace mai mult sau mai putin conventionale. Cand spun literatura nu diferentiez intre literatura de divertisment si cea considerata ‘serioasa’ din varii motive, unul dintre ele fiind ca dupa opinia mea literatura buna isi poate gasi mijloacele de exprimare in orice gen. Generatia mai veche l-a cunoscut si admirat pe Graham Greene ale carui carti ca ‘Omul nostru din Havana’ si ‘Americanul linistit’ faceau parte din lecturie mele preferate in adolescenta, cu amestecul lor de fascinatie pentru exotic si pentru lumea de umbre si penumbere a razboaielor secrete si cu personajele lor traind dilemele morale ale oamenilor care sunt pusi in situatia de a-si confrunta propria constiinta chiar si atunci cand faptele lor sunt puse in slujba natiunii sau a ceea ce ar trebui sa fie binele comun.

 

sursa http://www.johnlecarre.com/books/our-kind-of-traitor

 

Urmasul cel mai cunoscut al lui Greene in literatura britanica de astazi este John Le Carre. Nascut in 1931 (numele sau adevarat este David John Moore Cornwell) a parcurs in tinerete o cariera de functionar in serviciile Maiestatii Sale, precum Ian Fleming, creatorul lui James Bond si un alt scriitor considerat printre precursorii sai in genul cartilor de spionaj. Primul sau roman publicat in 1961 ‘Call for the Dead’ il introducea pe George Smiley, personajul care avea sa devina eroul multora dintre cartile scrise in perioada razboiului rece, agent al serciului britanic MI6 numit si ‘Circul’. Incepand de la al treilea roman al sau ‘The Spy Who Came In from the Cold’ suntem plasati in lumea spionajului si a confruntarii intre Vest si Est. Caderea Cortinei de Fier i-a cerut lui Le Carre o repozitionare a intrigilor romanelor sale in lumea complexa si aparent mai putin polarizata (de fapt multi-polarizata) ivita dupa caderea blocului sovietic. Precum serviciile de informatii engleze care si-au gasit adversari noi si Le Carre si-a gasit in ultimele doua decenii eroii in cercurile teroristilor musulmani, traficantilor de arme si de stupefiante, sau noilor mafii si a magnatilor rasariti printre ruinele fostului imperiu rosu. Lumea lui Le Carre nu este insa niciodata descrisa in termeni de alb-negru, critica sa se indreapta deseori in directia clasei politice si a birocratiei din propria sa tara, iar eroii sai pozitivi sunt confruntati cu dileme morale greu de rezolvat intr-o lume in care idealismul este mai intotdeauna o carte perdanta.

‘Our Kind of Traitor’ aparuta in 2010 (eu am citit editia Penguin Books, 2011) are ca subiect incercarea unui bancher rus implicat in afaceri de spalare a banilor mafiei de a se refugia in Anglia in momentul in care simte ca steaua sa este pe cale sa apuna in randurile lumii crimei legate de cercurile guvernamentale ale Rusiei. Modalitatea sa de a contacta serviciile de spionaj britanice pentru a negocia conditiile tradarii este de a alege o pereche de turisti britanici aflati in vacanta in Antile (el, Perry Makepiece este conferentiar la Oxford, tip de intelectual cu vederi de stanga; ea, Gail Perkins este jurista in ascensiune la Londra) si de a-i convinge sa joace rolul de intermediari. Prima parte a romanului este in mare parte scrisa in stil de ‘flashback’ constituit din interogatoriile minutioase prin care urmasii lui George Smiley din secolul 21 incearca sa verifice autenticitatea povestii si sa decida calea cea mai buna de urmat. Una dintre observatiile din citatele de pe coperta a patra a cartii il aminteste pe Hitchcock si cred ca asemanarea este foarte justa, Perry si Gail parcurgand traseul multora dintre eroii maestrului filmelor de suspense, oameni obisnuiti care sunt expusi uneori treptat, alteori brusc intr-o lume a crimei, deceptiei, incertitudinii. La fel ca si acestia ei cauta sa-si foloseasca busola morala si regulile lumii in care erau obisnuiti sa traiasca pentru a se orienta si lua decizii cu repercusiuni de viata si de moarte pentru ei si pentru altii, la fel ca si eroii din filme ei vor descoperi ca legile lumii in care au fost proiectati nu sunt de cele mai multe ori aceleasi.

 

sursa http://www.johnlecarre.com/author

 

Prima parte a cartii construieste deci procesul de trecere al magnatului rus (pe nume Dima) si in acelasi timp introduce o sumedenie de personaje, multe interesante, dar parca totusi ceva mai multe decat era necesar – functionari publici englezi respectabili cu familii si aparente onorabile care sunt de fapt dublati de agenti de informatii luptandu-se nu numai cu pericolele externe ci si sau mai ales intre ei in intrigi bizantine interne, mafioneri, traficanti si politicieni corupti care le sunt aserviti si mai ales familia lui Dima, un fel de transplantare in Rusia ortodoxa si violenta a post-comunismului a familiilor mafiote din filmele din seria ‘Nasul’. Schimbarea de atmosfera si de ritm este vizibila, prima parte a cartii fiind meditativa si cerand o citire atenta pentru a sesiza nuantele psihologice si a descifra motivatiile personajelor si locul lor in actiune, partea a doua se citeste mult mai usor, fiind mai apropriata in ritm si in continut de romanele clasice de actiune.

John Le Carre va implini peste cateva saptamani 80 de ani, si tot in acest an completeaza si jumatate de secol de activitate scriitoriceasca. ‘Our Kind of Traitor’ demonstreaza ca romancierul imbatraneste frumos, continuand sa creeze personaje care capteaza interesul si emotiile cititorilor, plasate intr-o lume reala, o lume in schimbare in care prietenii si inamicii sunt mai putin usor de detectat dar la fel de greu de combatut, si care isi pun intrebari si traiesc dileme etice si politice care ii preocupa pe cititori si dupa ce au inchis ultima pagina. Multe dintre cartile sale sunt memorabile si ele construiesc o viziune aparte a razboiului din umbra care a insotit istoria ultimilor cincizeci de ani. Orice noua carte de aici inainte este un bonus, o lectura pe care o astept cu interes si cu placere.