I met Olivia in a few Internet discussion lists where we were both subscribed. Olivia is a pen name, she introduces herself as a teacher in Connecticut, the state that was at the time of the posting in the news because on (another) tragedy that took place in a school from all places, a tragedy which human mind and soul (for those humans who have minds and souls) have a hard time to cope with. The subject of this posting is however different. Olivia has seen a film about Aristides de Sousa Mendes, a Righteous Among Nations, a man who dared to not obey in order to keep his faith and humanity in times of darkness. (she wrote In Romanian) about the Man and the film and she allowed me to share this with the readers of The Catcher in the Sand.

———–

Film artistic francez cu puternice tonuri documentare, despre ce a facut a facut Sousa Mendes, consulul general al Portugaliei in Frantza in timpul celui de-al doilea rzboi mondial.
Tata a 15 copii, 14 cu la sotia Angelina Mendes, Sousa Mendes s-a considerat catolic. El si-aformulat practicarea credintei in felul urmator
Am sa ma aliez mai curand cu Dumnezeu impotriva omului decat cu omul impotriva lui Dumnezeu.
Nu am inteles ce a vrut sa spuna decat  dupa ce s-a terminat filmul.

source http://www1.yadvashem.org.il/yv/en/righteous/stories/mendes.asp

 

Pus in fata unei situatii imposibile Mendes nu a ezitat sa-si urmeze credinta intr-un Dumnezeu care l-a invatat sa fie  uman si drept iar  omul la care se referea era presedintele Portugaliei Salazar.

Salazar a dat ordin tuturor consulilor Portugaliei in tarile europene afectate de razboi sa nu dea nici un fel de viza eventualilor refugiati temandu-se de un influx de imigranti in Portugalia care ar putea debalansa neutralitatea aproximativa a tarii. Mendez care a asistat la ororile cozilor de refugiati infricosati, infometati, obositi la ambasada lui a hotarat ca nu va asculta ordinul si a emis 30 de mii de vize celor care nu aveau incotro si trebuiau sa paraseasca tara. Alternativa lor ar fi fost moarte sigura. A facut asta cu sacrificii imense, pericol permanent si epuizare fizica. A fost ajutat in aceasta actiune de proportii doar de secretarul consulatului si fiul lui cel mare. Printre cei care au primit vize au fost cetateni rusi, polonezi, romani, francezi, belgieni, refugiati politici, indivizi alungati din tarile de origine care nu aveau unde sa se duca, evrei inainte de arestarea spre camerele de gazare, invalizi bolnavi, bogati, saraci. Ulterior istoricii au declarat aceata actiune a consului Mendes ca mai extinsa operatie de salvare de vieti omenesti indeplinita de un singur individ. Mendes a fost interpelat pana la urma de serviciul secret portughetz si i s-a interzis sa mai emita vize. Acest serviciu secret imi aminteste de securitatea romaneasca tot in mana unui dictator, si la fel de brutala. Fortat sa se intoarca in Portugalia natala, lui Mendes i s-au retras toate drepturile politice si sociale, nu mai avea voie sa munceasca, copiiilor lui li s-a interzice sa mearga la universitati sau sa lucreze, si deci Mendes si-a continuat restul vietii in saracie. A refuzat sa paraseasca Portugalia si sa primeasca ajutor de la cei pe care i-a salvat, printre care se afla si Rothschild cu familia lui, oameni extrem de generosi. Speranta lui Mendes a fost ca il va face pe Salazar, crestin practicant si el  sa inteleaga ca gestul de neasculare a ordinelor a fost dictat de constiinta si religia pe care o practicau amandoi. Salazar l-a umilit pentru tot restul vietii lui, neacordandu-i nici macar o audientza.

Am vazut filmul (Desobeir – O Consul de Bordeus) la invitia unor vecini portughezi, vizionare organizata de asociatia portugheza din oras. La vizionare a fost si nepotul lui Mendes, unul din multii desigur, locuieste actualmente in Montreal unde de fapt s-a si nascut. La inceputul filmului a spus cateva cuvinte de introducere, mai nimeni din sala nu auzise de Mendes. La sfarsit spectatorii au avut posibilitatea sa-i puna intrebari. Si au fost multe. Asa am aflat ca dupa moartea lui Mendes s-a inceput o munca intensa pentru reabilitarea lui. Guvernul Suares l-a reabilitat integral i-a recunoscut toate titlurile si drepturile si si-a cerut iertare din partea parlamentului portughez familiei care a suferit atat. Chipul lui Mendes astazi este pe timbre portugheze, numele lui este incrustat pe monumetul de la Yad Vashem din Israel, cu titlul de Drept intre Natiuni (Righteous Among The Nations). Filmul, jucat impecabil de actori francezi este prezentat in sali mici dar in toata america de nord unde au ajuns multi dintre supravietuitori care au primit viza semnata de el. De asemenea filmul este material didactic in Portugalia.Cineva din sala a intrebat de ce aceasta poveste nu e repovestita de un mare regizor si distribuita larg. Nepotul lui Mendes nu a stiut ce sa raspunda dar sunt sigura ca idea nu i-a fost straina. Dupa film s-a servit o gustare, mancaruri specific portugheze. In fundal cineva canta un Fado, noi spectatorii printre mese parca pluteam inaltati de acesta poveste, impartaseam impresii, si atunci in seara acea,m-am simtit portugheza si catolica dar in special mandra ca sunt parte din rasa umana. Asta a facut pentru mine Mendes in seara acea.
——–
Si un documentar despre Aristides de Sousa Mendes pe care l-am gasit pe Internet

(video source Joao Sousa)