Francis Mantel


Un text interesant si documentat cum sunt intotdeauna cele scrise de prietenul meu Francis Mantel caruia ii multumesc pentru permisiunea acordata de a-l prelua aici.

———————-

Apropo de rodii.

Voi mentiona acum doar trei observatii:

(i) Se mananca traditional rodii de Rosh ha-Shana (anul nou evreiesc, care este considerat si ziua judecatii tuturor vietatilor), acolo unde se gasesc rodii. In Romania nu aveam, si mancam doar mere cu miere, pentru a ne ura simbolic, noi noua, un an nou ‘dulce’. Exista chiar un fel de “seder” de Rosh ha-Shana la masa festiva de sarbatoare in ambele seri de Rosh ha-Shana. La evreii de rit spaniol (sefaradim) ritualul este mai luxos si mai complex decat la evreii central (si est) europeni (adica ashkenazim). Mancatul rodiei, cu binecuvantarea potrivita, este parte traditionala din ritualul serii de Rosh ha-Shana.

 

source http://owlintheoak.blogspot.com/2010/11/pomegranates.html

 

(ii) Talmudul babilonian in volumul (masehet) Haghiga, pe ultima sa pagina, la foaia 27 (caf zain), pagina intai (amud alef), scrie ceva foarte frumos despre pacatosii de printre evrei. Dorind sa ne explice ca focul Ghehenei din Infern nu are capacitatea sa ii arda pe evreii pacatosi (caci chiar si evreii pacatosi au meritele lor), marele rabin amora-it Reish Lakish (sau Shimon ben Lakish, mare invatat, deseori amintit in partea de Ghemara a Talmudului babilonian; fusese bandit sau talhar inainte de a studia; devenise apoi ginerele marelui rabi Iohanan) , afirma ca ”posh’ei Israel mleei mitzvot ca-rimon“.

Adica, pe romaneste s-ar traduce cam astfel:

Transgresorii (dintre) evrei sunt plini de fapte bune ca rodia (de seminte).

 

source http://www.drgranny.com/food-nutrition/health-benefits-of-pomegranate/

 

Filosofic evaluand asertiunea de mai sus, as categorisi-o ca un fel de mecanism de aparare, caci in urma cu circa 1,800 de ani in Iudeea ocupata, distrusa (mai ales dupa anul 135 e.n., cand legiunile romane au inabusit revolta iudeilor sub conducerea evreului Bar Kohba) si cotropita de peste doua secole de catre paganii romani, pentru a-si pastra moralul si dorinta de a supravietui, evreul umilit trebuia, macar el insusi, sa aiba o parere pozitiva despre sine. Self-respect. Psihologul ar putea numi actul asertiunii din Talmud ca fiind o incercare de auto-terapie, si de auto-incurajare, pentru a nu despera.

Cum mangaie dulce, alina usor/ Speranta, pe toti muritorii!”
:-)

 

source celebrationofcreativity.com

 

(iii) In alt volum din aceeasi enciclopedie vasta si bogata amintita mai sus, numita Pesahim, la foaia 74 (daf aiin-daled) pagina intai (amud alef), in Mishna de acolo se descrie cum mielul pascal care era sacrificat la Templul din Ierusalim de catre fiecare familie de evrei care venea la Templul din Ierusalim in cinstea sarbatorii de paste (in ebraica: “aliia la-Reghel”), trebuia apoi fript pe foc direct (tzalui esh), dupa ce mielul sacrificat si curatit de maruntaie era strapuns de la cap la coada cu un trunchi de ramura (adica un batz) de pom de rodie, pentru a fi proptit astfelo deasupra focului: “Keitzad tzolim et ha-Pesah (korban ha-Pesah)? Meviin shipud shel rimon vetohvo le-toh piv (shel korban ha-Pesah) ad beit nekuvato (shel korban ha-Pesah) … .” Se explica apoi de ce tocmai batul e bine sa fie din lemn de rodie si nu alt lemn.

Inchei aici, mentionand ca rodia apare si in Cantarea Cantarilor a regelui Solomon, in niste epitete sublime de dezmierdare a iubitei autorului. Acest poem extraordinar trebuie recitat vineri dupa amiaza, inainte de rugaciunile de primire a Shabat-ului, caci este recomandat in codul de comportare evreiasca (Shulhan Aruh) ca (cel putin!!!) in noaptea de Shabat (adica in noaptea de vineri spre sambata) fiecare evreu evlavios (daca este talmid haham, adica invatat si cu minte) trebuie neaparat sa ii dea atentia cuvenita sotiei sale. Nu cred ca e nevoie sa fiu mai explicit. Iar citirea poemului erotic (chiar si fara de metaforele filosofice adaugate despre dragostea lui D-zeu pentru poporul asa zis ‘ales’, ci cu versurile poemului luate asa cum sunt ele … la propriu) il va pune pe omul serios ”in the right mood”, cu pofta si libido pentru actiune benefica … trupului si sufletului.
:-)

Pentru ca: “Vita nostra brevis est./ Brevi finietur”.

Rafi Manory si Tzutzu Mantel scriu pe una dintre listele internetice
la care particip despre Sunshine al lui Istvan Szabo. Nu stiu cum,
dar nu am reusit sa vad acest film, desi a trecut mai mult un deceniu
de cand a iesit pe ecrane, desi citisem despre el in TIME la lansare,
desi filmul apartine unui regizor care a facut cateva filme
remarcabile, si desi subiectul este asa de apropriat de istoria mea,
chiar si de istoria personala.

In asteptarea ocaziei de a vedea filmul, iata ce scriu Rafi si Tzutzu
despre el:

(video source VermeersGirl)

RAFI MANORY:

- Hide quoted text -
Azi am petrecut trei ore uitandu-ma la filmul asta.

http://www.imdb.com/title/tt0145503/

Filmul urmareste istoria unei familii evreiesti in Ungaria din timpul
lui Franz-Iosef pana in zilele noastre. O perioada tumultoasa in
istoria Europei. Ralph Fiennes joaca trei generatii diferite, si arata
cit de bine stie sa joace. Din toate perioadele descrise in film, se
pare ca cea a lui Franz Josef a fost cea mai buna pentru evrei
(perioada cind bunicul meu patern, care a facut scoala comerciala la
Viena a fost numit directorul financiar a unei companii de petrol
austro-romana cu sediul la Campina).

Povestea mi-a parut adevarata, insa este fictiune bazata pe evenimente
si personaje reale. Unul din personajele centrale jucate de Fiennes,
este campionul olimpic de duel din 1936, (Adam Sors in film). Filmul
contine fragmente documentare dela deschiderea olimpiadei in care
intradevar Ungaria a cistigat medalia de aur la duel. Campionul nu era

Sonnenshein (sau Sors dupa ce si-a schimbat numele) ci un alt evreu, Endre Kabos,

Desi la imdb sunt multe comentarii care-i dau filmului nota 10, eu ii
dau numai 7, din diferite motive, unul dintre ele fiind lungimea (3
ore).
Ce e interesant de urmarit in film e istoria antisemitismului
din Ungaria sub diferitele regimuri, insa din pacate filmul scenele de dragoste fac
ca filmul sa fie R-rated si deci nu poate fi folosit la scoala pentru exemplificarea istoriei.

Recomandat pentru cine are trei ore…

FRANCIS (TZUTZU) MANTEL:

Eu am vazut acest film in urma cu aproape un deceniu. Un film
extraordinar. Parerea mea este ca “Sunshine” este un film ‘de nota
10′.  Fara rezerve. Il recomand cu caldura.

Filmul este o incercare de studiu a luptei de supravietuire de-a
lungul a catorva generatii de oameni a unei familii de evrei (familie
numita la inceput: “Sonnenschein” – adica “Stralucirea Soarelui” -
apoi cu numele schimbat in maghiarul “Sors” – citeste: “Shorsh” – care
inseamna “soarta” in limba maghiara – si in sfarsit, dupa doua
generatii de dezamagiri, de chinuri si de tragedii, revenita la numele
original de “Sonnenschein”) din Ungaria, in blestematul si tragicul
(pentru evrei) secol XX, bantuit de doua razboaie mondiale
catastrofale. Cu Ungaria ciopartita si umilita dupa primul razboi
mondial si cu evreimea maghiara anihilata prin exterminare sistematica
(in cea mai mare parte) in al doilea razboi mondial, frustrarea
ungurilor etnici combinata cu nationalismul sovin maghiar creaza
xenofobie otravitoare si conditii foarte vitrege pentru evreii din
Ungaria, care nefiind nici crestini si nici etnici maghiari, ci numai
‘minoritati conlocuitoare’ ca tiganii, sunt, in toate regimurile
maghiare care se succed, victimele bolii europene cronice a
antisemitismului milenar propovaduit de biserica si exploatat de
politicieni pentru a canaliza si a abate mania poporului cauzata de
frustrarea indusa de racilele intrinsece ale societatii maghiare si de
nefericirea vietii ungurilor.

Din orasul pestrit si totodata armonios in care locuiesc in ultimii 30
de ani, urbe in care domiciliaza cetateni de toate rasele si din mai
toate natiile lumii, imi este facil si natural sa conclud cu acest
punct de vedere: Nationalismul orb, prostesc si sufocant este si
ramane blestemul Europei. Poate ca ideea UE va fi elixir de scapare.
Candva.

Anvergura povestirii din acest film imi aminteste de romanul Casa
Buddenbrook a lui Thomas Mann despre povestea unor generatii
consecutive de germani in secolul XIX.

Ieri a fost sarbatorita in Israel Ziua Ierusalimului – aniversarea a 43 de ani de la eliberarea Orasului Vechi in timpul razboiului de sase zile, ziua reunificarii Ierusalimului. Prietenul meu prof. dr. Francis Mantel a avut bunavointa sa accepte preluarea pe blog a gandurilor sale legate de Ierusalim si de atasamentul evreilor fata de Ierusalim, asa cum este exprimat in rugaciuni si in muzica evreiasca.

Cand ma gandesc la Ierushalaiim, eu nu ma refer la soldati. Ci la evrei in general. Si la centrul spiritual pe care Ierushalaiimul il reprezinta pentru evreul constient ca e evreu.

Se spune ca in anul al saptelea al domniei sale (din totalul de 30 de ani cat a domnit), regele David si-a mutat capitala de la Shhem (Nablus) la Ierushalaiim. Acest lucru s-a intamplat cu peste trei mii de ani in urma!

In urma lui, fiul sau, regele Solomon a cladit primul Templu din Ierushalaiim.

De atunci, fara intrerupere, Ierushalaiimul, in timpuri grele si in timpuri bune, acest oras a marcat focarul atentiei si simbolul centrului spiritualitatii evreiesti.

Evreii sunt atasati de Ierushalaiim de peste trei mii de ani.

Bunicul meu matern, in Ardealul din Galut, obisnuia sa cante in fiecare vineri seara, printre “zmirot”-urile de Shabat, la cina festiva in cinstea Shabatului, la “seuda rishona” din cele trei mese de Shabat, un cantec hasidic extraordinar de frumos, in limba maghiara. Cu multi ani mai tarziu am aflat ca acest cantec este considerat de unii ca fiind “imnul” evreilor maghiari. Cantecul este plin de dragoste si dor, nostalgie si patos, dupa centrul spiritual evreiesc din Ierushalaiim. Poate sunt eu sentimental, dar de fiecare data cand ascult, sau cant, acest “zemer” cu acest “nigun”, … ma trec fiori, si plang de emotii ca un copil, caci ma copleseste textul liric si spiritual al cantecului acesta. Imi amintesc de Shabatul din copilaria mea, impreuna cu bunicii mei materni, cu parintii mei prezenti, si ma gandesc la legatura sufleteasca extraordinara a evreului cu Ierushalaiim-ul. Este o legatura spirituala care l-a ajutat pe evreu de-a lungul secolelor de exil, de calvar, de necazuri si de obidire, i-a dat evreului curajul sa se ridice dupa orice lovitura si orice cadere, si sa porneasca in continuare neabatut pe drumul sau evreiesc, cu spiritualitatea intensa evreiasca iudaica, catre spiritualitatea iudaica intensa din “Ierushalaiim shel Maala”, catre Ierushalaiimul spiritual celest, catre speranta reinnoirii vietii spirituale evreiesti intr-o tara evreiasca suverana si libera. Nu este vorba aici de nationalism sovin de tip legionar, nu este vorba nici de xenofobie, nu este deloc vorba de o ura fata de arabi, ci este o tendinta pura de a re-conecta cu o viata spirituala evreiasca elevata si sustinuta, in care evreul s-a simtit acasa si in vremuri de oprelisti.

Iata textul cantecului, urmat de cateva variatiuni de auzit si de vazut:

(Scuze celor ce sunt straini de limba maghiara.)

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Szól a kakas már

( The rooster is already crowing )

(irta: horav Taub Izsák nagykállói cádik (Csoda-rabbi)

Nagy-Kálló /Hungary      The Kalever Rebbe       1780 (mit 230 yohr zurik)


Szól a kakas már.                  The rooster is already crowing.
Majd megvirrad már.                It will soon be dawn.
Zöld erdĹ ben, sík mezĹ ben       In the green forest, in the open field
Sétál egy madár.                   A bird is walking.
 
Micsoda madár!                     But what a bird!
Ay, de micsoda madár?             Oy, but what a bird (it is)?
Kék a lába, zöld a szárnya,       With yellow legs and wings of blue,
Engem oda vár.                     It is waiting for me there.
 
Várj madár, várj.                  Wait, my rose, wait.
Te csak mindig várj.               You just always wait.
Ha az isten nekem rendelt,        If G-d willed me for you,
Tied leszek már.                   I shall be yours.
 
Mikor lesz az már                  When will this come to pass?
Ay, de mikor lesz az már?         Oy, but when will this come to pass?
Jiboné hamikdos,                   Yiboneh ha-Mikdosh
Ir cion tömálé,                    Yir Tziyoin temalleh

Akkor – lesz az már.                                          Then – it will come to pass.

..                             ..

De miért nincs az már?                                    Why does it not happen?
De miért nincs az már!                                     Why does it not happen?
Y’Mipney Chatoenu Golinu MeArtzenu,     Because of our sins were we
exiled from our homeland.
Azért nincs az már.                                              That’s why doesn’t it happen.

Ascultati, daca doriti, cateva versiuni (diferite) ale cantecului:

- cantat de Kalever rebbe hasidic de azi, urmas al autorului Kalever rebbe, horav Itzhak Taub, z”tz”l:

http://www.youtube.com/watch?v=DuTuKufvgO4

- cu text tiparit, cantat de un succesor al rabinului hasidic Taub, der Kalever rebbe:

http://www.youtube.com/watch?v=CjwKuYmzWYg&feature=related

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

- cantat de un cor de “hazanim” din Israel:

http://www.youtube.com/watch?v=OcuWnIviYJ0&NR=1

- cantat in idish de rabinul hasidic: der Nikolsburger rebbe:

http://www.youtube.com/watch?v=wqO6t-aRBmY&feature=related

- cantat de Marta Sebestyen:

http://www.youtube.com/watch?v=TaEL4tidJQk&feature=related

- la vioara, de Orsolya Korcsolán:

http://www.youtube.com/watch?v=pTE7P6z_hRU&feature=related

- cantat de klezmer-i din Argentina:

http://www.youtube.com/watch?v=U6LRYtMsjpA&feature=related

- cantat de tineri evrei din Ungaria:

http://www.youtube.com/watch?v=5e9DVCm14k4&feature=related

- cantat de Eszter:

http://www.youtube.com/watch?v=qprouUu3VzY&feature=related

- Michael Alpert canta in idish si maghiara, in SUA, la vioara si tzambal:

http://www.youtube.com/watch?v=_fZ9OaezMZg&feature=related


Discutia de mai jos publicata cu permisiunea autorilor a aparut prima data in lista internetica ‘discutii2006′. Doi specialisti, profesori universitari in domeniile metalurgiei si respectiv al matematicii se afla intr-un dialog pasionant despre codurile matematice pe care unii autori le presupun ascunse in textul original al Vechiului Testament.

————-

Rafi Manory

Ajung la acest mesaj cu intarziere. Da, Biblia contine date ascunse in ceea ce se numeste ghimatria. Fiecare litera ebraica are un intels numeric si multi rabini se ocupau cu cautarea de intelesuri peste intelesul exact al cuvantului. Unul din verseturile care vorbeste despre templu e scris cu o litera in plus, si daca ii iei in serios, acolo apare proportia pi dintre circumferinta si diametrul cercului. NU caut acum versetul, dar e vorba de o litera in plus la cuvantul KAV (linie). Valoarea numerica a lui KAV e 106. Daca se adauga un he la acest cuvant (un fel de h mut, ceva care nu exista in ebraica decit in cazul asta), se schimba valoarea numerica a cuvantului la 111. Relatia dintre 111 si 106 este exact relatia dintre pi si 3. (Incercati, iese exact). In versetul cu pricina se vorbeste despre relatia dintre cerc si diametru la unul din obiectele dela templu, si exista aceasta adaugire la cuvintul ‘kav’. Daca asta nu e curios ca ‘coincidenta’ atunci nu stiu ce e mai curios.

Francis Mantel

Ceea ce descrie Rafi in mesajul sau, este bazat pe un citat din cartea Regilor 1, Mlahim alef, din partea profeti, Neviim, din Tana”h, adica Biblia canonica originala evreiasca.   Autorul cartilor de Mlahim pare a fi profetul ovrei Yirmiahu (in romaneste cred ca se spune Eremia).

Locul precis al citatului amintit de Rafi este in Mlahim alef, capitolul 7, pasuk 23.

Sursa: http://www.mechon-mamre.org/p/pt/pt09a07.htm

Toata tarasenia urmeaza pe baza existentei unei greseli de ortografie, care consta in adaugarea unei litere nenecesare si aparent inorecte gramatical, in text. La cuvantul “linie” sau “curba”, in ebraica: “kav”, autorul adauga o vocala “hei” la finele cuvantului, ca sufix.

Intrebarea care se pune, este pentru ce?

O alternativa e sa spunem, om failibil a scris-o, si Dumnezeu stie, noi oamenii gresim uneori, si la scris, si la alte cele.

In traducerea romaneasca ortodoxa, unde impartirile Bibliei pe carti si capitole difera  de original, trebuie sa urmariti Cartea a treia a Regilor, cap. 7, propozitia 23.

Sursa: http://www.intratext.com/IXT/RUM0001/_P8A.HTM

Dar, daca presupunem ca Biblia nu este o carte ordinara, ci una extraordinara, si deci “greseli” de toate zilele nu sunt la ordinea zilei, ne intrebam, care a fost sensul si intentia adaugarii vocalei “hei”, la finele unui cuvant, unde, dupa regulile gramaticii, adaugirea nu isi are locul.

Un mare rabin faimos, creatorul Golem-ului, Mahara”l-ul din Praga (moreinu ha-rav Loew, adica invatatorul nostru, rabinul Loew), rabi Iehuda Loew ben Betzalel, care a trait in secolul XVI, intre anii 1520 – 1609, considera ca autorul cartii Mlahim din Tana”h stia ca numarul pi (care este raportul circumferintei cercului la diametrul sau; – catul, sau raportul; nu relatie si nu proportie, cum scrie Rafi), nu este egal cu trei, ci este un numar ceva mai mare decat 3. Mahara”l explica aproximatia pe care o considera cunoscuta de catre autorul cartii Mlahim.

Descoperirea acestui amanunt, amintit de catre Rafi, despre care am scris cu cativa ani in urma pe una din listele de palavre, a fost facuta in urma cu circa 250 de ani de catre un rabin extraordinar de erudit si inteligent, cunoscut sub numele de geniul din Vilnius. In ebraica, rabi Eliahu, ha-gaon rabi Eliahu me-Vilna, prescurtat, ha-Gra (Mica explicatie pentru cei ce ar crede ca prescurtarea ar fi trebuit sa fie ha-Gre, dar nu este: Ultima litera ‘a’ din numele prescurtat ha-Gra este ‘a’, si nu ‘e’, de la Eliahu, caci in limba ebraica, in scris, numele Eliahu incepe cu vocala ‘a’, adica cu alef, dar cu punctuatia de tzeirei sub litera alef), care a trait in secolul XVIII, intre anii 1720 – 1797. (Prefixul “ha” este in ebraica, articolul hotarat.)

Acest geniu din Vilna a aratat ca printr-o deviatie, probabil intentionata, de la regulile gramaticii si ortografiei ebraice, autorul cartii Mlahim a indicat ca el cunoaste o aproximatie ‘buna’ a lui pi, mult mai reusita decat 3, aproximatia rudimentara pe care, la prima vedere,  se pare ca o foloseste in ceea ce scrie in descrierile dimensiunilor pe care le noteaza.

Explicatia mai completa decat cea a lui Rafi, este redata in urmatorul pragraf:

” However, gematria may be used to counter the argument that this verse is an example of biblical error. In Jewish tradition, words appearing in portions of the Books of the Prophets are occasionally read (Kri) differently than they are written (Ktiv). Some biblical scholars, such as Rabbi Judah Loew, the 16th century Maharal of Prague, trace the provenance of the Kri/Ktiv dichotomy all the way back to the authors of the Books of the Prophets. In its written form (Ktiv), the verse uses the word KaVaH (Kuf, Vav, Hey) for the molten sea’s circumference. Yet, the word is read (Kri) as KaV (Kuf, Vav). The numerical value of KaVaH is 111 (Kuf = 100, Vav = 6, Hey = 5), while that of KAV is 106 (Kuf = 100, Vav = 6). The ratio of these two numbers (111/106 = 1.047169) closely approximates the ratio between Pi and 3 (1.047197), giving an assumed value of 3.141507 for Pi, which is approximately 99.997% of the known value. The Vilna Gaon, a Rabbinic luminary of the 18th Century known for a remarkable mathematical prowess, is often credited with this discovery. ” de la adresa urmatoare, care discuta ‘Ghematria’: http://www.search.com/reference/Gematria

Intru adevar, aproximatia lui pi observata de gaonul din Vilna, folosind ghematria, in cazul amintit de Rafi, cu eroarea aparenta de “kava” in loc de “kav”, referitoare la linie sau la linie curba, care devine o corectie excelenta la aproximatia initiala de 3 a lui pi, inmultind pe 3 cu fractia din parantezele urmatoare: 3 x (100 + 6 + 5)/(100 + 6) = 333/106 = 3,14150943, un numar care este o aproximatie destul de ‘buna’, ‘aproape’ de valoarea adevarata a lui pi, dpdv al nevoilor ingineresti antice, cu valoarea reala a lui pi care este exact egala cu

pi  = arccos(-1) = 3.1415926535897932384626433832795028841971693993751058209749445923078164062862089986280348253421170679

(Este important sa nu uitam cele trei puncte de dupa ultima cifra mentionata in scris, altfel nu putem folosi semnul de egal.)

Nu vreau sa abuzez de cititori, dar voi mentiona (fara legatura cu ghematria) ca fractia 333/106 este intr-un sens anumit, un element din sirul de aproximatii rationale (fractii ordinare) succesive ale lui pi: 3,  22/7,  333/106, 355/113,  103993/33102, 104348/33215, s.a.m.d., care sunt un sir optimal de aproximari ale lui pi, in sensul urmator: Dintre toate fractiile (ordinare) de numitor mai mic decat o anumita cantitate data, fractia care este cea mai apropiata de pi-ul nostru este unul dintre termenii acestui sir (optimal, in acest sens) de aproximatii a lui pi. Discutia care conduce la acest rezumat enuntat aici, poate fi gasita, de exemplu, la adresa:

http://home.att.net/~numericana/answer/fractions.htm#continued , sau in unele tratate mai avansate de teoria numerelor, care discuta despre “fractii continue”.

Banuiesc ca aceste consideratiuni,

precum si faptul ca numarul real pi nu este un numar rational, ci este un numar irational (cu demonstratie netriviala; vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Proof_that_%CF%80_is_irrational ),  si nu este un numar algebric (adica o solutie a vreunei ecuatii polinomiale cu coeficienti intregi), ci este un numar transcendental (cu demonstratie netriviala; demonstratia acestui fapt este un corolar elegant al faimoasei teoreme a lui Lindemann-Weierstrass, daca ne folosim de formula lui Euler despre reprezentarea exponentiala, in campul numerelor complexe, a numarului real 1, ca o putere pur imaginara a bazei ‘e’; vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Proof_that_%CF%80_is_transcendental#Transcendence_of_e_and_.CF.80 ),

i-ar depasi pe rabinii nostri Mahara”l si Gr”a, dar acestia au trait cu secole in urma, si fiecare om este om al timpurilor sale. Unii mai mult, altii mai putin.

Cu siguranta insa, stim ca acesti rabini stiau ca numarul real pi nu este un numar intreg, si incercau sa arate ca si autorul cartii Regilor din Biblie era constient/a de acest fapt.

Pentru ca gaselnita aceasta, foarte impresionanta in sine, este facuta “a posteriori”, cu milenii dupa definitivarea formei canonice a Bibliei, si nu fusese amintita, anuntata sau data, “a priori”, “la data publicari, cu mii de ani in urma, de catre autorul greselii gramaticale din Mlahim alef, eu raman cu dubiile mele robuste despre asa zisele … secrete dezvaluite de mesaje cifrate in Tana”h.

Si profesorul Barry Simon, matematician bun de la Caltech, si evreu ortodox religios, care intr-un timp credea ca credea in rezultate statistice deosebite despre mesaje ascunse in Biblie, mesaje si profetii obtinute prin concatenare de litere din Biblie, obtinute prin citirea lacunara a textului, obtinute prin salturi si eliminari de un numar fix de litere din text, dupa cativa ani a publicat ca, reconsiderand, si-a dat seama ca din acest punct de vedere, Biblia nu e diferita de Razboi si Pace de Tolstoi. Posed si eu patru carti in ebraica despre acest subiect.

Eu, nici inainte si nici acum, nu cumpar declaratii nedemonstrate.

Pentru cine are curiozitate ireprimabila despre subiectul misticismului la evrei, pentru o introducere modesta in subiect, se pot vizita, de pilda, adresele urmatoare pe www:

http://www.inner.org/torah_and_science/mathematics/story-of-pi-1.php

http://www.inner.org/torah_and_science/mathematics/story-of-pi-2.php

Si eu gasesc subiectele acestea fascinante, interesante si distractive. Insa eu nu as cladi pe ele, ca temelie, nici structuri si nici palate cu turnuri. Nici macar un cort.

Cel caruia este dispus sa renunte la ratiune si sa urce in stratosfera misticii, drum bun. Sunt dispus sa fiu adesea cu capul in nori, cum sunt uneori acuzat ca sunt, dar vreau sa fiu si cu picioarele pe pamant. Aici, pe terra ferma, pe langa crapatura geologica sau falia San Andreas. Pana nu vine in vizita d-na cu coasa. :-)

Ii multumesc lui Rafi pentru ocazia potrivita de a aminti despre gigantii de gandire evreiasca,  Maharalul din Praga si  Gr”a, geniul din Vilna, Lituania, doi oameni ultra-, hiper-destepti si eruditi, autori din care am citit si am studiat o gramada de comentarii biblice, adica de opus-uri, si cu bunicul meu, dar si la scoala evreiasca, la Heider, unde mi-am petrecut o mare parte din copilaria ardeleana. Si nu era prea usor! Caci acesti autori nu au scris carti pentru copii. :-)

Am placerea de a reproduce cu permisiunea autorului un fragment dintr-o interventie a prietenului meu dr. Francis Mantel intr-o discutie de pe o lista internetica. Subiectul este telul iudaismului.

——-

Iudaismul este un subiect vast, enorm si grandios.

In mesajul meu anterior, la care te referi, eu ma refeream doar la noi, muritorii, la palavragii  care ne descretim fruntile in timpul nostru liber conversand pe romaneste, ca indivizi. Facusem o aluzie la tzelurile noastre potentiale, avizand relatia noastra cu iudaismul (luat ca obiect de imbratisat (sau nu), nu ca subiect de discutat).

In ochii mei, studiul iudaismului este un pas foarte important.

Din pacate, ignoranta este un dusman care ne rapeste libertatea de alegere.

Parerea mea (despre importanta studiului in conceptia iudaica) nu este nici originala, nici extravaganta si nici excentrica.

In Tora Orala, in Mishna Pirkei Avot, Etica Strabunilor, se cantaresc diferitele mitzvot (comenzi sau dispozitii ale religiei) date evreilor in Tora, cele 613 porunci enumerate toate de catre Ramba”m, rabi Moshe ben Maimon, zis Maimonide, care a trait cu peste opt sute de ani in urma. In Pirkei Avot, se face afirmatia ca studiul iudaismului este o mitzva atat de centrala, incat ea e socotita a fi echivalenta cu toate celelalte mitzvot puse laolalta. Expresia originala este: “Talmud Tora kÄ neghed kulam“. Tora ne indruma si ne recomanda sa: “likboa itim la-Tora”, adica, sa ne alocam timp fixat si pus deoparte pentru sesiuni ordonate devotate studiului Torei, scrierilor iudaismului.

Bineinteles ca religia iudaica il obliga pe evreu nu numai sa studieze Tora. Ci la mult mai mult: “Lilmod u-laasot”. Sa invete si sa practice. Caci religia iudaica nu este o simpla credinta, ci e o prescriptie amanuntita care defineste un mod de viata.

Invatatul il consider esential. Acceptarea axiomelor – dogme care sunt la baza constructiei unuei religii, sau neacceptarea acestor dogme, practica ritualurilor si dispozitiilor religiei organizate, sau ne-practicarea acestor comenzi si ordonante, sunt decizia individuala a fiecaruia om.

Sta scris in Tora Orala, in Talmudul Babilonian, volumul Brahot, foaia 33, pagina bet, randul opt din josul paginii: “Ve-amar rabi Hanina: hacol bidei shamaiim, hutz mi-iirat shamaiim“. Si a spus rabinul amora Hanina bar Hama, fiul lui Hama (si student al lui Iehuda Ha-Nasi, rabinul tanait care a editat Mishna): “Totul este in mana cerurilor, inafara de frica de Dumnezeu”. Credinta sau lipsa ei, sunt in mana fiecarui muritor.

In adevar, referinta talmudica nu e la frica de Dumnezeu, per se, nici la teama omului de pedeapsa divina pentru infractiuni si transgresii pacatoase, frica estimata ca naturala, care amoraimilor li se parea ca ceva natural, ci ei se refereau la “iirat shamaiim” de un nivel elevat si sofisticat, la contemplarea meditativa si la admiratia intelectuala a grozaviei Creatorului universului.

Eu prefer interpretarea simpla si directa, in acest caz.

Frica cerurilor, sau lipsa acesteia, este in mana omului.

(Explicatie de terminologie: Talmudul babilonian este format din doua parti, care apar inserate, intercalate. Prima parte, un fel de concentrat sau rezumat de idei principale, este Mishna. Dupa fiecare propozitie de Mishna, care puncteaza idei principale, urmeaza o dezvoltare, un comentariu si o explicatie a ideilor mishnaice, sub forma de dispute logice si de dezbateri si conversatii uneori in contradictoriu, de interpretari ale ideilor Mishnei, intre rabini. Aceasta parte de comentariu se numeste Ghemara. Ghemara pe marginea unei singure propozitii din Mishna poate ocupa cateva pagini de argumente. Pe marginea din interiorul paginii de Talmud, apoar comentariile lui Rashi din Franta (mort in urma cu circa 900 de ani), iar pe marginea din exteriorul paginii apar comentarii la comentariile lui Rashi, unele scrise de nepotii sai, precum rabenu Tam, si altii. Pe pagina de Talmud, mai apar si alti comentatori, printre care rabeinu Ghershom, rabenu Hananiel, mai recent rabeinu Malbi”m (din urma cu circa un ecol si jumatate, care a fost o perioada de timp rabin la Bucuresti, prin secolul XIX), rabinul Maharsh’a, comentariile caruia apar la finalul fiecarui volum de Talmud, etc., etc..

In fine, rabinii amintiti in Mishna se numesc tana-imi.

Rabinii amintiti in Ghemara se numesc amora-imi.)

Asadar, acest rabi Hanina ben Hama a fost o prima generatie de amora-imi, dar el fu discipolul unui mare rabin tana-it, rabi Iehuda HaNasi. Omul acesta Hanina bar Hama (a se distinge de Hanina ben Dosa, alt rabin important) este considerat o mare autoritate.

Deci, rabinul amora Hanina ben Hama insusi ne spune clar si explicit, si nu ordinarul de Tzutzu, cum ca tot omul are libertatea de a isi defini independent, de buna voie si nesilit de nimeni, atitudinea sa personala fata de religie si fata de preceptele religiei.

Iar eu, il respect enorm, si il admir chiar, pe Hanina ben Hama, care a trait in urma cu peste 18 secole. Apropo, se povesteste ca, atunci cand rabinul Iehuda HaNasi, Iehuda “Printul”, conducatorul religios al iudeilor aflati sub ocupatie romana, la peste un secol dupa distrugerea Templului din Ierusalim de paganii romani, si la peste un jumatate de secol dupa inabusirea rascoalei iudeilor de sub conducerea spartacusului iudeu Bar Kohba contra ocupatiei straine pagane romane, cand Iehuda HaNasi, ziceam, voia sa ia legatura cu guvernatorul roman al Iudeii ocupate, cu resedinta la Cesareea, acesta ii trimitea pe cei mai importanti discipoli ai sai ca soli ‘diplomatici’. Se povesteste ca, atunci cand apareau in fata guvernatorului roman, solii lui Iehuda HaNasi, rabinii Iehoshua ben Levi si Hanina bar Hama, guvernatorul ii intampina, ridicandu-se in picioare. Intrebat de ce face acest gest, guvernatorul roman a raspuns: “Acesti oameni au infatisare de ingeri!”. (Badaranul de contemporan al nostru, infectat cu mentalitate stalinista adusa din URSS, d-l ministru Ivet Lieberman si subalternul sau, poate ca nici nu au auzit de guvernatorul roman de la Cesareea si de impresia facuta de evreul rabi Hanina bar Hama asupra guvernatorului roman de catre solul evreu, venit in vizita ca diplomat.)

Cum se obisnuia pe atunci, studiul Torei nu era uzat ca un instrument de parnasa, nici ca o cale de imbogatire, asa ca rabi Hanina bar Hama era si apicultor. Caci, asa ne invata tot Mishna Pirkei Avot: “Iafa Tora im dereh eretz”. Frumoasa este cunoasterea si practicarea Torei cand este insotita de un mestesug. Pentru ca omul sa contribuie la societate prin meseria sa si sa participe la studiu de dragul studiului Torei si a iudaismului.

Hanina bar Hama iubea Shabatul si organiza saptamanal o masa festiva si la incheierea Shabatului, dupa Havdala, un eveniment minunat cu bunatati si cu cantece, numit Melave Malka, adica insotirea reginei Shabat, care este pregatita pe cale sa ne paraseasca pentru o saptamana, pana Shabatul urmator. Rabi Hanina bar Hama a fost un mare invatat, un talmid haham, si un iubitor de oameni si de idishkeit. Ar mai fi multe de povestit despre acest impresionant amora, dar am devagat prea mult.

n concluzie, voiam sa spun ca decizia in legatura cu relatia omului vis-a-vis de iudaism este golita de substanta pentru un nestiutor. De aceea eu incerc sa pun emfaza pe studiul iudaismului. Pentru a lua decizii in cunostinta de cauza si de cunoastere a alternativelor si a optiunilor de ales. Iar noi, generatiile noastre, care suntem cam epigoni, crescuti in conditii vitrege, si angrenati in ideologii aiurite si, din aceasta pricina, destul de straini de iudaism, suntem intr-o situatie destul de grea.

Personal, prefer sa am de a face cu un nepracticant educat, decat cu un habotnic incult.

Cine nu invata, traieste in intuneric, ramane un ignoramus, si este osandit sa-si traiasca viata ca un ’am haaretz’.  Cine invata prea putin, si crede ca stie prea mult, se inseala.

Iar cine crede ca stie ce este iudaismul, dar ramane un kahanist in convingeri, sau se considera un admirator al unui rasist care a stat in fruntea unei organizatii teroriste (in ochii: Israelului, Canadei, a Statelor Unite, si a statelor Uniunii Europene), o rusine a poporului evreu, se inseala amarnic.

Refuz sa accept ca religia iudaica sa fie exploatata pentru propaganda de stil legionar. Caci, dupa parerea mea, kahanismul si iudaismul sunt structuri absolut incompatibile!

Iar mie, personal, kahanismul imi repugna! Profund. Cu kahanisti nu vreau sa discut.

Aceasta e umila mea parere, subiectiva. Nu abrog alte opinii.