Entries tagged with “Delia Marc”.


Documentarul lui Alexandru Solomon iese in aceasta saptamana pe ecranele romanesti. Delia Marc l-a vazut in avanpremiera si a scris o cronica detaliata si inspirata insotita de fise documentare ale principalilor ‘eroi’ pe care a publicat-o la http://filme-carti.ro/filme/kapitalism-reteta-noastra-secreta-2010-6364. Multe nu am de adaugat la cele scrise de ea, voi face  doar cateva observatii personale.

(video source Kapitalism2010)

Versiunea pe care am vazut-o eu a fost transmisa pe ARTE in jurul datei de 1 decembrie 2009, la 20 de ani de la rasturnarea regimului comunist din Romania. Este vorba se pare de o versiune prescurtata, de numai vreo 60 de minute a filmului care va apare pe ecranele romanesti in zilele urmatoare. Banuiesc ca structura filmului a fost pastrata, dar unele dintre episoade au fost omise.

Regizorul Alexandru Solomon face si el in acest film un bilant – este vorba despre bilantul a doua decenii de capitalism romanesc. Cel care este ‘invitat’ sa faca bilantul nu este altul decat dictatorul executat in decembrie 1989. Ce ar fi, se intreaba autorii filmului, daca Ceausescu ar ateriza in aeronava sa prezidentiala cunoscuta din atatea telejurnale pre-decembriste si cosmaruri post-decembriste intr-o ‘vizita de lucru’ in Romania de astazi? Teza cu care autorii filmului incearca sa-si conduca audienta este ca dictatorul nu ar fi chiar atat de mirat. In definitiv, cei care conduc astazi Romania au preluat de la vechiul regim o parte dintre metodele si au folosit banii acumulati de capurile vechiului regim si structurile sale politice si de represiune. Mentalitatile au ramas si ele aceleasi, dar in cadrul acestui proces a fost distrusa infrastructura (justificata economic sau nu) si au fost sleite resursele naturale ale tarii.

Cinematografic filmul este impartit in episoade, care fiecare dintre ele poate fi considerat un portret al unuia dintre maganatii noi ai Romaniei de astazi. Majoritatea dintre ei par sa fi colaborat de buna voie dand interviuri detaliate, expunandu-si biografiile si istoria succesului lor. Intre episoade segmente de legatira in stilul filmelor animate ale anilor 70 sau 80, concepute cu umor si intarind in mod grafic ideile expuse in comentariul vorbit. Daca atmosfera generala a filmului si atitudinea explicit tezista amintesc filmele lui Michael Moore, interludiile echilibreaza si balanseaza tonul general si acorda filmului tolnul de detasare si umorul necesar pentru o asimilare mai usoara a materialului documentar care altfel nu ar fi usor la vizionare.

Cu tot ambalajul estetic mesajul filmului este profund pesimist si judecata starii in care se afla astazi Romania, si mai ales a varfurilor puterii financiare si economice a tarii deosebit de aspra. Si totusi, chiar daca concluzia la prima vedere este ceva de genul ca nimic nu s-a schimbat, nu in bine in orice caz, ceva totusi cred ca s-a schimbat. Un film ca cel al lui Alexandru Solomon nu ar fi pututu niciodata fi realizat si difuzat pe vremea vechiului regim.

 

Contributia de mai jos apartine Deliei Marc, care a participat la ‘One World Romania 2010′ – Festival de film documentar dedicat drepturilor omului – 19 martie 2010

 

LANGUAGE DOES NOT LIE (LA LANGUE NE MENT PAS) – Limba nu minte – regizor Stan Neumann – Franta – 2004 – Productie Les Film d’ici – Paris – Franta, a rulat in prezenta regizorului, cu care s-a purtat apoi o dezbatere interesanta.

Filmul este o marturie complexa si sobra privindu-l pe Victor Klemperer (1881-1960), evreu profesor de literatura in Dresda, casatorit cu o ariana. Inca de la venirea lui Hitler la putere in anul 1933 si pana la incheierea razboiului in 1945, Klemperer isi poarta propria sa lupta de rezistenta, sprijinit de sotia sa, scriind intr-un « jurnal de supravietuire », marturie a faptelor din viata cotidiana si studiu al limbii si al limbajului specific universului dictatorial. El observa si noteaza din postura sa de lingvist si sociolog, pentru viitor, caci stie ca maine, indiferent cand urma sa fie acest maine, faptele vor fi percepute in alte dimensiuni. La inceput a fost cuvantul, dar ce tragic este cand prin cuvant, un dictator simplifica democratia, o simplifica pana la anulare. Faptele petrecute in acei ani sunt bogat exemplificate prin imagini de arhiva personala a lui Klemperer, dar si cu filmari ale vremii, cuprinzand atat liderii germani, cat si oameni simpli. Simpla enumerare a activitatilor umane normale, dar INTERZISE evreilor (si rostite cu o voce egala si trista), sunt o abominabila imagine a « fanatismului » nazist ; fanatism fiind un cuvant cu conotatii extrem de pozitive in acei ani. Evreilor nu li se permite sa circule dupa caderea intunericului, sa se plimbe in Parcul Central, sa circule pe strazile X si Y si Z, sa intre in Gara orasului, sa detina autoturisme, aparate de radio, sa mearga la teatru, la concerte, sa cumpere si sa consume peste, sa detina animale de casa : pisici, caini…Pana si soarta bietelor animale de companie se afla sub controlul strict, birocratic si rece al nazismului : pana si pisica germana intra in opozitie cu pisica straina. Cuvintele par o banala insiruire a unor caractere grafice – insa faptele carora le sunt dedicate, pe care incep sa le denumeasca intr-o noua dimensiune, descriu un nou ghettou, acela al limbii pervertite la nationalismul-socialist. Se naste limba dictaturii, de fapt limba dictaturilor, pentru ca istoria ne-a dovedit si din pacate inca ne-o dovedeste, ca pe langa pervertirea omului, pervertirea limbii este inca unul dintre fenomenele caracteristice acetot marasme social-politice. Luand numai un singur exemplu din cele observate si notate de catre Klemperer, cuvantul « volk », acesta devine precum « sarea in bucate », compunandu-se cu alte cuvinte, repetat cu obstinenta, intrat cu forta in mentalitatea oamenilor, acest cuvant impreuna cu familia lui devine grotesc, devine dusman al notiunii normale pe care o defineste

Cineva observa in dezbaterea postvizionare ca regizorul (ca si Klemperer insusi in Jurnalul sau), a adoptat o maniera lipsita de emotivitatea pe care ar fi starnit-o in mod normal, faptele si imaginile prezentate, insa Stan Neumann  a subliniat faptul ca a stii, a cunoaste si a pricepe rational, la rece este mai important si mai constructiv. Eu insa, spun ca m-au emotionat atat personalitatea si taria profesorului Klemperer, cat si demersul regizorului, documentar, artistic, plastic, cultural, istoric, omenesc  ! Si este extrem de incitanta ideea ca « limba este mai adevarata decat sangele » si merita sa ne aplecam si sa analizam aceasta idee, sa vedem in ce masura s-a dovedit sau se dovedeste a fi reala – si cat – ieri si astazi si in viitor !

Stan Neumann – http://fr.wikipedia.org/wiki/Stan_Neumann

Prietena mea Delia Marc mi-a trimis o contributie exceptionala – o prezentare ilustrata cu documente autentice a vietii fratelui bunicului ei Solomon Marcovici, cazut pe front in primul razboi mondial.
Fie-i memoria binecuvantata.