Entries tagged with “American books”.


Romanul de mici dimensiuni al lui Don DeLillo (aparut in 2012 la Editura POLIROM, in colectia Biblioteca Polirom, in traducerea careia nu i-am gasit vreun cusur a Veronicai D.  Niculescu) ii va lasa descumpaniti la sfarsitul lecturii pe multi dintre cititorii sai. Daca ar trebui sa aseman cu ceva stilul in care este scrisa aceasta carte cred ca termenul de ‘minimalism’ ar fi primul pe care l-as folosi si asta nu in legatura cu dimensiunile cartii ci mai ales in ceea ce priveste economia de mijloace pe care autorul o foloseste in descrierea ambiantei, personajelor, relatiilor dintre ele. In genul pictural este mai degraba o schita, dar o schita apartinand unui artist de mare talent care nu are nevoie de multe linii sau culori pentru a exprima un gand sau o emotie.

Despre punctul Omega aflam undeva, pe la mijlocul cartii, din cuvintele unuia dintre personaje:

‘- Constiinta se acumuleaza. Incepe sa se intoarca asupra ei insesi. Exista aproape ceva matematic in asta, mi se pare. E aproape ca o lege din matematica sau fizica pe care inca n-am reusit s-o deslusim, unde mintea transcende totul catre interior. Punctul omega, a zis el. Oricare ar fi sensul harazit acestui termen, daca are un sens, daca nu e un exemplu de limbaj care se trudeste catre vreo idee dincolo de experienta noastra.’ (pag. 107-108)

Cel care rosteste aceste cuvinte este Richard Elster, un teoretician al razboiului, unul dintre cei chemati de guvern sa faca parte din ‘trustul de creiere’ care sfatuieste in probleme de politica internationala. Elster este un om al cuvintelor in a carui bibliografie se afla un eseu despre un singur cuvant englez ‘Renditions’ ale carui multiple sensuri sunt analizate in detaliu. Retras in singuratea unui desert american este vanat de cineastul Jim Finley, povestitorul la persoana intai a majoritatii cartii, care doreste sa realizeze un film despre el, un film in care cuvantul sa joace rolul principal, cu Elster vorbind pe un fundal ultra-simplificat despre actualitate si despre trecutul apropiat, incercand poate sa explice ‘perioada in care lucrase pentru guvern, toata vorbaria si balbaiala cu Irakul’ (pag. 31)

 

9789734631704_p0_v1_s260x420

 

Daca Elster este un om al cuvintelor, Finley este un om al imaginilor. In palmaresul sau se afla un documentar in care decupase imaginile lui Jerry Lewis din filmele anilor 50, dar numai imaginile lui, incercand sa redea epoca prin prisma unui singur personaj, al unui singur actor. Relatia intre cuvant si imagine este una dintre temele principale ale cartii, in contextul manipularii de care sunt amandoua capabile? Care dintre aceste unelte ale comunicarii manipuleaza cu mai multa eficienta? cuvintele lui Elster sau imaginile lui Finley?

Al treilea personaj care apare in carte este Jessica, fata batranului. Este o figura aproape ireala, un alter-ego al lui Elster care o iubeste cu adoratia specifica tatilor pentru fiice. In mijlocul desertului, departe de civilizatie, cele trei personaje incep parca sa se apropie, sa comunice, ba chiar apare o oarecare tensiune sexuala intre cei doi tineri. Este climaxul emotional al unei carti altfel scrisa rece si cu economie nu numai de cuvinte ci si de sentimente. Imediat dupa aceasta timida apropiere Jessica va dispare, si cartea se transforma intr-un fals roman detectiv. Disparitia Jessicai inseamna si prabusirea lui Elster. ‘Daca iubire nu e, nimic nu e’ spunea cineva?

 

source http://www.nytimes.com/2010/02/04/books/04delillo.html?_r=0

source http://www.nytimes.com/2010/02/04/books/04delillo.html?_r=0

 

Undeva in carte este mentionat si haiku-ul, acea forma literara concisa, in care doua idei juxtapuse sunt exprimate in trei versuri cu un numar fix si predestinat de silable. La scala unui miniroman ‘Punctul Omega’ are o structura de haiku. Expunerea principala cu ideile sale pereche (civilizatie – izolare, cuvant – imagine) este infasurata intr-un prolog si un epilog care se petrec in Muzeul de Arta Moderna din New York, in sala in care este proiectat un exponat video care desfasoara in 24 de ore filmul Psycho al lui Alfred Hitchcock. Personajele cartii apar, poate, ca umbre si fara a fi identificate precis. Povestitorul este altul, un observator al scurgerii timpului, care creaza sistemul de referinta al realitatii noastre imediate. Proiectia lenta schimba intreaga perspectiva:

‘E nevoie de o atentie sporita ca sa vezi ce se intampla chiar in fata ta. E nevoie de truda, de un efort cucernic, pentru a vedea ceea ce privesti. Era fermecat de asta, de profunzimile la care se putea ajunge prin incetinirea miscarii, lucrurile de vazut, profunzimile lucrurilor atat de usor de ratat in ingustul obicei al vazutului.’ (pag. 22)

‘Punctul Omega’ este o lectura scurta dar nu si lejera. Cartea deschide multiple planuri de gandire, pune multe intrebari, funizeaza putine raspunsuri. Si totusi, in pofida brevitatii, senzatia care ramane dupa lectura este cea a unei carti dintre cele mai interesante despre America de astazi, o carte la care cititorul continua sa se gandeasca si dupa ce lectura s-a terminat.
 

 

The previous book of Philip Roth that I read was The Plot Against America which a historical ‘what-if’ type of story describing an alternative path that the American history could have taken in the period at the start of the second world war, and speculating about the possible fate of his own self and family in that hypothetical loop of history. It’s also the last solid and long breath novel that Roth has written to date. What followed were a cycle of four novels (until now), much shorter in length, closer to novellas in size, and more personal in subjects. The Humbling is the third novel in this latest cycle, and the 30th of the author.

source www.guardian.co.uk

The hero of The Humbling is Simon Axler, an aging theater actor of some fame who one day loses his artistic gift.

… he had lost his magic as an actor for no good reason and it was just as arbitrarily that the desire to end his life began to ebb, at least for the time being. “Nothing has a good reason for happening” he said to the doctor later that day. (pag. 16-17)

After a short treatment for his suicidal tendencies he retires in a remote mountain chalet which somehow reminds the setting of Stephen King’s horror stories, incapable of finding too much sense for the rest of his life, with suicide still lurking around permanently

Every morning when he awoke to his emptiness, he determined that he couldn’t go another day shorn of his skills, alone, workless, and in persistent pain. (pag. 45-46)

The salvation comes, how else, under the form of a woman. It’s not a simple relation, but it’s fascinating. Pegeen is 25 years younger than him, is the daughter of fellow artists that he had seen as a baby, and is just out of a long lesbian relationship. There is everything to be feared in this companionship – age, sexual orientation, persons from the past (as one of the former relations of Pegeen named Louise), Pegeen’s parents who disapprove the connection, and among all the fear of failing, the terror of going back and being completely finished. The terror of becoming the next Louise (pag. 95)

source nymag.com

I will not tell more in order to leave to other readers the pleasure of discovering where lead the accumulated signs of warning around the relation of the two characters. Despite the relatively reduced number of pages Roth succeeds to build a convincing pair of characters which fight the incertitude of their identities, the doubts concerning their power of creation and power of living. The solution of seeing the salvation in each other at a moment of crossroads in the life of both seems for a moment convincing. The outcome is one of the possible outcomes of such situations.

(video source TheDailyBeastVideo)

Some may consider this minor literature in the bibliography of a writer who is one of the few who have defined in his books in an authoritative manner what is America nowadays and what are the principal dilemmas of its inhabitants. The personal universe and the social universe combine in the best books of Philip Roth. As many of his heroes try to build their own world and live into it, the world outside intervenes and prevails. In this short novel the outer world is represented by the intervention of Pegeen in Simon’s life, and the question that the hero is asking himself from the start, and that we as readers are also lead to ask is whether this intervention is blessing or curse. To answer it you will need to read the book, which despite its rather depressing mood is a beautiful reflection on love, art, sex, aging and loneliness, concentrated and well written as you would expect from a book signed Philip Roth. The pleasure of reading another book of his was all here.

source press.princeton.edu

Acum un an cand televiziunile erau invadate de emisiuni ocazionate de implinirea a 20 de ani de la caderea Zidului si prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est, am vazut printre altele documentarul regizorului veteran Leslie Woodhead intitulat How the Beatles Rocked the Kremlin despre care am scris aici pe blog. Verbul to rock are sens multiplu in engleza insemnand si a zgudui si fiind si o parte din rock’n'roll. Ideea filmului era pe cat de simpla pe atat de revolutionara – razboiul rece nu a fost castigat nici de NATO, nici de Reagan si nici macar de superioritatea economica a Vestului, ci in primul rand de muzica Beatles-ilor si a celorlalte formatii de muzica pop si rock care incepand din anii 60 au infiltrat in constiinta tinerilor cetateni sovietici si ale celorlalte tari ale ‘lagarului’ subversivele lor melodii, si odata cu ele simtamintele unei generatii care dorea sa traiasca si refuza ordinea sociala stabila de orice culoare, si mai ales ideile de libertate de gandire si creatie. Cartea publicata in 2009 in engleza de Andrei Codrescu la Princeton University Press sub titlul The Posthuman Dada Guide – Tzara & Lenin Play Chess si tradusa de Ioana Avadani in editura Curtea Veche ca Ghid Dada pentru postumani – Tzara si Lenin joaca sah include o idee asemanatoare – in 1989 caderea comunismului a reprezentat cel putin o victorie temporara a binelui intr-un razboi continuu care opune in istorie gandirea totalitara si limitarile ordinii istorice inererente ei cu libertatea de creatie si de expresie reprezentata de curentul Dada si de urmasii sai.

source www.curteaveche.ro

Postumanii carora le este adresata cartea – editata in editiile engleza si romana in format de ghiduri de buzunar pentru un presupus si utopic tel practic imaginar suntem noi, cetatenii secolului 21, a caror fiinte si pesoane sunt in procent din ce in ce mai mare reprezentate de instrumentele electronice care ne extind personalitatea si ne conecteaza in aparent invizibile dar foarte reale retele de comunicare si interactiune sociala. Noua si urmasilor nostri din ce in ce mai robotizati ne este destinata lectia care arata ca pentru a supravietui ca entitati libere trebuie sa pastram anarhismul, hazardul, libertatea de a crea si de a ne exprima dincolo de regulile scrise si pre-programate. In sprijinul acestei teze este adusa descrierea istorica, dezordonata sau arbitrar ordonata in intamplarea alfabetica – dar regula principala in Dada este lipsa de reguli – a conflictului de la inceputul secolului 20 intre Dada si revolutia bolsevica, conflict indirect si materializat printr-un joc de sah care poate a avut sau poate nu a avut loc in Zurichul neutru al anului 1916, adapost vremelnic al refugiatilor politici si al protestatarilor antirazboinici, scena a artei de avangarda si a tuturor intrigilor spionajului european,  intre intemeietorul dadaismului si taticul revolutiei, intre Tristan Tzara si Vladimir Ilici Lenin. Jocul de sah favorizat atat de revolutionari cat si de avangardisti capata aici o valoare simbolica dincolo de pasiunea propriu-zisa a jocului caci cele doua curente de gandire jucau un joc de miza mult mai mare pe esichierul istoriei, o partida intre modelul omului Dada (clovn siber si ludic) si politicianul care preconiza modelul ‘omului nou’ (care daca nu este ucis material este condamnat la moartea prin plictis).

Andrei Codrescu - source diversity.org.mk

Eseul lui Codrescu este compus ca un dictionar de termeni cu o ordine aparent aleatoare, dupa parcurgerea caruia cititorul ramane insa cu o imagine clara si convingatoare a istoriei dadaismului, a influentei sale in cultura secolului 20, a perenitatii dadaismului (‘Dada nu rugineste’) ca concept si ca simbol al libertatii contrapuse constrangerii sistemelor. Ca intr-un text internetic textul include trimiteri care intr-o varianta digitala ar putea fi hiperlink-uri si banuiesc ca pe undeva Codrescu ascunde sau poate pregateste o asemenea varianta. Unele dintre articole cuprind mini-eseuri de istorie literara, politica sau culturala cu excelente capitole dedicate originii evreiesti a lui Tzara si a altora dintre exponentii de marca dadaismului, a vietii culturale si politice romanesti in perioada interbelica, a evolutiei dadaismului si a pionierilor sai in cursul secolului, contributia si conflictele cu alte curente importante cum ar fi suprarealismul. Analizele istorice ale mediului elvetian in care in decurs de cativa ani s-au intalnit conducatorii revolutiilor in arta si in politica ce aveau sa marcheze istoria restului de secol sau a influentelor culturii si mentalitatii balcanice asupra avangardismului sunt profunde, inteligente, amuzante si interesante la lectura. Observatii culturale de exceptie marcheaza din loc in loc textul – cum ar fi cea care diferenteaza istoria majoritatii popoarelor care au la baza un text scris politic cum ar fi o constitutie sau o declaratie de independenta de cea a romanilor care are ca fundament poezia lui Eminescu. Cateva inexactitati istorice (putine) merita a fi corectate intr-o viitoare editie. Cadetii au aparut pe scena istorica a Rusiei dupa prabusirea regimului tarist in februarie-martie 1917 deci Lenin nu se putea framanta cum sa le contracareze influenta in octombrie 1916. Rebeliunea legionara din ianuarie 1941 din Romania a fost inabusita de Antonescu si nu de rege (‘un rege cu ceva mai feroce’). Marcel Iancu nu a fost creatorul scolii israeliene de design (s-a ocupat foarte putin de design si arhitectura in Israelul ascetic si utilitarist in care ajunsese in anii 40 si cel din primul deceniu de existenta in anii 50) ci ‘doar’ un pictor important si intemeietorul satului artistilor de la Ein-Hod. Capitolul despre Internet pare in afara de context – interesant in sine dar putin relevant pentru ansamblul cartii si daca deja Internetul este vazut ca o continuare istorica a unor interneturi neelectronice – observatie corecta si profunda – atunci poate ar fi trebuit sa se faca si diferentierea in restul textului intre Internet si interneturi. In schimb anecdota istorica legata de originea germana a numelor evreiesti est-europeene in catalogul de nume comisionat de imparateasa Maria Tereza poetului E.T.A. Hoffman este delicioasa (si inedita pentru mine).

Tristan Tzara - source istmina3.s3ra.com

Personalitatile lui Lenin si Tzara sunt prezentate si analizate in detaliu. Lenin este demitizat, coborat depe piedestalele statuilor propagandei comuniste si adus la masura limitarilor sale umane, ale unui geniu cenusiu, calculat si planificat, dar si indiferent la consecintele umane ale actiunilor sale revolutionare. Pe Tzara cautarile artistice il vor impinge spre Franta de dupa primul razboi mondial, il vor pune in dialog si apoi in conflict cu alte personalitati si curente ale avangardei. Al doilea razboi mondial in vremea caruia spre deosebure de multi alti artisti de origine evreieasca lui Tzara nu i s-a oferit biletul salvator spre America il determina sa se alature miscarii comuniste de rezistenta antifascista. Victoria de dincolo de mormant a lui Lenin asupra personalitatii lui Tzara nu dureaza dincolo de revolta anticomunista din 1956, cand Tzara paraseste partidul si miscarea comunista, intorcandu-se spre finalul vietii spre radacinile sale evreiesti si spre misticismul Cabalei.

Lenin - source sector930.com

Pe masura ce relatarile avanseaza pe axa timpului intervine in text si experienta personala a autorului. Curentele poetilor beatnici si ale hippie-ilor sunt asociate nu in mod neasteptat lui Dada, si de aici subversiunea ideologica a libertatii de gandire izbandeste in final si invinge inchistarea regimurilor totalitare la sfarstul secolului 20. Izbanda momentana, caci asaltul tehnologic pare a fi in ochii autorului o noua incarnare a amenintarii totalitare, si de aici necesitatea ghidului. O lectura interesanta, intriganta, o carte cu multe pasaje memorabile, diferita de majoritatea altor carti pe care le-ati citit sau le veti citi.

(video source pdxjustice)

Am gasit pe youTube si o secventa cu autorul vorbind despre cartea sa la o universitate americana.