Erica Hoffer


Notele de calatorie si fotografiile facute de Erica in calatoria sa in Rajasthan, India in 2013 stau de foarte multa vreme in fisierele mele. Acum Erica se afla in Japonia, si dorinta de a ne impartasi si impresii de calatorie din aceasta recenta aventura a sa m-a mobilizat sa platesc aceasta veche datorie, si sa editez textul si sa includ fotografiile ei. Ii multumesc pentru impartasire si astept cu placere materialele urmatoare pentru a le pune la dispozitia cititorilor blogului. 

———————–

E a doua calatorie a mea in India. Prima a fost in India de Sud, adica incepand din Chennay pana la varful de sud al subcontinentului coborand dealungul marii de-a lungul golfului Bengal si apoi urcand spre Nord dealungul marii Arabiei. Am inceput cu sudul fiindca mi s-a spus ca e mai putina mizerie si cred ca a fost o alegere buna pentru o prima excursie nu in grup organizat. Impresii din excursia asta sunt.

De data asta am ales Rajasthanul  nu numai pentru palatele extravagante si fortaretele si templele unice.  E un rai pentru turistii non-back packer care se pot simti ca un maharaja (rege sau print cel putin) cand innopteaza  intr-un heritage hotel.   Si ce este deosebit e faptul ca orasele principale ale acestei regiuni sunt extrem de diferite intre ele: Jaipur e orasul roz, culoarea predominanta a fatadelor si a palatelor, Jodhpur e bleu, Jaisalmer, situat  la marginea desertului e orasul de aur construit din pietre de nisip iar Udaipur situat  la malul unui lac fotogenic  este ceva cu totul neasteptat.

Farmecul estetic al fortaretelor si al palatelor pe care le-am vizitat se datoreste in buna parte si influentei artei musulmane (din anul 1200 Rajasthan, ca si alte   parti din India de nord au fost sub stapanire musulmana iar din secolul 16 au facut parte din imperiul Mogul) .

Ca in alte povestiri de excursii nu voi face un jurnal pe zile, ci voi impartasi impresii care mi-au ramas.

 

Diwali in New Delhi

Diwali in New Delhi

 

Shop in Delhi-1

Shop in Delhi

 

New Delhi.  Am picat  in orasul asta in ajunul festivalului Diwali-festivalul luminilor si dulciurilor. Cerul era luminat de focuri de artificii iar vitrinele erau decorate si dulciurile se vindeau peste tot.  M-am plimbat singura prin oras timp de doua zile pana ce  m-am intalnit cu grupul de australieni/englezi/neo-zeelandezi cu care am pornit la drum.

 

The metro in Delhi

The metro in Delhi

 

Un detaliu foarte interesant din Delhi: metroul e nou, curat cu statii moderne. Insa, exista vagoane separate pentru femei si pentru barbati. Si cuplurile se despart cand intra in metro. Nu stiu de cand e legea asta, dar nu ma mira in urma cazurilor cumplite de viol.

 

Estetica palatelor si a fortaretelor, murdaria de jur imprejur

 

Agra fort 1

Agra fort

 

Agra fort 2

Agra fort

 

Am inceput cu fortareata din Agra in care a stat sultanul din Delhi incepand din 1488, dar ce se vede astazi a fost renovat in 1558.  A nu se confunda cu cunoscuta cladire a Taj Mahalului, uimitoare  prin proportiile ei perfecte, care e de fapt un mausoleu construit pentru sotia defuncta a imparatului Shah Jahan in 1653.

 

Jaipur fort 4

Jaipur fort

Jaipur fort 3

Jaipur fort

Jaipur fort 2

Jaipur fort

Jaipur fort 1

Jaipur fort

 

La Jaipur, fortareata  Amber (1592)  a fost si mai uimitoare.

 

Mandawa painted house

Mandawa painted house

Mandawa painted house

Mandawa painted house

 

Dar nu numai fortaretele sunt exemple de estetica si maestrie. Un orasel intreg , Mandawa, e plin de case decorate , una mai frumoasa ca alta.

 

 

Mandawa town

Mandawa town

Mandawa town

Mandawa town

 

Dar in acelas orasel, in fiecare colt sunt resturi de material care au ramas dupa constructii si mormane de gunoi cam peste tot.

 

Milk distribution Jaisalmer

Milk distribution Jaisalmer

 

As vrea sa adaug aici si contradictia intre tehnologia apparent foarte dezvoltata – computer si wi-fi peste tot, dar laptele tot in bidoane se aduce, cu motocicleta insa.

 

Indienii si animalele

 

In Jaisalmer

In Jaisalmer

In Jaisalmer

In Jaisalmer

 

E un fapt bine stiut ca la indieni vacile sunt un animal sfant. Dar pana ce nu vii in India nu-ti poti inchipui in ce masura. Vacile se plimba pe strada, pe trotuare sau in mijlocul strazii, in grupuri sau singure,  la fel ca oamenii si masinile. I-am intrebat pe indieni dece se plimba prin oras si am primit doua informatii: 1. Ele se plimba ziua si seara se intorc in curti sa doarma pe langa stapanii lor si 2. Cand ele dau lapte au stapani, dar cand nu, ele pleaca in lume. In orice caz, cu sau fara stapani, ele mananca din gunoiul care e aruncat peste tot. Si cand vor sa doarma se intind pe o insulita de circulatie. Masinile nu par sa le deranjeze. Vedeti fotografiile.

Am incercat sa inteleg semnificatia vacilor in reiigia hinduista, fiinca  vaca e respectata ca un animal sacru. Dar dece? Vaca nu este de fapt o deitate. Acest animal a devenit important pentru indieni cam 1000 de ani BCE ca simbol al bogatiei. In afara de asta, vacile reprezinta sacrificiul fiindca untul topit (ghee) produs din lapte este o componenta principala la oficierea sacrificiilor. Deci, vacile fiind socotite ca darul D-zeilor omenirii , vanzarea si consumarea carnii de vaca este interzisa prin lege. Dar nu numai consumul carnii de vaca este interzis. Un numar de religii originare din India (Jainismul, Hinduismul si Buddhismul ) preconizeaza vegetarianismul in general in mod mai mult sau mai putin riguros si am fost din nou uimita cate restaurante in care vin si turisti sunt restaurant strict vegetariene

Ati stiut oare ca nu numai vacile sunt socotite animale sfinte, exista si …sobolani sfinti??

 

Rat temple

Rat temple

Rat temple

Rat temple

Rat temple line

Rat temple line

 

Da, in cadrul acestei excursii in Rajasthan am vizitat si Templul Sobolanilor de langa Bikaner. In fotografii vedeti si coada oamenilor care se pregatesc sa intre in templu, unii deja cu batiste la nas, dar toti localnicii cu daruri pentru sobolani, si eroii templului, sobolanii in actiune.  In templul pe care l-am vizitat traiesc vreo 20.000 de sobolani negri si nu este singurul templu de acest fel din India. De unde provine sfintenia sobolanilor?

O legenda spune ca unul din eroii mitologiei indiene a fost salvat de la inec cu conditia ca toti copiii lui de sex barbatesc sa fie reincarnati in sobolani. O alta legenda spune ca o armata de 20.000 de soldati a dezertat de la o lupta si ar fi trebuit sa fie pedepsiti pentru dezertare. Karni Mata, o inteleapta hinduita, reincarnata in zeita Durga, a decis sa-i ierte dar i-a prefacut in sobolani si le-a oferit templul ca adapost. Acesti 20.000 de sobolani sunt venerati de indieni; este o mare onoare sa mananci din mancarea gustata si de sobolani…

Personal nu recomand aceasta vizita amicilor mei care care au de gand sa viziteze Rajasthanul……

 

Dormi ca un maharaja

 

Hotel room in Udaipur

Hotel room in Udaipur

 Entrance to Maharaja residence Jaisalmer

Entrance to Maharaja residence Jaisalmer

Resort hotel in Mandawa

Resort hotel in Mandawa

 

Exista o serie de hoteluri in palate sau foste resedinte ale maharajilor. Nu intotdeauna totul functioneaza perfect, dar impresia camerei, a salilor de primire si a restaurantului este ca in 1001 de nopti.

 

India, un paradis al amatorilor de shopping

 

Road to the temple in Jaisalmer

Road to the temple in Jaisalmer

Road to the temple in Jaisalmer

Road to the temple in Jaisalmer

 

Nu numai palatele si templele sunt dovezi de un gust deosebit. Si obiectele de zi de zi, mai ales textilele, bijuteriile sunt deosebite. Si dat fiindca populatia e saraca, aceste “cadouri” usor de carat sunt ieftine si de gasit peste tot. Cui ii place sa se tocmeasca  poate ajunge la preturi derizorii.

Eu am cumparat:

 

Cushions

Cushions

 

1 Fete de perne decorative

 

Shawls

Shawls

Pashmina and shawl

Pashmina and shawl

 

2. Saluri si pashmina

 

bedspread

bedspread

Bedspread

Bedspread

Bedspread

Bedspread

 

3 Cuverturi de pat

 

Carpet

Carpet

 

4. Un covoras de bumbac

 

 

Erica Hoffer mi-a permis preluarea pe blog a notelor ei de calatorie din vizita facuta recent la New York. De aceasta data va fi vorba despre cateva expozitii si muzee mai mici, din acelea pe care placerea de a le descoperi si vizita ti-o poti permite numai dupa ce ai epuizat obiectivele ‘importante’.

——————————————

Am descoperit ca americanii au maestria de a face din orice subiect o expozitie cel putin, daca nu un muzeu.  Ma gandesc de unde vine aptitudinea asta pe care nu am vazut-o si in alte aspecte ale vietii americane. Poate  din necesitatea de a explica oamenilor cu capacitati reduse sau cu un attention span limitat anumite fapte. Este aptitudinea de a face orice explicatie pe intelesul tuturor, de a inventa metode audio vizuale inedited.

Pe scurt, in vizita  din saptamana trecuta m-am ferit de muzeele mari cu sali infinite cu sute de picturi atarnate. Pentru a ilustra compunerea de jos am pus fotografii care ilustreaza expozitiile respective.

1. In Lower East Side “The Tenement Museum” care poveste (printre altele, nu numai) etosul emigrarii evreilor din Europa de est de la inceputul secolului trecut. Muzeul se afla intr-o casa in care stateau un numar de familii in conditii teribile de inghesuiala si saracie. Spre deosebire de muzeele clasice in care se viziteaza camera cu mobilele si ustensilele din acea perioada, in acest muzeu s-au ales un numar de subiecte si fiecare este prezentat de o ghida. Eu am ales subiectul castigarii existentei (in idish parnuse). Expozitia se numeste Sweatshop Workers. Cu ajutorul ghidei am urmarit viata a doua familii, una, familia Levine,  care avea o manufactura chiar in incinta locuintei, cu muncitori angajati care lucrau in living room si bucatarie. Am cunoscut aceasta familie din momentul in care ajunge la NY,  am urmarit educatia copiilor si am luat parte la succesul commercial al parintilor care dupa multi ani in care atelierul se afla in apartamentul lor , reusesc sa se elibereze finalmente de aceasta viata incomoda si ajung sa mute atelierul in alt loc inafara casei.  O alta familie mai instarita, familia  Rogarshevsky, reprezentata prin masa ei festiva de Vineri seara, reuseste de la inceput sa se puna pe picioare fara sa aibe atelier in casa. Copiii lor sunt trimisi la scoli mai bune iar stranepoatele in rochii elegante dupa gustul American sunt fotografiate la nunta in familie. Fotografia reda toata satisfactia acestei familii care a reusit sa “ajunga”. Nu numai emigratia evreilor din Europa de Est este reprezentata la acest muzeu. Si emigratia irlandeza, la fel de saraca, a fost povestita intr-o alta vizita ghidata in aceasta cladire.

 


2. Expozitia Beatrix Potter, la biblioteca Morgan. B. Potter, autoare a unor carti de copii deosebit de reusite care il au ca protagonist pe iepurasul Peter Rabbit. Aceste carti s-au nascut din scrisorile illustrate ale autoarei catre copiii prietenilor ei. Este vorba de scrisorile adresate lui Noel Moore, un copil des bolnav, fiul guvernantei lui Beatrix Potter. Autoarea isi ilustreaza scrisorile cu mici desene in creion. Cu timpul, aceste scrisori au devenit povestiri, publicate pentru prima data in 1983, iar eroul, Peter Rabbit, iepurasul imbracat in hainita albastra a devenit iubitul copiilor din toata lumea.  Expozitia e la biblioteca bogatasului Pierpoint Morgan. o cladire superba, largita in 2006 de arhitectul Renzo Piano pentru care a primit premiul Pritzker si renovata in 1910 de firma McKim, Mead & White.

 

 

Beatrix Potter - letter to Noel Moore

 

3. Expozitia “Eruv” la Yeshiva University, 15 W 16th Str. Pentru cine nu stie, si nici eu nu am stiut asta mult timp, eruv este fizic o sfoara sau sarma intinsa intre stalpi de telefon sau iluminatia orasului. Conceptual eruvul are o mare importanta in viata evreilor religiosi. In lipsa acestui fir care delimiteaza spatiul in jurul casei sau al asezarii, evreii religiosi nu au voie sa care lucruri, sa impinga carucioare in timpul Shabatului.  Existenta acestui fir subtire le mareste spatiul in jurul casei incat in chii lor, ceea ce fac in spatiul delimitat de eruv e ca si ar face in interiorul casei. In Statele Unite, eruvul este pe de o parte o delimitare a spatiului in care stau destui evrei , dar si o integrare in viata urbana americana.

 

 

4. “Parfumuri (Scents)” la Museum of Arts and Design la Columbus Circle. Aceasta este prima expozitie a unui muzeu in care crearea unui parfum este considerat un act de creatie artistica. Expozitia se concentreaza asupra a 12 parfumuri create intre 1889 si 2012 care reprezinta metode sau curente diferite in aceasta arta, de exemplu  Chanel 5 creat in 1921.

 

 

Cel mai neobisnuit aspect al acestei expozitii este aspectul spatiului ei: o incapere minimalista toata in alb pe al carei pereti sunt montate urne care emit valuri ale parfumului respectiv. Textul alaturat fiecarei urne descrie creatorii, anul creatiei si genul de parfum (modern, abstract sau brutalist).  O incapere alaturata permite vizitatorilor o noua examinare a acestor parfumuri, interactiva de data asta,  vizitatorii avand posibilitatea de a caracteriza parfumuri alese.

5. Imbracamintea studentilor de la Ivy League in decursul anilor (la Fashion Institute) 7th Av cu 27th str.

Expozitia se numeste Ivy Style, adica stilul vestimentar care caracterizeaza studentii de la universitatile renumite in care deobicei studentii nu numai ei mai brilianti dar a caror parinti aveau posibilitatile materiale de a trimite copii la aceste institutii prestigioase. Stilul Ivy league origineaza de la inceputul anilor 1900, in ultimul secol s-a raspandit mult inafara de universitatile de elita. Expozitia este aranjata in mod tematic si nu chronologic, in sectii care acopera difersele activitati studentesti, clase, camine studentesti, sporturi, evenimente festive.

 

Expozitia este interesanta fiindca e evident ca look-ul Ivy care a dat dovada de capacitatea de a supravietui  testul timpului este de fapt look-ul pur american.

 

 

6. Garage sale al artistei Martha Rossler la MOMA. Cati dintre noi nu avem pasiunea sa cotrobaim prin bibelouri, bijuterii, vase de servit si alte obiecte care se aduna prin case. Artista Martha Rossler  a umplut un spatiu enorm la muzeul de arta moderna MOMA cu obiecte de zi de zi din casa ei, din casele salariatilor MOMA si donate de public. Artista, prezenta in tot timpul expozitiei si luand parte activ la targuitul in sine,  examineaza de fapt reactia publicului la acest happening popular si arata fotografii si filme video facute in timpul expozitiei.  Prin aceasta expozitie, muzeul isi demonstreaza apropierea de strada, de viata de toate zilele, de posesiunile care ne inconjoara si ne caracterizeaza.

 


India is one of those places I dream to visit one day, but I am not sure I will ever get to. I have read a lot about this fabulous country and I know it’s just a drop in a sea of knowledge about a huge country and a great civilization. In the meantime my friend Erica Hoffer is at her second visit to India, and this time she has traveled to the South of the sub-continent. Here are her travel notes and a few of the photos she made during her trip.

——————-

I cannot explain why I was always so attracted by India. Maybe the gracious silhouettes of the sari-dressed women, the orgy of strong colors, the luxuriant vegetation, the wealth of smells (not all pleasant though) and tastes quite unusual for our taste buds, all these gave, in my eyes, an irresistible aura to this country (subcontinent). Fascination with India is strong among Israeli youngsters. According to Israeli and Indian officials, between 40,000 and 60,000 young Israelis have either permanently moved or established long-term residence in India.

Attracted and curious to check by myself what might be the source of this attraction I arranged for myself and three companions an “independent’” trip to South India. “Independent” means not organized with group, guide and bus but organized by us with public transportation or driver+car. Why south and not the more travelled north? It is believed that south India is less poor, beggars less persistent, not many people living on the street. Possible, I could not compare.

So, after some research in many on-line tourist guides, blogs and brochures and frantic emailing with Kamu, the owner of a company providing cars with driver, highly recommended by folks from the “Lametayel” site I succeeded to plan a two week tour to include visits to major temples in Tamil Nadu, towns, places of natural beauty. We started our trip in Chennai (Madras), went south in Tamil Nadu to visit Mahabalipuram, Pondicherry, Tanjavur, Madurai for temples. Then the Arabian Sea resort of Varkala, the Backwater canals of Kerala, Cochin for its Jewish connection, Munar and Otti for the gorgeous sights of tea plantations and Mysore famous for the Palace, the silks, spices, sandalwood. We were to return to Mumbai from Bengalore where our trip with car and driver was to end.

I will not make her a day to day report of this trip, but rather tell about the things that impressed me most, both in a positive and also in a negative way

Strong for the senses: colors, smells. Here everything is colorful. Have a look at the saris: first picture at the caves in Mahabalipuram

Above: wedding at the Madurai temple:

Below: Colored incense at the Mysore market:

Waiting in line at the Mysore temple to receive holy water from the priest:

Smells:

Spices: cumin, cardamom, curry are prevalent. But garbage is everywhere: along the roads, in every free space. I am not sure that removing garbage is at all possible in a country of….million. Somehow it does not seem to disturb. Here, for example at the entrance of a very famous temple:

Among praying people:

Sometimes we were surprised to enter bad smelling hotel lobbies but to find exceptional nice rooms. So, in India, do not judge a place according to its smell!!

The street

Let’s state one simple fact: beside in big cities, there are no sidewalks in Indian cities.

What one calls street is a paved portion on which cars, buses, rikshas, trucks, bicycles, cows and people compete. Priority is achieved by honking; the louder is that to whom priority is given. On both sides of this chaotic moving portion there are broad strips of earth covered by parked cars and garbage. People move on the narrow interface between the earth strip and the moving portion. It is easier to go on the paved side and usually one does not get hit by a vehicle. Given the chaotic movement on the pavement (we found ourselves many times facing cars coming from the opposite direction), the number of accidents we encountered was very low.

Here are two photos taken from our car in Mahabalibupuram:

In big cities there are sidewalks, but they are either occupied by street vendors or in very bad condition.

For example in Mumbai, in the fashionable Colaba neighborhood:

There are reparations though:

But it does not stay for long:

Sometimes, it is not easy to to walk on sidewalks. Then you have to buy:

Vegetation is lush and this is what makes the places so attractive.

For example the garden of a hotel in Mahabalibupuram:

Or the picturesque Backwater canals in Kerala:

The Indians

Trying as much as possible to avoid generalizations, one cannot deny the overall impression of gentle, willing to help, good humored people. Of course there where taxi drivers who cheated, but the majority of locals we dealt with were hard-working and extremely pleasant persons.

We were mostly impressed by our driver, Khartik , who was both our mother and

father and helped each time when something happened to one of us. His driving skills were unbelievable.

When talking with Indians we observed they did a quite unusual movement of their head (inclining the head to both sides, a few times to each direction). First we sought it must be a negative answer to our question, but then it appeared like a sign they were thinking what answer to give.

Places that impressed me most:

The Meenakshi Temple in Madurai

The tea plantations in Munar. I could not believe how beautiful tea plantations can be:

The old synagogue in Kochin:

The Palace in Mysore:

The palace that belonged to the Wodeyar kings was first built in the 14th century. It was demolished and constructed multiple times. The current palace construction was completed in 1912 and expanded later around 1940.

A virtual tour of the whole palace can be found at

http://www.mysorepalace.tv/360_Eng/index.html

Having in view the strict prohibition of taking pictures inside the palace, this site provides the only opportunity to see the interior of the palace.

We did not see the illuminated palace as shown above; the illumination is only on Sundays, but I place the photo as a closing view of glorious India.

Erica Hoffer este una dintre prietenele pe care le-am invidiat cel mai mult in aceasta primavara. Desi am avut ocazia sa vizitez de doua ori New Orleans-ul si sa-mi petrec ore si seri greu de uitat in cluburile de blues, jazz, cajun, zydeco ale orasului, niciodata mu m-am gasit acolo in perioada festivalului anual de jazz. Erica a avut aceasta sansa, de fapt si-a creat-o si programat-o ea insasi, si acum a avut bunavointa de a permite impartasirea impresiilor sale si cu cititorii blogului.

—————–

M-am intors de curand din calatorie, si cum stiu ca printre listeni se afla cativa iubitori de jazz, de calatorii si de gastronomie va povestesc impresiile mele de la New Orleans. Orasul, istoria si specificul cred ca e cunoscut de toti. Ceea ce il caracterizeaza printre altele este muzica de jazz gen dixieland care s-a nascut acolo, iar abundenta cluburilor de muzica de toate felurile si atmosfera deosebita, as zice usor frivola datorita consumului inalt de alcohol fac ca New Orleans-ul sa fie sinonim cu muzica, petrecere, good time si de aceea e un loc natural pentru un festival de jazz cu totul deosebit. Numele festivalului este de fapt “Jazz and Heritage Festival” iar genurile de muzica sunt toate asociate cu  New Orleans: blues, gospel, Afro-Carribean, rock, country, Cajun si tot ce exista intre ele.

(source http://www.nojazzfest.com/)

Festivalul a inceput sa se tina anual din 1970 si traditia e de doua weekends, unul de trei zila ultimul din Aprilie si urmatorul de patru zile la inceputul lui Mai. Locul este un stadion enorm de curse de cai aflat cam la marginea orasului in care sunt instalate 12 scene si corturi cu posibiltatea de concerte simultane care au loc intre 11 dimineata si 7 seara. Un bilet simplu de $50 (care nu ofera posibilitatea de sedere in jurul scenelor – acolo se sta in picioare, sau se sade pe iarba sau pe scaune pliante) te lasa sa asculti tot ce exista intr-o zi. In corturi exista scaune ca la un stadion, dar artistii vestiti apar pe “scene”.

Cum nu am fost inca niciodata la asa un festival am fost uimita in prima zi de ordinea desavasita in care au intrat un numar enorm de oameni in incinta festivalului. Totul era organizat extraordinar, transportul (shuttle, taxi ieftin, parcare), toalete chimice, doua zone de bufete, zone de vanzare de artizanat. S-au publicat acum numarul de oameni care au fost la festival: 375.000 in 7 zile!!

(video source melinnis)

In speranta ca nu va plictisesc va povestesc ce mi-a placut  din tot ce am ascultat in cele doua zile de festival. Primul spectacol care mi s-a parut grozav a fost grupa lui Johnny Sketch and the Dirty Notes care m-au molipsit cu energia  lor frenetica. Am incercat apoi muzic Cajun care m-a lasat cam rece, dar am fost cucerita de muzica traditionala dixie  la care,ca sa fie atmosfera completa,  marsaluiau in ritmul muzicii o serie de oameni imbracati ca in Sudul de demult, cu palariile si umbrelutele respective. Cativa din  ei  nu erau in prima tinerete…

http://www.youtube.com/watch?v=zXmZfrgohVI

(video source kluggers)

Grupele dixie pe care le-am ascultat au fost: Treme Brass Band si Louisiana Repertory Jazz Ensemble

M-am indreptat apoi spre scena cea mai mare la care trebuiau sa apara Simon si Garfunkel. Ca sa nu stau prea departe am stat la tot spectacolul celor de dinaintea lor, grupul Funky Meters, care nu m-a emotionat. Simon si Garfunkel au cantat frumos, era emotionant sa-i vezi pe scena, dar cam asta era tot. Impresia generala din prima zi a fost in primul rand publicul, atmosfera de convivialitate a la Woodstock, buna crestere generala a participantilor.

(video source rox26m)

A doua zi m-a impresionat cantareata Marcia Ball si iarasi muzica dixie cu atmosfera extraordinara. La cortul gospel am cazut peste un dirijor care cu tot dinadinsul a vrut sa ne bage in trans religios si asta era pacat.

Cateva cuvinte pentru gastrosoful nostru: dupa umila mea parere, in dorinta de a gusta din bucataria cajun renumita am mancat la “Mr B Bistro”, “Paul K” si “The Commander’s Palace”. Ultimul e pe departe cel mai bun restaurant din cele trei la care am fost.