change.world


Prima mea călătorie în China a avut loc în 2006. Eram înarmat cu informații din lecturi și filme, China fiind pentru mine unul dintre acele spații care m-a fascinat dintotdeauna, prin istoria și civilizația ei, datorită încercărilor prin care trecuse și a transformărilor care aveau loc atunci și care au loc până astăzi. Ca și în cazul altor câteva repere de același calibru, calatorisem în imaginația mea de multe ori și spre China înainte de a mă îmbarca în prima călătorie reală. În niciunul dintre aceste cazuri nu au fost însă mai diferite percepția realității de imaginea mentală formată din documentare. Diferența esențială era în proporții. Până când nu vezi cu ochii tăi nu poți imagina sau percepe dimensiunile, densitatea și energia acestui univers care este China. La bine și la rău. Prima impresie pe care am avut-o la aterizarea la Beijing a fost a atmosferei unei alte planete. La propriu. Era luna mai, anotimpul furtunilor care aduc spre capitală chineză nisipurile deșerturilor Mongoliei, și acestea se combinau cu poluarea pentru a da aerului o culoare aproriată de portocaliu. În cele zece zile în care am stat în Beijing am văzut soarele doar în două zile, în cele două duminici, când traficul și o activitatea industrială erau mai rarefiate. Erau anii dinaintea Olimpiadei din 2008, și Beijing-ul se lupta pentru scăderea gradului de poluare cu scopul de a face față normelor olimpice. A fost o bătălie pe care chinezii au câștigat-o, cu beneficii pe termen lung. La fiecare dintre vizitele mele ulterioare în China aveam să simt îmbunătățirea continuă a calității aerului, confirmată de măsurătorile și informațiile care continuă să fie publicate zilnic de atunci încoace. Desigur, nu toate problemele ecologice au fost rezolvate, dar China pare să fi reușit și în acest domeniu să dobândească prin forțe proprii sau să achiziționeze și să implementeze metodele care să-i permită rata de creștere economică cea mai spectaculoasă de pe planetă în ultimul sfert de secol în paralel cu frânarea și chiar și reversarea gradului de poluare a mediului înconjurător.

 

sursa imaginii http://grantist.com/grant/stipendialnaya-programma-pravitelstva-pekina/

sursa imaginii http://grantist.com/grant/stipendialnaya-programma-pravitelstva-pekina/

 

Aveam în zilele următoare ale vizitei din 2006 să fac cunoștiință cu ritmul extraordinar de muncă și dezvoltare al capitalei chineze. Vizitasem deja până în acel moment multe dintre metropolele lumii industrializate, inclusiv cele ale Americii de Nord, dar ceea ce se construia sub ochii tuturor vizitatorilor în Beijing depășea în proporții și complexitate tot ceea ce văzusem la New York, Los Angeles, Chicago, Toronto, Londra sau Paris. Unul dintre secrete era munca intensă, impresionantă în numere și în ritm. Beijing-ul se restructura în vederea Jocurilor Olimpice, iar în cartierele și zonele cheie ale orașului erau în acțiune un număr de neimaginat de utilaje și oameni, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. China este o țară cu resurse diverse, unele abundă, altele sunt limitate sau lipsesc cu desăvârșire. Ceea ce abundă și pare a beneficia de un rezervor nesfârșit este forța de muncă. Explozia de populație (deși frânată în ultima jumătate de secol de politica demografică) a creat în China o forță de muncă uriașă. Canalizată în primele decenii de liberalizare economică spre producția industrială, o parte a acestui uriaș rezervor uman este acum redirecționată spre educație, tehnologie, cercetare și proiectare, industrii avansate. Industrializarea rapidă din ultimele patru decenii a dus la creșterea populației urbane și crearea de noi orașe sau extinderea fără precedent a celor deja existente. Opt orașe din China depășesc în populație New York-ul, și în jur de 25 de orașe au peste cinci milioane de locuitori depășind al doilea oraș ca populație din Statele Unite (Los Angeles).

 

sursa imaginii https://www.riotgames.com/en/work-with-us/offices/shanghai

sursa imaginii https://www.riotgames.com/en/work-with-us/offices/shanghai

 

China reprezintă astăzi a doua economie a lumii după Statele Unite ale Americii ca volum de producție economică (indicele GDP – Gross Domestic Product), deși ocupa (în 2017) doar locul 71 la indicele GPD pe locuitor. Până în 2015 a înregistrat ritmul de creștere cel mai ridicat pe planetă, cu o medie de 10% de an în cele trei decenii precedente. Este a doua țară din lume ca activitate comercială internațională (din nou după Statele Unite), cel mai mare exportator de produse industriale și – poate aici este schimbarea cea mai semnificativă a ultimului deceniu – și a doua piață mondială și importator de produse de consum. Amestecul între economia de stat și cea particulară este unic în lumea dezvoltată. Economia privată aproape complet distrusă în primele decenii ale comunismului, a fost repornită și încurajată de reformele inițiate în 1979 de Deng Xiaoping, și se bazează pe o tradiție comercială milenară. Se poate spune că ceea ce vedem astăzi – balanța între o putere de decizie politică centralizată care permite un grad ridicat de planificare și un antrepenorism comercial privat îndreptat și spre interiorul dar și spre exteriorul Chinei a fost o permanență istorică practicată de Imperiul de Mijloc încă de acum peste două mii de ani. Nouă este ambiția declarată a Chinei de a ocupa un loc de frunte în comerțul și politica mondială, pe măsura expansiunii sale economice. Această tendință a fost explicitată de ideologia ‘Visului chinezesc’ promovată de Xi Jinping, secretarul general al Partidului Comunist Chinez și președintele Chinei începând cu anul 2012, viziune confirmată și amplificată de congresul din septembrie 2017 al Partidului Comunist ca ‘gândirea lui Xi Jinping’. Bazată pe creșterea economică și modernizarea economiei dar și pe o continuare a sistemului politic al partidului unic, și un control politic riguros și fără relaxare al vieții cetățenilor Chinei, această politică este favorizată și de schimbările economice și politice externe din ultimii ani. În timp ce China își dezvoltă relațiile externe și investițiile practic pe toate continentele, Statele Unite sub administrația Trump se retrag din multe acorduri internaționale economice sau ecologice, și renunta la susținerea unor principii și instituții cheie ale ordinii economice internaționale create după cel de-al doilea război mondial (în mare parte la inițiativa și cu participarea activă a Americii). Crizele economice din ultimele decenii și cele politice din organizații cum este Uniunea Europeană favorizează și ele pătrunderea economică și creșterea influenței politice a Chinei. Dintr-o putere regională China devine aproape fără contestări sau concurență o supra-putere a secolului 21.

 

sursa imaginii http://www.china.org.cn/business/2014-07/08/content_32886613.htm

sursa imaginii http://www.china.org.cn/business/2014-07/08/content_32886613.htm

 

Să trecem pe scurt în revistă câteva exemple din domeniile tehnologiilor avansate, ramuri în care China a făcut progrese vizibile și își asumă un rol de lider în ultimii ani. Îmi amintesc de relatările unor prieteni care avuseseră ocazia să viziteze China la începutul anilor ’80 în delegații de lucru, colaborând cu parteneri și colegi chinezi. Fiecare specialist român era înconjurat în acea vreme de zeci de colegi chinezi care ascultau tot ceea ce spunea, și urmăreau tot ceea ce făcea. Interacția era însă dificilă, se făcea în cele mai multe cazuri prin translatori oficiali, puțini chinezi vorbeau engleză și și mai puțini aveau curajul să se angajeze în conversații, sau chiar să pună întrebări. Pe la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 am cunoscut și eu din ce în ce mai mulți ingineri chinezi care participau la conferințele internaționale de standardizare din domeniul Internetului și rețelelor locale de comunicații. Mulți dintre ei aveau probleme de comunicare derivate atât din barierele de limba cât și din cauza diferențelor culturale care ingreuiau integrarea lor în procesele de proiectare colectivă combinată cu dezbateri de multe ori foarte aprinse care caracterizează muncă de standardizare. Progresul a fost însă extrem de rapid. Colegii chinezi s-au dovedit a fi nu numai ingineri cu o baza solidă, talentați și inventivi la fel ca toți ceilalți participanți, dar și-au asimilat extrem de rapid elementele de limbă (engleză – lingua franca a tehnologiei și standardelor) și procedurile necesare participării în standardizare. Astăzi în multe organizații internaționale reprezentanții unor companii cum ar fi Huawei sau China Mobile sau ai unor universități precum Universitatea Tsinghua din Beijing ocupă poziții de conducere în comitete și proiecte de importanță globală. Huawei este probabil numele cel mai cunoscut în lume între giganții industriei de comunicații. Fondată în 1987 de Ren Zhengfei, un fost inginer în armata chineză, în Shenzen, prima zona economică specială înființată în 1980 ca zona pilot a liberalizării economice, compania particulară care a început cu producerea de centrale telefonice și-a extins activitatea la proiectarea și producția de echipamente pentru rețele de comunicații, servicii de consulting pentru clienți din întreaga lume și produse de larg consum inclusiv telefoane inteligente. În 2012 Huawei a devenit cea mai mare companie de telecomunicații pe plan mondial, și are astăzi 170 de mii de angajați în întreaga lume, din care 76 de mii lucrează în cercetare și proiectare. Huawei este un competitor formidabil al giganților informatici americani pe propriul lor teren, competiția economică și tehnologică fiind însă însoțită și de dispute și suspiciuni legate de respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și considerente de securitate a informației.

 

sursa imaginii https://news.cgtn.com/news/3d4d6a4d31637a4d/share_p.html

sursa imaginii https://news.cgtn.com/news/3d4d6a4d31637a4d/share_p.html

 

Un alt domeniu în care industria chineză face progrese remarcabile și devine un competitor important pe plan internațional este cel al transporturilor. China a devenit o putere spațială încă din 1970 și a trimis primul astronaut în spațiu în anul 2003. În 2017 programul spațial chinez a înregistrat 30 de lansări, iar pentru 2018 sunt programate 40 de lansări, cu sateliți având misiuni dintre cele mai diferite, de la cercetări astronomice la comunicații sau observarea suprafeței terestre din spațiu. Programele pe termen lung includ explorarea Lunii și înființarea de stații permanente cu participare internațională pe suprafața satelitului Pământului. În domeniul aviației comerciale, primul avion de pasageri proiectat și fabricat în China, C919, a făcut primele zboruri de probă în 2017. Având o capacitate maximă de 190 de pasageri, avionul chinez aparține aceleiași clase de avioane de pasageri ca și A320 a lui Airbus sau 737 al lui Boeing. Scopul declarat este de a transforma China în cel mult un deceniu dintr-un importator într-un exportator de avioane comerciale și de pasageri. Spectaculoasă este și intrarea Chinei pe piața automobilelor electrice, evaluată la 54% din piață totală de automobile a anului 2040. Firma BYD Auto (tot cu sediul în Shenzen) împreună cu competitorii lor chinezi Great Wall Moto și Lifan Auto, sunt probabil cei care ii crează cele mai multe coșmaruri lui Elon Musk, a cărui companie Tesla, produce de altfel deja o mare parte din componentele automobilelor sale în China. Conform prognozelor Agenției Internaționale a Energiei, în anul 2020 companiile chineze vor fabrica 4,5 milioane de automobile electrice în comparație cu un milion de automobile cât va produce Tesla.

 

sursa imaginii http://moneyinc.com/10-things-didnt-know-baidu-founder-robin-li/

sursa imaginii http://moneyinc.com/10-things-didnt-know-baidu-founder-robin-li/

 

Să mai examinăm un ultim exemplu. Robin Li era în 1992 un student de 23 de ani la Beijing, care s-a înrolat într-un program american de studii în domeniul graficii computerizate. După aproape un deceniu petrecut în Statele Unite, în care a apucat să ia masteratul, să lucreze pentru Dow Jones și să creeze versiunea internetica a lui Wall Street Journal, Robin Li s-a întors în China pentru a înființa în anul 2000 compania Baidu, bazată la început pe un motor de căutare, similar cu al lui Google, dar adaptat limbii, culturii și pieței chineze. La fel că și competitorul sau american, Baidu a crescut și s-a diversificat, devenind un gigant cu departamente care se ocupă de ramuri tehnologice de la inteligența artificială până la automobile fără șofer. Baidu stăpânește astăzi 80% din piață chineză a ‘mașinilor de căutare’ internetice, și Web site-ul sau este al patrulea în lume ca număr de accesări. Robin Li are o avere estimată la 16,3 miliarde de dolari, fiind al optulea cel mai bogat om din China (primul este Jack Ma, fondatorul și CEO al gigantului e-commerce Alibaba, ‘estimat’ la 36,2 miliarde de dolari). China este astăzi patria a 262 de ‘unicorni’ – companii care de la stadiul de start-up au ajuns la o valoare de piață de peste un miliard de dolari. Este o mărturie a puterii economiei chineze, din ce în ce mai mult bazată pe consum intern de produse și servicii, dar complet conectată la economia mondială, și a libertății de inițiativă acordate celor care respectă regulile politice ale jocului. Interviul dat recent de Robin Li săptămânalului american TIME reflectă aceste avantaje și felul în care antrepenorii chinezi se confruntă cu contradicțiile unei economii libere care se dezvoltă într-un sistem planificat la nivel macroeconomic, economie bazată pe comunicațiile cele mai avansate din punct de vedere tehnologic dar care sunt filtrate și restricționate pe criterii politice. ‘Se pare că nu trebuie să știi adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în Piața Tiananmen pentru a proiecta o excelentă aplicație pe smartphone’ zicea Kaiser Kuo, fostul șef al comunicațiilor la Baidu (citat tot de revista TIME), iar Li nu are nicio ezitare în ceea ce privește filtrarea informației considerate ilegală de autorități: ‘Dacă anumite lucruri sunt considerate ilegale, atunci le vom bloca’. Putem să fim sau să nu fim de acord cu aceste poziții, dar nu putem nega succesul companiilor chineze, cel puțin până în acest moment. Cum vor fi rezolvate aceste tensiuni pe termen lung rămâne de văzut.

Controversatul istoric și filosof german Oswald Spengler scria în anii 20 ai secolului trecut despre ‘Declinul civilizației occidentale’ și prevedea că în jurul anului 2000 lumea va evolua spre un nou ‘caesarism’ – întărirea la scară planetară a regimurilor autoritare. Incidental, trebuie remarcat că Neagu Djuvara, venerabilul istoric român care ne-a părăsit acum două săptămâni a fost vizibil influențat de teoriile lui Spengler în cartea sa ‘Civilizații și tipare istorice’. Asistăm în zilele noastre la procese care confirmă aceste prognoze? Este încă prea devreme pentru a pronunța un diagnostic decisiv. Ceea ce este cert este că secolul 21 are toate șansele să fie dacă nu chiar ‘secolul Chinei’ atunci un secol în care China va juca un rol important la scară planetară.

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Memoria mea de cinefil are ciudatul obicei de a lipi de multe ori filmelor văzute cu mulți ani în urmă locul și împrejurările în care am văzut filmul. Aveam în jur de zece ani când am văzut pentru prima dată ‘Planeta furtunilor’. Anul era aproximativ 1963, iar cinematograful era Union, cel de lângă blocul Turn din Capitală, care cu vreun deceniu mai târziu avea să devină pentru o vreme sediul Cinematecii. Era perioada în care apărea legendara Colecție de Povestiri Științifico-fantastice, părinții mei erau printre fani și prin anii 70 mă puteam lăuda că aveam una dintre colecțiile complete ale acestei serii de fanzine în limba română.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/rm2206525184

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/rm2206525184

 

Re-vederea recentă a filmul sovietic care în original se numea ‘Planeta Bur’ mi-a prilejuit și o călătorie în timp prin vizionarea acestui film despre o călătorie în spațiu. S-ar putea să fi fost unul dintre primele filme științifico-fantastice pe care le-am văzut vreodată, dacă nu cumva primul, dintr-o serie lungă care continuă până astăzi, căci pasiunea pentru gen născută în acei ani nu s-a atenuat ci dimpotrivă. A fost probabil și unul dintre primele filme sovietice pe care le vedeam, și unul dintre singurele, căci în familia mea nu prea era agreată în acea perioada nici limba și nici cultură rusă, dominată în primele decenii ale comunismului de propaganda sovietică. Și totuși era vorba despre un film singular și destul de deosebit chiar și în peisajul cinematografiei sovietice din acei ani. Îmi lipsea însă complet perspectiva, căci filmele americane nu ajungeau în România în acei ani decât în număr foarte mic, și filme ca ‘Destination Moon’ (1950) regizat de Irving Pitchel, ‘When Worlds Collide’ (1951) al lui Rudolph Mate, ‘Forbidden Planet’ (1956) regizat de Fred M. Wilcox sau ‘Robinson Crusoe on Mars’ (1964) al lui Byron Haskin erau complet necunoscute publicului românesc.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/rm713418496

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/rm713418496

 

Avea de fapt loc în acei ani o competiție paralelă cursei pentru explorarea spațiului cosmic între cele două mari supraputeri – Uniunea Sovietică și Statele Unite – reprezentând cele două sisteme politice care se aflau angrenate în complexul sistem de relații numit Război Rece care includea diplomație înarmată și un echilibru al terorii nucleare. Cinematografia ca formă de artă populară cu cea mai mare distribuire în rândurile marelui public încerca să oglindească această competiție. Începutul anilor 60 a fost o perioadă în care sovieticii păreau să câștige cursa științifică, dar nu la fel stăteau lucrurile pe plan artistic. Misiunea de a recupera această întârziere a fost încredințată studiourilor de filme științifice din Leningrad. Regizorul filmului a fost Pavel Klushantsev (1910 – 1999). Descendent din partea mamei dintr-o familie de nobili ruși, Klushantzev era cunoscut mai ales ca operator, filmul său cel mai cunoscut până atunci ca regizor fiind documentarul educativ ‘Drumul spre stele’ din 1957. Astăzi am fi numit acel film ‘docu-dramă’, o combinație de explicații științifice despre explorarea spațiului cu efecte speciale care descriu imponderabilitatea, activitatea pe o stație spațială sau drumul spre lună și cu scene jucate de actori.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/ rm2123097088

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/ rm2123097088

 

Din câte se știe ‘Planeta furtunilor’ a fost singurul film de lung metraj de ficțiune regizat de Klushantsev. Orientarea științifică a echipei cu care a lucrat este evidentă în atenția acordată elementelor științifice în raport cu structura slabă și convențională a intrigii și narațiunii. Dacă imaginea rachetelor spațiale ne impresionează prea puțin în comparație cu efectele create pe calculator cu care suntem astăzi obișnuiți, în schimb scenele de imponderabilitate sau descrierea naturalistă a contactului dintre oameni și monștrii care populează planeta sunt executate cu exactitate. Pot mărturisi acum, după  circa 55 de ani, că băiatul de vreo zece ani care eram la prima vizionare s-a ascuns literalmente sub scaun când tentaculele monstrului venusian păreau a pune în pericol viață curajosului cosmonaut. Chiar și în perspectiva de acum, după sute de filme de science-fiction vizionate într-o jumătate de secol, unele scene rămân expresive. Altele sunt mai puțin reușite, de exemplu siluetele de dinozauri cu care Klushantsev și colegii săi au populat planeta par firave ilustrații dintr-un manual școlar. Intriga însăși nu oferă prea multe motive de comentariu fiind cam la nivelul unui episod din serialul de televiziune ‘Star Trek’ care avea să apară cu câțiva ani mai târziu. Cosmonautii sunt surprinzător de independenți și după ce una din cele trei nave spațiale ale misiunii este distrusă de un meteorit hotărăsc singuri, cu abnegație sovietică, să continue misiunea. Cele două echipe de exploratori pierd momentan legătura și se vor caută unii pe alții înfruntând primejdiile. Singura femeie din echipaj va trebui și ea să ia singură o hotărâre crucială de care depinde viața colegilor ei de misiune. Eroism și devotament stahanovist in spațiu.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/ rm2504407552

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/ rm2504407552

 

Surprinzătoare (în bine) este cantitatea destul de redusă de propagandă într-un film care se vrea și un răspuns filmelor similare americane. Într-un singur moment al filmului este lăsat puțin loc unui discurs de mulțumire pentru sprijinul acordat de popoarele sovietice. Există și un personaj ne-sovietic, cercetătorul Kern, care are concepții puțin capitaliste, dar este totuși un personaj pozitiv. Ni se spune că este finanțat de un grup independent de cercetători. Conceptul de misiune internațională nu se născuse încă, dar suntem pe drumul cel bun. Americanii aveau să reciprocheze cu prezența comandantului Cehov pe puntea de comandă a primei misiuni Star Trek. Kern este și cel care manipulează robotul John, și el destul de bine realizat ca viziune cinematografică, și unul dintre primii roboți din istoria filmului dotat nu numai cu inteligență și spirit de sacrificiu, dar și cu simțul umorului. Mai puțin bine stă filmul la capitolul costumelor purtate in timpul voiajului orbital, încă nu venise moda elegantelor uniforme spațiale.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/ rm2474960640

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0056352/mediaviewer/ rm2474960640

 

Aspectele științifice ale filmului includ și câteva puncte slabe. Alegerea planetei Venus ca țintă de explorare reflectă stadiul cunoștiințelor științifice existente la începutul anilor 60. Condițiile atmosferice de pe Venus (la fel și Marte de altfel) erau puțin cunoscute și atât sovieticii cât și americanii au trimis sonde automate spre ambele planete. Datele obținute ulterior (o mare parte furnizate de sondele sovietice) aveau să arate că atmosfera planetei Venus este compusă din gaze otrăvitoare, temperaturile și presiunea atmosferică sunt extrem de ridicate și viața așa cum este imaginată în film este practic imposibilă. Într-un singur domeniu au nimerit foarte precis autorii – furtunile.  Altfel, deschiderea căștii spațiale pe suprafață planetei cum se întâmplă într-una dintre scene i-ar ucide imediat pe astronauți. În secolul 21 Marte este tința preferată a explorării spațiale și va fi probabil următoarea planetă a sistemului solar pe solul căreia vor călca, peste câteva decenii, astronauți de pe Terra.

Filmul ‘Planeta furtunilor’ a avut totuși răsunetul său la momentul respectiv și a atras și atenția distributorilor americani. Aceștia au cumpărat filmul dar nu l-au distribuit ca atare, ci au folosit o parte din scene, în special cele conțînând efecte speciale, pentru a crea două filme americane independente: ‘Călătorie spre planeta preistorică’ realizat în 1965 de Curtis Harrington, și ‘Călătorie spre planeta femeilor preistorice’ realizat în 1968 de cunoscutul regizor Peter Bogdanovich sub pseudonimul Derek Thomas. Timpul însă nu a stat în loc. Primele episoade ale serialului de televiziune Star Trek au fost realizate în 1966, și în 1968 avea loc premiera filmului care a schimbat cursul istoriei genului science-fiction: ’2001, O Odisee Spațială’.  Lui Pavel Klushantsev filmul nu i-a purtat însă mare noroc. ‘Planeta furtunilor’ a fost primul și ultimul sau film de ficțiune. Eșecul programului spațial sovietic în competiția cu cel american avea să ducă și la reducerea interesului pentru filme sovietice de gen. După el Klushantsev s-a reîntors la genul documentar, filmele sale despre Luna și mai ales cel despre Marte realizat în 1968 având elemente vizuale foarte spectaculoase. În 1972 și cinematografia sovietică avea să realizeze un mare salt artistic prin ‘Solaris’ a lui Andrei Tarkovsky.

Una dintre versiunile în limba rusă ale filmului cu subtitluri în limba engleză poate fi văzută pe youTube la https://www.youtube.com/watch?v=RN14uPTPUWk.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

 

Relația între artă și spațiu este una dintre temele principale în istoria artelor plastice. Încadrarea obiectului artistic în spațiul înconjurător – de la pereții peșterilor la cutiile sarcofagiilor antice, de la pereții bisericilor la spațiile muzeale contemporane, trecând prin casele colecționarilor sau spațiile publice ale Renașterii sau contemporaneității – este rezultatul unui permanent joc între artist și lume, un joc în care arta se încadrează în lume, dar și lumea este constrânsă și reflectată în spațiul creat de artist. Noțiunea însăși de spațiu este și ea în evoluție, căci știința modernă a creat sau inventat modele de reprezentare canonică a spațiului, iar tehnologia a extins cunoașterea umană a spațiului înconjurător atât înspre exterior și spre marile dimensiuni precum în explorarea cosmică, ca și spre interior și spre lumea microscopică, moleculară sau sub-moleculară datorită realizărilor unor discipline ale științelor moderne cum ar fi biologia, chimia și fizica atomică și a particolelor. În acest articol voi trece în revistă câțiva artiști și evenimente artistice care pun în evidență relația în continuă evoluție dintre artă și noile dimensiuni ale spațiului revelate de progresele cunoașterii.

 

sursa imaginii http://museum.imj.org.il/exhibitions/2015/manray/en/

sursa imaginii http://museum.imj.org.il/exhibitions/2015/manray/en/

 

Cam cu doi ani în urmă Muzeul Israel din Ierusalim a găzduit expoziția ‘Man Ray: Ecuațiile umane’ care aducea în atenția vizitatorilor unul dintre aspectele mai puțin cunoscute ale operei artistului american (1890-1976) al cărui nume este legat de perioadele cele mai interesante ale curentelor Dada și suprarealist. Cunsiderat astăzi că una dintre cei mai importante personalități din istoria artei fotografice, Man Ray a creat în medii foarte diverse și dorea să fie considerat în primul rând pictor. În 1934, Man Ray a vizitat Institutul Henri Poincaré din Paris pentru a vedea colecția de modele matematice tridimensionale, realizate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru a ilustra proprietățile geometrice și legătura lor cu ecuațiile algebrice. A rezultat o serie de fotografii și mai târziu de picturi ale acestor modele. În 1937 Man Ray a publicat eseul – manifest ‘Fotografia nu este artă. Arta nu este fotografie’ care marchează abandonul și detașarea programatică de fotografie ca mijloc de expresie personală. Picturile din expoziție aparțin unei perioade mai târzii, din timpul și imediat după război, când Man Ray, c american, fusese nevoit să părăsească Parisul. Fiecare pictură are titlul unei piese a lui Shakespeare. Legătura între matematică, forma geometrică în spațiu tridimensional, reducerea la cele două dimensiuni ale picturii, și cuvinte este prezentă în fiecare dintre lucrări. Expoziția a prezentat pentru prima dată modelele originale din ghips, lemn, papier-mâché și șnururi de la Institutul Henri Poincaré din Paris, alături de fotografii și de seria de picturi ‘Ecuațiile Shakespeare’. Nici o publicație sau expoziție nu a adus până acum împreună toate cele trei componente pentru un studiu aprofundat. De fapt, nici Man Ray nu a fost vreodată martor la unirea în același spațiu a triumviratului format din obiectele matematice, fotografii și picturi.

 

  sursa imaginii http://observer.com/2017/12/curator-manuel-cirauqui-on-art-and-space-exhibition-at-guggenheim-bilbao/


sursa imaginii http://observer.com/2017/12/curator-manuel-cirauqui-on-art-and-space-exhibition-at-guggenheim-bilbao/

 

Muzeul Guggenheim din Bilbao  găzduiește în această perioada o expoziție  care reunește lucrările a peste 100 de artiști care încearcă să surprindă noțiunea de spațiu. “Arta și spațiul” acoperă 60 de ani de abstracționism în artă pentru a arăta cum vizualizăm și mitologizăm spațiul în toate formele sale. Fără a se limita la spațiul extraterestru, expoziția examinează percepția spațială ca un concept abstract, atât fizic, cât și filosofic, pe care îl folosim în viața noastră de zi cu zi. Numele expoziției este inspirat de un text scris în 1969 de filosoful german Martin Heidegger pentru a ilustra o expoziție cu sculpturile monumentale ale artistului spaniol Eduard Chillida. Heidegger a contribuit în scrierile sale la teoretizarea conceptelor artei abstracte și încadrarea lor în universul existențialist, iar anul în care a fost scris acest text nu este unul oarecare, ci anul primei aselenizari și al difuzării mondiale (după premiera din 1968) a filmului ’2001: Odiseea spațială’. Filmul lui Stanley Kubrick este unul dintre jaloanele evoluției concepțiilor artistice despre relația dintre om și cercetarea spațială, și a reprezentat punctul de plecare al unei estetici vizuale care a inspirat nu numai genul de science-fiction ci și design-ul costumelor spațiale și al stațiilor de explorare a cosmosului.

 

sursa imaginii https://arteyespacio.guggenheim-bilbao.eus/en/themesandworks

sursa imaginii https://arteyespacio.guggenheim-bilbao.eus/en/themesandworks

 

Urmărind filosofia lui Heidegger, expoziția examinează din diferite puncte de vedere modalitățile în care arta ocupă spațiul, și spațiul este reflectat în artă. Un rol important îl joacă spațiul muzeal însuși creat de Frank Gehry. Expoziția ocupă nouă dintre galeriile muzeului și se extinde și în spațiile din jur, în armonie cu concepția arhitectului canadian-american care concepe clădirile sale îmbogățind viață culturală a orașelor care le găzduiesc și în permanent dialog cu mediul în care sunt plasate. Un exemplu: galeria 207 găzduiește secțiunea numită ‘Mutații’. Găsim aici sculptura din aluminiu și oțel al artistei americane Alyson Schotz (născută în Arizona în 1964, trăiește și crează în Brooklyn) numită ‘Obiect pentru Reflectii’ care pare a căuta să facă vizibile fenomenele fizicii, ondulatiile spațiului și timpului și interacțiunea particulelor. Asocierea cu lucrările văzute cu doi ani în urmă în expoziția lui Man Ray de la Ierusalim a fost pentru mine imediată.

 

sursa imaginii https://arteyespacio.guggenheim-bilbao.eus/en/themesandworks

sursa imaginii https://arteyespacio.guggenheim-bilbao.eus/en/themesandworks

 

Secțiunea din galeria 202 a expoziției de la Guggenheim Bilbao se intitulează ‘Călătorii fără mișcare’. Aparent un paradox, căci noțiunea de călătorie implică deplasare în spațiu. Și totuși, există și călătorii imaginare, și ‘călătorii în oglindă’ concept inventat în același ani 1969 de Robert Smithson. Artistul american care a trăit între 1938 și 1973 a creat lucrări de mari dimensiuni în peisajul american, ceva asemănător cu misterioasele desene gigantice pre-columbiene create pe platourile Americii de Sud, poate pentru a fi văzute de civilizații extra-terestre. Unul dintre mediile sale era fotografia, căci aceste lucrări sunt vizibile doar din avion sau din spațiu, și Smithson a murit într-un accident aviatic în timp ce supraveghea și fotografia una dintre lucrările sale în Texas. La Bilbao, în galeria 202, putem vedea o altă lucrare de mai mici dimensiuni care ilustrează același concept al evoluției temporale. Ea aparține artistului japonez Nobuo Sekine (născut în 1942) și este o structură din oțel și apă, creată tot în 1969, care evoluează lent în timp.

 

sursa imaginii http://www.alex.ro/murivales-street-exhibition/

sursa imaginii http://www.alex.ro/murivales-street-exhibition/

 

Dar nu evoluează în timp orice lucrare de artă? O idee asemănătoare poate fi ilustrată de unele din lucrările artistului român Vasile Mureșan (Murivale), născut la Bistrița în 1957 – structuri din metal sau pictate pe zidurile mai mult sau mai putin ascunse ale orașului, expuse în aer liber, în care timpul și forțele naturii continuă munca ințială a artistului. În termenii fizicii lui Einstein, este vorba despre călătorii și despre mișcare, dar mișcarea are loc doar pe axa temporală.

 

sursa imaginii https://atsukojoe.wordpress.com/2011/07/03/milky-way-bjorn-dahlem/

sursa imaginii https://atsukojoe.wordpress.com/2011/07/03/milky-way-bjorn-dahlem/

 

Voi încheia cu o exemplificare din lucrările unui artist german Bjorn Dahlem. ‘Caleea lactee’ a fost expusă în 2017 la Centrul pentru Arta Luminii din orașul german Umma. Dahlem, născut la Postdam în 1974 creează din materiale accesibile tuturor în viața de zi cu zi, modele ale spațiului cosmic și reprezentări din astrofizică, întrețînând un dialog între dimensiunile universului infinit și spațiul finit în care ne ducem viața.

Desigur, acestea sunt doar câteva mostre dintr-o problematica fascinantă, care preocupă și va continua să se afle în atenția multor artiști. Vom urmări, vom vedea, și vom discuta.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Sunt optimist din fire. Nu știu dacă ar trebui să acord meritul sau responsabilitatea acestei trăsături de caracter perioadei în care m-am născut și am fost educat. Era vorba atunci (școala am început-o în anul 1960) despre un optimism ideologic, forțat și – nu aveam cum să știu, dar aveam să înțeleg treptat – fals în esența să. Socialismul biruitor înainta cu pași de paradă, comunismul – viitorul luminos al omenirii – mijea la orizonturi, și lumea se îndrepta în progres continuu și linear crescător spre un viitor unde fiecare avea să muncească ‘după puteri’ și să se înfrupte din bunurile comune ‘după necesități’. După anii copilăriei au urmat pentru generația mea maturizarea și trezirea la realitate, anii în care luptam pentru supraviețuire și în care unii dintre noi am ales calea exilului. Sfârșitul deceniului opt a dus la căderea comunismului și în valul de entuziasm al începutului anilor ’90 au revenit la modă teoriile despre ‘sfârșitul istoriei’. Viitorul părea din nou luminos, dar nu în stil comunist ci în mod capitalist și democratic, într-o lume și la un sfârșit de secol care văzuse înfrângerea și prăbușirea celor două mari totalitarisme.

 

sursa imaginii http://time.com/magazine/

sursa imaginii http://time.com/magazine/

 

Astăzi, în perspectiva sfertului de secol care a trecut, aceea perioada poate fi învinuită pentru multe dintre tarele începutului mileniului trei – eșecul democrațiilor de a-și extinde influența în lumea a treia, încurajarea unor mișcări regionale anti-comuniste care sub influența  curentelor religioase fundamentaliste au adoptat terorismul că mod de exprimare și acțiune, adâncirea inegalităților economice între țările dezvoltate și cele sărace, dar și în interiorul fiecăreia. Dintre traumele morale lăsate în urmă de aceea perioada face parte spulberarea iluziilor. Pesimismul pare a fi starea de spirit nu numai ‘la modă’ dar și rezultată din logica multora dintre analiștii politici, a economiștilor sau a filosofilor. A trecut vremea optimismului și a optimistilor? Un răspuns diferit și surprinzător poate fi citit în grupajul principal, ‘cover story’ al revistei TIME care are pe coperta data de 15 ianuarie. Titlul numărului este ‘Optimiștii’. Cine sunt aceștia? Cum își argumentează optimiștii de astăzi atitudinea? Merită cred să îi citim și să le discutăm aserțiunile.

 

sursa imaginii http://time.com/5086870/bill-gates-guest-editor-time/

sursa imaginii http://time.com/5086870/bill-gates-guest-editor-time/

 

Editorul invitat al acestui număr special nu este altul decât faimosul Bill Gates. Este pentru prima dată în istoria de 94 de ani al revistei când editarea este încredințată unui ‘neprofesionist’. Între contribuțiile care argumentează optimismul aș începe prin a menționa-o pe cea a lui Steven Pinker, profesor de psihologie la Harvard, care analizează starea de spirit a publicului american. Majoritatea americanilor au trecut în decursul unei generații sau cel mult a două, printr-un salt calitativ și cantitativ fără precedent al nivelurilor lor de viață. Produsul național brut anual pe locuitor a ajuns la 59 de mii de dolari. Chiar dacă ritmurile actuale de creștere (moderate după un deceniu de criză) rămân constante, această sumă va ajunge peste 25 de ani la 79 de mii de dolari. Americanul din clasa mijlocie își poate permite astăzi o mobilitate în călătorii, modalități de a petrece timpul liber, și nivele de asistență medicală și educație care depășesc ceea ce puteau atinge cei mai bogați oameni din anii 1930 (observația această ii aparține lui Warren Buffet). Și totuși, chiar dacă cunosc și recunosc aceste fapte, americanii au în majoritatea lor tendința de a spune că se tem de viitor. De vină, în opinia lui Steven Pinker, sunt în mare măsură mediile de comunicare și atmosfera știrilor pentru care extremele meteorologice și incendiile, închiderea fabricilor sau căderile bursei sunt mult mai ‘telegenice’ decât știrile pozitive. În multe cercuri și zone ale Americii domină nesguranta, frica pierderii locurilor de muncă. Sunt acestea justificate? Poate, dar economia americană a trecut în decurs de un secol de la o majoritate a populației ocupată cu agricultură la un procent de sub 2% din populație ocupat cu această ramură economică critică, și a reușit să se adapteze, treptat și gradual acestor procese de migrație a forțelor de muncă. Problemele cele mai grele sunt rezolvabile, dar condiția este o informare obiectivă și echilibrată dublată de un sistem socio-economic care furnizează o rețea de siguranță celor afectați.

 

sursa imaginii http://www.worldlifeexpectancy.com/world-life-expectancy-map

sursa imaginii http://www.worldlifeexpectancy.com/world-life-expectancy-map

 

Aprecierile de progres pot fi subiective sau obiective, calitative sau cantitative. Sistemele politice au înregistrat progrese considerabile în decursul ultimului secol. Acum o sută de ani dreptul de vot al femeilor era încă un deziderat chiar și în țările cele mai avansate, iar discriminarea rasială era legiferată într-o mare parte dintre statele americane. Relațiile între persoane de același sex erau crimă penală în majoritatea țărilor lumii cu câteva decenii în urmă. Să luăm ca exemplu și un indicator numeric de bază al calității vieții – speranța de viață. În ultimul secol aceasta a crescut la nivel mondial cu aproape trei decenii (de la 51 de ani la aproape 80 de ani). Saltul spectaculos este datorat eradicarii în cea mai mare parte a lumii a mortalității infantile, și progreselor medicinii care fac ca și speranța de viață a celor care au atins vârsta de 60 de ani să fie cu nouă ani mai mare decât acum un secol. Progresele în acest domeniu sunt permanente, și ele se datorează și detectării timpurii și tratării în primii ani de viață și uneori încă înainte de naștere a problemelor de sănătate ale noilor născuți, și creșterii spectaculoase a eficienței tratamentelor la vârste înaintate, avansurilor în tratamentul personalizat al cancerului și primelor efecte ale profilaxiei și practicii bazate pe ingineria genetică. Se prevede un nou salt în viitoarele decenii al acestui indicator, și atingerea și depășirea vârstelor patriarhilor biblici nu mai este o țintă de ficțiune ci plan de lucru. Știrile acestea nu sunt însă neapărat pozitive mai ales dacă ne limităm la aprecieri comparative. Societatea umană trebuie să se pregătească să susțină o populație in îmbătrânire, să-i asigure o calitate a vieții care să includă opțiunile de a continua să fie productivi la vârste mult trecute de cea a pensionării de astăzi și asta nu este doar o problemă financiară sau un lux, ci o necesitate derivată din realitățile demografice ale viitorului apropiat.

 

sursa imaginii http://robohub.org/artificial-intelligence-understanding-how-machines-learn/

sursa imaginii http://robohub.org/artificial-intelligence-understanding-how-machines-learn/

 

Echipa de optimiști adunată de Bill Gates și colaboratorii săi de la TIME include alături de filantropi precum Buffet sau experți în psihologie (profesorul Pinker), inteligență artificială (Lili Cheng, vicepreședinte la Microsoft) sau tratamente medicale avansate (Budd Haeberlein de la Biogen) și alte persoane și personalități mai puțin așteptate. Printre ei se află Mohamad Nasir și alți copii din Etiopia ai căror probleme de sănătate nu le-ar fi permis să depășească cu numai câțiva ani în urmă primele luni de viață, Malala Yousafzai – cea mai tânăra laureată din istoria premiilor Nobel pentru Pace care continuă să militeze pentru drepturile femeilor în Asia și alte părți mai puțin dezvoltate ale lumii, doctorul Matthew Varghese care organizează campaniile de îmbunătățire a condițiilor sanitare și sistemului medical în India, doctorul Denis Mukwege care tratează victimele violențelor sexuale în centrul Africii, colega lor doctor Adora Okoli, epidemista nigeriană și supraviețuitoare a bolii Ebola, educatoarea anului în statul Washington, Camille Jones, militantă pentru integratie, sau cercetătoarea keniana Segemet Kelemu, inițiatoarea unor programe de agricultură intensivă adaptată condițiilor și resurselor din Kenia și Etiopia. Spre deosebire de alte dăți, această colecție de personalități aduse la cunoștiință publicului de revista TIME este mult mai diversă geografic. Argumentele optimistilor se extind într-o gama largă de domenii, de la progresele făcute in ceea ce privește rolul femeilor in diferitele țări și sisteme sociale, până la ideea că tehnologii dintre cele mai avansate și mai complexe cum ar fi inteligența artificială au șansă de a reuși dacă se adaptează oamenilor și cerințelor lor.

 

sursa imaginii http://www.feelingoodtees.com/Optimist-Pessimist-Realist-T-Shirt-P3664.aspx

sursa imaginii http://www.feelingoodtees.com/Optimist-Pessimist-Realist-T-Shirt-P3664.aspx

 

Este oare colecția de personalități adunată de TIME și Bill Gates o întâlnire a naivilor și a răsfățaților vieții’ sau poate a celor care au avut șansa să reușească și opiniile lor extrapoleaza propriile experiențe de viață? Despre optimiști, pesimiști, și realiști și legătură între ei există numeroase glume și zicale cu sâmbure de adevăr. ‘Pesimismul este un optimist care s-a informat’ zice una dintre ele. Trecerea în revista și analiză argumentelor optimistilor demonstrează contrariul, dar și pun în evidență un număr de condiții care trebuie îndeplinite pentru ca scenariile lor despre să devină realitate. Democrațiile trebuie să învețe să canalizeze și să filtreze bogăția de informații la care au astăzi acces și pe care le pot genera cu aceeași ușurință oricare dintre cetățenii lor. În epoca Internetului accesat din buzunar nu mai este  nevoie de intermedierea unui ziarist sau reporter de televiziune pentru a genera o opinie sau a crea o știre. Asta implică însă educație și responsabilitate. A două mare problemă care trebuie să-și găsească o soluție este cea a inegalităților în repartiția beneficiilor progresului. Între 1982 și prezent averea celor mai bogați 400 de americani a crescut în termeni reali de 29 de ori. Cum scrie Warren Buffett, ‘tsunami-ul’ bunăstării a țâșnit mai ales în sus, și nu s-a propagat în măsură comparabilă spre clasele mijlocii sau sărace. Aceste disparități trebuie nivelate și la nivelele naționale, și între națiuni, pentru a preveni exploziile sociale și conflictele internaționale. Beneficiile tehnologiilor avansate trebuie să fie împărtășite de toți oamenii, oriunde ar trăi și ar fi plasați pe scara socială.

Eu rămân un optimist, un optimist informat. Pentru a înțelege lumea în continuă mișcare și transformare trebuie să ne informăm și să împărtășim ceea ce știm sau învățăm. Este și ceea ce voi continuă să fac în rubrica CHANGE.WORLD. Viitorul și schimbările pe care le aduce acesta sunt inevitabile. Să le învățăm și să le înțelegem.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

‘Semne bune anul are’ spune o zicală din bătrâni. Chiar dacă anul 2018 a început cu o săptămână de lucru scurtă în cea mai mare parte a țărilor lumii, aglomerația de știri și anunțuri pare să indice un an agitat și intens, bogat în evenimente, cu tendințe și direcții uneori neașteptate. Nu știu dacă toate semnele acestui început de an sunt bune, dar interesante sunt toate, unele dintre ele continuă și confirmă tendințe pe care le observam în articolul precedent care încerca o prognoza a tendințelor anului. Surprizele însă nu se vor lăsa nici ele mult așteptate. Să trecem deci în revistă câteva dintre știrile importante ale începutului de an în domeniul hi-tech și să încercăm să le explicăm și să le plasăm în context.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/meltdown-and-spectre-vulnerability-fix/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/meltdown-and-spectre-vulnerability-fix/

 

Știrea principală a săptămânii în domeniul securității calculatoarelor și-a făcut loc între evenimentele principale ale grupajelor de știri televizate și pagina întâi a ziarelor. Două vulnerabilități cu numele de cod ‘Meltdown’ și ‘Spectre’ au fost anunțate, discutate și explicate publicului larg. Asemenea vulnerabilități nu sunt chiar așa de rare, dar ceea ce este special în acest caz este faptul că cel puțin una dintre ele dacă nu amandoua afectează un procent extrem de ridicat din producția de microprocesoare produse de Intel, ARM, AMD sau Qualcomm, că ele există în produse aflate pe piață (în calculatoare mai mici sau mai mari, tablete, telefoane, automate industriale, etc.) de mulți ani, și că locul în care se manifestă vulnerabilitatea este la nivelul nucleului de bază al unităților de calcul. ‘Meltdown’ de exemplu permite unui atacant să citească memoria protejată a kernel-ului care conține operațiile de baza ale sistemelor de operare. Intel care este una dintre firmele afectate și ale cărei procesoare se află într-un procent însemnat din calculatoarele și aparatele produse în ultimele decenii a început să lucreze cu beneficiarii săi (Microsoft, Apple, și alții) pentru a produce noi versiuni de firmware (programele de sistem ale procesoarelor) care conțin apărări împotriva acestor atacuri. Veștile bune sunt că se pare (dar determinarea nu este finală) că problemele pot fi reparate prin noi versiuni de programe (software) și nu va fi nevoie de înlocuirea aparaturii (hardware). Beneficiarii (și cam toți facem parte din această categorie dacă folosim calculatoare personale, tablete sau telefoane mobile) vor trebui să urmărească sosirea noilor versiuni și să le descarce și să le instaleze imediat ce sunt anunțați. Nu este clar încă in ce măsură vor afecta noile măsuri de securitate vitezele de execuție ale diferitor aplicații.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/aurora-volkswagen-tesla-news/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/aurora-volkswagen-tesla-news/

 

Industria transporturilor a furnizat chiar din prima săptămână a anului anunțuri interesante într-unul din domeniile cele mai dinamice care trece în acești ani prin două revoluții simultane – tranziția spre tracțiunea electrică sau hibridă, și începutul erei automobilelor autopilotate. Să începem cu greutățile întâmpinate de campioana și lidera pieții de automobile electrice Tesla, care a anunțat pe 3 ianuarie o întârziere de încă un trimestru în atingerea ritmului de producție săptămânală de 5000 de autoturisme electrice Model 3 sedan. Inițial această țintă era propusă să fie atinsă la sfârșitul lui 2017, apoi a fost amânată până la sfârșitul primului trimestru, noile știri vorbesc acum despre mijlocul anului 2018. Dificultățile însă nu par să-i impresioneze prea tare pe investitori care continuă să aibă încredere în Tesla, deși această încă piarde bani și va mai dura până va deveni rentabilă. Direcția pare clară nu numai pe piața americană ci și pe cea europeană. 2017 a fost primul an în care în Norvegia au fost înregistrate mai multe vehicole noi cu tracțiune electrică sau hibridă decât cele cu benzină sau motorină. O altă știre care a atras atenția la acest început de an este legată de alianțele dintre compania start-up Aurora Innovations și firmele de automobile Hyundai și Volkswagen. Aurora este specializat în aplicații care extind capabilitățile șoferilor automati cu elemente de inteligență artificială.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/tech-giants-to-join-legal-battle-over-net-neutrality/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/tech-giants-to-join-legal-battle-over-net-neutrality/

 

A fost o săptămâna agitată și în domeniul politicilor Internetului. Internet Association, organizație care reprezintă zeci de companii din branșă, inclusiv giganți ca Google și Facebook a declarat că intenționează să acționeze pe plan juridic împotriva schimbării de direcție anunțată luna trecută de noua conducere a agenției Federal Communication Commission (FCC) în ceea ce privește neutralitatea rețelei. Este o schimbare nu numai prin faptul că o problemă aparent tehnică și comercială este acum adusă pe terenul juridic, dar și prin poziția mai activă a leader-ilor de piață americani care până recent au fost destul de rezervați în ceea ce privește protejarea neutralității rețelei. Și pe plan internațional au loc mișcări interesante, Rusia anunțându-și intenția de a crea până la 1 august 2018 un sistem de nume (Domain Name System – DNS) de ‘rezervă’ care să fie folosit de statele membre în gruparea BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) ca o alternativă la infrastructura existentă a Internetului. Deși anul trecut Statele Unite au transferat controlul sistemului DNS organizației independente Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN), Rusia și alte țări par a considera încă influența americană prea dominantă. Este încă o mișcare spre fragmentarea Internetului, o tendință care poate nu (ne) place multora, dar este reală și trebuie să învățăm să trăim cu ea.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-ai-fortified-bot-will-build-the-first-homes-for-humans-on-mars/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-ai-fortified-bot-will-build-the-first-homes-for-humans-on-mars/

 

Inteligența artificială pătrunde și în domeniul explorării spațiale. Chiar dacă în acest moment nu sunt clare planurile și sursele de finanțare ale viitoarelor expediții spre Marte (cu escale pe Lună, probabil) numeroase companii și proiecte tehnologice avansează pentru a crea sistemul care le va face posibile cândva, în viitoarele două decenii. Un exemplu spectaculos este colaborarea între agenția spațială germană DLR, creatoarea liniei de roboți Justin și experții în inteligență artificială, care au ca scop dotarea acestei linii de roboți care are deja mai mult un deceniu de existență cu capabilități de auto-învățare și adaptare la condiții extreme de mediu și evenimente dintre cele mai diferite. Într-unul dintre testele recente Justin a reparat un panou solar aflat deocamdată în laboratoarele din Munchen ale echipei germane prin comenzi de la distanță primite de la o tabletă acționată de un astronaut de pe stația spațială internațională.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/jan/06/john-young-nasa-astronaut-dies-moon-space-shuttle

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/jan/06/john-young-nasa-astronaut-dies-moon-space-shuttle

 

Din păcate începutul de an a fost marcat și de plecarea dintre noi a unuia dintre eroii începutului erei explorărilor spațiale. Născut în 1930 astronautul american John Young a zburat în șase misiuni spațiale, două din programul Gemini, două din programul Apollo și de două ori pe naveta spațială Columbia. A comandat misiunea Apollo 16 și primul zbor al navetei Columbia. Este singurul astronaut care a zburat în toate cele trei programe majore americane de cercetare spațială. Fie-i amintirea binecuvântată!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Lăsând în urmă sărbătorile și șampania Noului An, a venit din nou vremea prorocirilor. Nici anul 2018 nu promite a fi ușor pentru descifratorii viitorului, oricare ar fi metodele lor, de la ceștile de cafea și bilele de cristal, până la cele mai științifice metode de prognoză. Și totuși, voi îndrăzni, dedicând primul articol al rubricii CHANGE.WORLD în acest an analizării câtorva tendințe care par să fie dominante și să influențeze lumea științei și a tehnologiei în perioada care urmează.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/NASA

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/NASA

 

Aș începe cu legătura din ce în ce mai strânsă dintre tehnologiile avansate și politică. În mai puțin de trei decenii Internetul și tehnologiile de prelucrare a informațiilor au trecut de la faza de cercetare și preocupări academice, prin cea de creare de nișe economice cu expansiune rapidă și influență crescândă, până la a deveni o parte esențială din infrastructura de baza a întregii planete și a celor care o populează. Politicienii ca și cercurile de afaceri se preocupă astăzi de aceste tehnologii cu aceeași atenție pe care o acordă resurselor naturale sau infrastructurii strategice (apă, electricitate, combustibili). Politica influențează tehnologiile avansate, și tehnologiile influențează politica și pot deveni instrumente strategice sau mijloace de influență imediată asupra evenimentelor politice. Cercetarea spațiului cosmic redevine și ea o parte din sfera de preocupări a politicului. Dacă în anii 50 și până la începutul anilor 70, cursa pentru cucerirea spațiului era una dintre principalele componente ale confruntării dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, importanța explorărilor cosmice părea să fi scăzut, mai ales după terminarea programului american Apollo și destrămarea Uniunii Sovietice. Tendința se schimbă din nou în ultimii ani. Unul dintre motive este intrarea în cursa pentru explorarea (și eventual controlul) spațiului a unor concurenți cum ar fi ‘noii giganți’ China și India, dar și a altor țări cu capacitate tehnologică și interese politice diverse cum ar fi Iranul, Coreea de Nord, sau Israelul. În Statele Unite și Europa sectorul privat are o participare din ce în ce mai vizibilă în activitatea de explorare a spațiului. Au fost poate auzite și vocile care susțin că explorarea cosmică este o proritate existențială a omenirii, în condițiile epuizării resurselor și înrăutățirii sănătății ecologice a Terrei. Directiva semnată de președintele Trump la 11 decembrie 2017 semnalează priorități schimbate și crescânde ale programelor de cercetare ale NASA. Statele Unite vor reveni pe Lună, nu numai pentru a ‘lăsa amprente’ ci mai ales pentru a găsi modalitățile de a cerceta și utiliza resursele oferite de satelitul natural al Pământului. Marte rămâne o prioritate în agenda spațială americană, pe calea trasată de precedenta administrație, dar explorarea asteroizilor este deocamdată lăsată la o parte. Vom urmări în acest an cum se transformă aceste directive politice în realitate, ceea ce depinde și de alocarea de fonduri guvernamentale (care trebuie aprobată de Congres in cadrul bugetar) și de colaborarea dintre NASA si firmele din sectorul particular care vor juca un rol important in noua strategie americană.

 

sursa imaginii https://www.express.co.uk/finance/city/897771/Bitcoin-banned-Israeli-stock-exchange-terrorism-security

sursa imaginii https://www.express.co.uk/finance/city/897771/Bitcoin-banned-Israeli-stock-exchange-terrorism-security

 

O altă tendință pe cât de pronunțată pe atât de controversată, a cărei semnificație și consecințe sunt puțin cunoscute astăzi de publicul larg este cea legată de finanțele digitale. Așa numitele valute digitale sau criptovalute reprezintă sisteme de plată descentralizate, în care tranzacțiile au loc direct între utilizatori, fără controlul sau administrația băncilor naționale, pe baza unor scheme criptografice (de cifru digital). Numărul furnizorilor de produse și servicii care acceptă aceste mijloace de plată a crescut de la ordinul sutelor de mii în 2015 la ordinul milioanelor în 2017. Cursul valutelor criptografice s-a caracterizat și el prin salturi isterice în anul trecut. Cea mai cunoscută dintre ele, bitcoin, a început anul la o valoare în jur de 1000 de dolari pentru unitate, pentru a atinge la mijlocul lui decembrie un curs de aproape 20,000 de dolari, și a cădea în ultimele săptămâni ale anului până în jur de 14,000 de dolari datorită anunțurilor făcute în unele țări avertizând asupra pericolului unei ‘bule’ financiare în care investitorii sunt neprotejati de mecanismele piețelor financiare clasice. Este greu de prevăzut ce se va întâmpla exact în 2018, căci exact avantajele valutelor criptografice (securitatea și anonimitatea) sunt și cele care crează probleme, permițând tranzacții necontrolate și speculative. Mai multe bănci naționale au anunțat intenții de a adopta metodele algoritmice folosite de tranzacțiile cu criptovalute in sistemele supravegheate de schimburi financiare, dar este încă greu de estimat când se vor produce exact aceste adopții și adaptări.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2017/dec/29/apple-apologises-for-slowing-older-iphones-battery-performance

sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2017/dec/29/apple-apologises-for-slowing-older-iphones-battery-performance

 

Vom continuă să folosim și să cumpărăm în anul care vine produsele firmelor consacrate, cele care au dominat piața în ultimii ani, și între ele produsele firmei Apple, care și-a lăsat în urmă competitorii în anii trecuți în domeniul telefoanelor portabile inteligente (și nu numai). Și totuși, această dominație nu poate rămâne exclusivă și este greu de crezut că va continua incontestată și în același ritm sau proporție. Semnele oboselii și problemele tehnologice legate și de publicitatea agresivă a companiei în rândul consumatorilor de toate vârstele s-au înmulțit. Sfârșitul de an a adus în primul plan al atenției știri despre încetinirea intenționată și fără a preveni utilizatorii a unor modele mai vechi de telefoane iPhone (modelele 6, 6S, 7 și SE)  pentru a face față problemelor legate de funcționarea bateriilor vechi de litium, care duceau la închiderea automată în mod de protecție a telefoanelor. În tot mai multe domenii, de la dispozitive de rețea (routere), trecând prin telefonia mobilă, și până la automobilele electrice sau hibride, chiar dacă o firmă domina piața respectivă, este recomandabil să cercetăm opțiunile la fiecare nouă achiziție, căci în fiecare branșă în parte există alternative, și acestea sunt de multe ori nu numai mai iefine și aproximativ echivalente funcțional, dar pot încorpora și moduri de operare sau caracteristici noi, care să avantajeze consumatorii și să ducă la schimbarea tendințelor pieții.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/splinternet-global-court-rulings-google-facebook/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/splinternet-global-court-rulings-google-facebook/

 

Este foarte probabil că vom vedea în 2018 evoluții în arhitectura și dezvoltarea globală a Internetului care vor continua să-l îndepărteze de modelul de rețea unică, globală, cu acces universal și nelimitat, pe care îl visaseră creatorii săi. În fapt se vorbește astăzi din ce în ce mai mult despre ‘Internetul segmentat’ (‘split Internet’ sau ‘splinternet’). Segmentarea este datorată realităților politice, și în acest sens acționează și guvernele totalitare care încearcă să-și izoleze cetățenii de la accesul liber la comunicare și informație, limitând chiar și traficul intern în condiții de criză (vezi ce se întâmplă în Iran la acest început de an) dar și guvernele democratice, cu țări că Germania și Austria introducând legislații care fac firmele de comunicare socială răspunzătoare pentru înlăturarea postărilor cu conținut de ură și discriminare, sau Canada interzicând publicitatea pentru produse piratate, la acestea adăugându-se și schimbarea politicii față de independența rețelei care a avut loc în Statele Unite.  Diferențele de legislație și de atitudini culturale față de principii fundamentale cum ar fi apărarea sferei private, sau ‘dreptul de a fi uitat’ îndepărtează și ele viziunea Internetului unitar. Vom vedea cred în 2018 că lumea comunicațiilor va încerca să înțeleagă și să se adapteze cât mai bine acestei ‘noi ordini informaționale’ și va fi interesant de urmărit și disputele – unele dintre ele posibil conflictuale – între creatorii și inmagazinatorii de conținut și furnizorii de servicii de infrastructură pe Internet.

 

 sursa imaginii https://www.insidehow.com/top-5-upcoming-technologies-in-2018/


sursa imaginii https://www.insidehow.com/top-5-upcoming-technologies-in-2018/

 

Care ar fi alte tehnologii de urmărit în anul 2018, cele care vor influența în mod direct viața noastră de zi cu zi, în case, la locurile de muncă, în orele de recreere, care vor contribui (sperăm în bine, dar trebuie să ne apărăm de cele rele) la sănătatea și calitatea vieților noastre? Transporturile inteligente și autovehiculele autonome vor deveni din ce în ce mai prezente pe șosele și începe o faza de schimbare care va duce la transformări uriașe ale modului în care circulăm și a industriei automobilelor în deceniul care urmează. Inteligența artificială, cu tentațiile și pericolele sale va continuă să se dezvolte, să ne surprindă, să ne ajute sau să ne trezească temeri. Biotehnologia și ingineria genetică vor aduce pe piață noi medicamente și tratamente, și vor influența și media de viață, și calitatea vieții în aspecte cum sunt alimentația. Realitatea virtuală și extensiile sale vor beneficia de salturi spectaculoase prin miniaturizarea dispozitivelor de interfață umană și scăderea costurilor acestora. Tot mai multe dintre aceste produse și tehnologii vor proveni de la firme necunoscute astăzi și din locuri diferite ale lumii, și concurența dintre cei consacrați și noii veniți, dintre țările pe care astăzi le numim ‘avansate tehnologic’ și cele care vin din urmă în ritm foarte rapid va avea efecte foarte interesante și din punct de vedere economic, dar și funcțional și cultural, datorită noilor categorii de proiectanți și utilizatori care vor fi în competiție cu cei existenți astăzi.

Pe toate acestea și multe altele le veți putea citi și le vom discuta, sper, împreună, și în acest an, în cadrul rubricii CHANGE.WORLD. Va aștept cu plăcere la lectură, întrebări și discuții. Să avem cu toții, proiectanți și utilizatori, Un An Bun!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Continui retrospectiva anului 2017 cu o trecere în revistă a câtorva apariții editoriale care pot fi și recomandări de lectură pentru perioada sărbătorilor. Este vorba desigur despre cărți care aparțin sferei de subiecte abordate în rubrica CHANGE.WORLD: domeniile știnței și tehnologiilor avansate, și genul literaturii științifico-fantastice. Deși o parte dintre autori sunt deja cunoscuți în România, doar una dintre cărțile despre care vom discuta a apărut deja în traducere românească, dar este de așteptat ca multe sau toate să fie curând disponibile și în librăriile românești. Pentru cei nerăbdători edițiile în limba engleză pot fi cu ușurință comandate pe Internet sau descărcate pe suporturi electronice cum este Kindle.

 

sursa imaginii https://www.amazon.com/Fifty-Inventions-Shaped-Modern-Economy/dp/0735216134/

sursa imaginii https://www.amazon.com/Fifty-Inventions-Shaped-Modern-Economy/dp/0735216134/

 

Voi începe cu cartea Fifty Inventions That Shaped The Modern Economy  (’50 de invenții care au modelat economia modernă’) semnată de ziaristul și economistul britanic Tim Harford, semnatarul rubricii ‘The Undercover Economist’ (‘Economist sub acoperire’) a ziarului Financial Times. Bazată pe un serial al BBC-ului, cartea trece în revistă invenții care au schimbat economia lumii și au influențat modul nostru de viață, de la bancnote și tiparnițe până la ramele de ras Gillette și rafturile modulare IKEA. Fiecare dintre aceste invenții are povestea ei, oamenii care le-au imaginat, motivele pentru care au fost create și consecințele nu întotdeauna prevăzute de descoperitorii lor.

 

sursa imaginii https://www.amazon.com/Homo-Deus-Brief-History-Tomorrow/dp/0062464310/

sursa imaginii https://www.amazon.com/Homo-Deus-Brief-History-Tomorrow/dp/0062464310/

 

Profesorul Yuval Noah Harari este cunoscut publicului românesc pentru cartea ‘Sapiens – scurtă istorie a omenirii’ apărută în editura Polirom, care s-a bucurat de un succes deosebit și de recenzii favorabile în presă și blogosferă. Născut la Haifa, în Israel, în 1976, Harari a obținut un doctorat la Oxford în 2002, și predă în prezent istoria lumii, cu accent pe istoria militară și perioada Evului Mediu, la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Continuarea lui ‘Sapiens’ se numește ‘ Homo Deus: A Brief History of Tomorrow’ (‘Homo Deus – scurtă istorie a viitorului’) și după apariția sa la începutul anului 2017 s-a bucurat și ea de succes imediat, de ediții succesive în țările de limba engleză, și de primele traduceri (în curând sperăm și în românește). Pornind de la explorarea tendințelor istorice, Harari analizează schimbările de priorități și noile angoase globale ale omenirii la începutul celui de-al treilea mileniu și încearcă să răspundă la întrebări despre confruntarea cu noile probleme (în parte create de omenire) cum ar fi suprapopulația, schimbările climatice, invenții cum sunt inteligența artificială și direcțiile în care s-ar putea îndrepta omenirea în anii, deceniile sau secolele care urmează. Este viziunea lui Harari optimistă sau pesimistă? Mărturisesc că aștept și eu cu nerăbdare lectura noii sale cărți pentru a vedea care sunt răspunsurile sau opțiunile descrise de el.

 

sursa imaginii https://www.amazon.com/Time-Travel-History-James-Gleick/dp/080416892X/

sursa imaginii https://www.amazon.com/Time-Travel-History-James-Gleick/dp/080416892X/

 

calatoria in timp

 

Americanul James Gleick este autorul câtorva cărți care analizează impactul tehnologiilor moderne asupra lumii în care trăim și societății contemportane, între care cea mai de succes a fost ‘Chaos’. Cartea sa cea mai recentă este ‘Time Travel: a history’ apărută în traducere românească în editura PUBLICA sub numele ‘Călătoria în timp: o istorie’. Ficțiune sau realitate, posibil sau imposibil, mit sau obiect de cercetare științifică – călătoria în timp, cu promisiunile și paradoxurile sale, a fascinat și fascinează omenirea. Cartea lui Gleick exploră domenii diferite, de la fizică și filosofie, la artă și literatură, și o face într-un mod care atrage atât cititorii de ficțiune cât și pe cei pasionați de stiinta.

 

sursa imaginii https://www.amazon.com/Obelisk-Gate-Broken-Earth/dp/0316229261/

sursa imaginii https://www.amazon.com/Obelisk-Gate-Broken-Earth/dp/0316229261/

 

Trecand cu totul în domeniul literaturii de ficțiune, voi observa că premianta ediției 2017 a prestigiosului premiu Hugo la categoria romane de science-fiction este N.K. Jemisin, cea care câștigase premiul și în 2016. În fapt ‘Obelisk Gate’ pentru care a obținut premiul în acest an este al doilea volum din trilogia ‘The Broken Earth’, și urmarea primului volum ‘The Fifth Season’ premiat cu un an înainte. Seria este excelent scrisă, și în ambianța apocaliptică a unui sfârșit posibil al lumii așa cum o cunoaștem, descrie confruntarea unor personaje reale, cu trăirile, angoasele, eroismul și problemele lor omenești. Majoritatea celor care au comentat cartea au remarcat puternicele accente sociale și feministe, și scrierea fluentă, care i-a absorbit în lectură. De notat că a apărut în 2017 și al treilea volum al trilogiei: ‘The Stone Sky’. Interesant de urmărit dacă el îi va aduce autoarei din Brooklyn și un al treilea premiu Hugo consecutiv. În România câteva dintre cărțile precedente ale lui N.K. Jemisin au fost traduse și publicate de editura Nemira, dar încă nu și acestea din cea mai recentă trilogie, sper că ele nu vor întârzia să apară spre delectarea (și a) cititorilor de limbă română.

 

sursa imaginii https://www.amazon.com/Epiphany-Machine-David-Burr-Gerrard/dp/039957543X/

sursa imaginii https://www.amazon.com/Epiphany-Machine-David-Burr-Gerrard/dp/039957543X/

 

Cartea considerată de Washington Post drept cea mai bună carte de science-fiction a anului 2017 este ‘The Epiphany Machine’ de David Burr Gerrard, autor aflat doar la a doua sa carte. Ideea este destul de trăsnită ca să atragă atenția. Epifania este încarnarea, arătarea lui Cirstos în fața Magilor care îl recunosc ca Mântuitor, și prin ei în fața întregii omeniri. Descoperirea, revelația (divină, sau de idei) a dobândit în timp pentru epifanii un sens mai generalizat – dar ce-ar fi dacă această revelație ar putea fi descifrată de o mașină capabilă să citească destinele și menirea oamenilor pornind de la … tatuajele de pe brațele acestora? Povestea lui Gerrard începe în anii 60 ai secolului trecut pentru a continua până în zilele noastre, prezentând o varianta umoristică și absurdă, distopica și picarească a Americii cu problemele sale cronice (inegalitățile sociale) sau mai noi (confruntarea cu terorismul, aplicațiile și rețelele sociale care știu prea mult despre fiecare dintre noi). Pare a fi vorba despre un gen și stil de scriere originală, care nu ține cont de tipare și barierele genurilor și care spune multe despre America și oamenii care trăiesc în ea.

La mai multe lecturi pasionante în ce a mai rămas din 2017 și în anii care vin!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Am intrat în ultima luna a anului. Știm deja – majoritatea dintre noi – cu cine vom petrece sărbătorile, și unde vom fi de Revelion. Decembrie este și luna bilanțurilor și a retrospectivelor anului care a trecut și a prognozelor pentru anul care urmează. Este ceea ce vom face și noi, la fel ca la fiecare trecere între ani, astăzi și în cele câteva articole următoare ale rubricii CHANGE.WORLD. Voi începe în această săptămâna cu o trecere în revistă a câtorva dintre cele mai interesante invenții despre care am aflat în anul 2017 și a oamenilor sau echipelor de inventatori care se află în spatele acestor idei noi.

 

sursa imaginii https://science.howstuffworks.com/innovation/inventions/5-awesome-new-inventions-youll-never-hear-about3.htm

sursa imaginii https://science.howstuffworks.com/innovation/inventions/5-awesome-new-inventions-youll-never-hear-about3.htm

 

Prima invenție despre care aș dori să relatez este legată de tehnologia printerelor (imprimante le ziceam pe vremea studenției, dar și limba română evoluează – în bine și în rău). Nu este vorba de această dată despre printarea 3D despre care am scris de câteva ori aici, ci despre cea tradițională, pe coli în două dimensiuni, însă fără limitările care fac din copierea pe hârtie un proces câteodată frustrant (lipsa de toner de exemplu) și un mare consumator de hârtie (resursă limitată și energofagă). Firma Xerox lucrează încă din anii 1970 la o tehnologie numită ‘hârtie electronică’, iar compania japoneză Sanwa Newtec a perfecționat recent o soluție asemănătoare și a lansat un produs comercial de imprimantă cu re-tipărire numit PrePeat. ‘Hârtia’ folosită este din material plastic special, care încorporează mii de celule care își schimbă culoarea fie prin aplicare de tensiune electrică (metoda Xerox) sau de temperaturi diferite (metoda Sanwa Newtec). Fiecare coală poate fi rescrisă până la 1000 de ori. Prețurile sunt încă mari (6000 de dolari imprimanta, 3300 de dolari un pachet de 1000 de coli), deci deocamdată cel puțin, consumatorii nu vor fi particulari ci birouri sau instituții care pot folosi și recicla în mod eficient și rentabil suporturile tipărite și retipăribile.

 

 sursa imaginii https://news.nationalgeographic.com/2016/10/ilse-kohler-rollefson-explorer-moments-raika-camels/

sursa imaginii https://news.nationalgeographic.com/2016/10/ilse-kohler-rollefson-explorer-moments-raika-camels/

 

Părăsim pentru un moment lumea ‘hi-tech’ pentru a face cunoștiință cu Ilse Köhler-Rollefson, medic chirurg veterinar, și activistă în sprijinul salvării comunităților pastorale din diferite colțuri ale lumii, al modului lor de viață și al tehnologiilor acestora legate de natură, tehnologii de care în opinia ei, poate beneficia și lumea modernă. DoamnaKöhler-Rollefson petrece în fiecare an câteva luni împreună cu comunitatea semi-nomadă Raika din India, una din cele câteva comunități pe care le susține organizația internațională din care face parte printr-o combinație originală de legislație și tehnologie modernă (inclusiv comunicații mobile). Pe lângă India alte asemenea comunități există în Pakistan și Kenya, urmând ca Nigeria și Argentina să li se alăture curând. Din anul 2010 în cadrul comunității Raika a început să activeze o fermă care produce lapte de cămilă și produse derivate. Acestea sunt studiate pentru potențialul și efectele lor dietetice și terapeutice, care se presupune sunt parte din cauzele longevității mult peste medie și a faptului că membrilor tribului nu le sunt cunoscute multe dintre bolile care afectează pe alții dintre locuitorii planetei. Este o foarte interesantă și originală interacție între două lumi aflate în stadii diferite de dezvoltare, dar care pot beneficia reciproc din contactul și relațiile dintre ele.

 

sursa imaginii https://www.theverge.com/2017/9/25/16363038/bmw-wireless-charging-pad-for-cars-530e

sursa imaginii https://www.theverge.com/2017/9/25/16363038/bmw-wireless-charging-pad-for-cars-530e

 

Industria transporturilor oferă câteva dintre inovațiile cele mai îndrăznețe și mai interesante ale ultimilor ani. Reîncărcarea fără fir (wireless) a aparatelor electrice a avansat spectaculos în ultimii ani, și a devenit ‘mainstream’ odată cu introducerea modelelor de telefoane inteligente din generația iPhone X și iPhone 8. Principiul de funcționare al aceastei tehnologii numită încărcare inductivă se bazează pe transferul de energie prin inducție electromagnetica între o stație de încărcare și aparat. Aplicațiile mai spectaculoase însă sunt cele legate de reîncărcarea automobilelor electrice. Firma BMW de exemplu a început să facă reclamă unor modele care permit reîncărcarea completă în garaj sau în parking într-un interval de timp de maximum trei ore și jumătate. Firmele americane Evatran și HEVO lucrează la tehnologii similare, inclusiv pentru autovehicole de mari dimensiuni (autobuze, camioane) și dezvoltarea unor rețele care să permită realimentarea ‘curată’ cu stații amplasate în punctele de oprire pe traseele marilor autostrăzi. Linii de autobuze electrice cu alimentare wireless sunt deja operate pe distanțe mai mici în orașele Milton Keynes din Anglia, Utrecht în Olanda, Manheim în Germania, și Salt Lake City și câteva orașe californiene din Statele Unite.

 

sursa imaginii https://www.pcmag.com/feature/355366/symantec-norton-core/3

sursa imaginii https://www.pcmag.com/feature/355366/symantec-norton-core/3

 

Securitatea comunicațiilor pe Internet a fost unul dintre subiectele cele mai discutate în anul 2017. Nu este deci de mirare că și una dintre invențiile incluse de revista TIME în topul celor mai interesante 25 de invenții ale anului este legată de securizarea informatică, și specific de tehnologia Internet of Things (IoT) care pătrunde rapid în din ce în ce mai multe case din Statele Unite și alte țări. Norton Core produs de firma Symantec este în primul rând un router wi-fi care leagă o casă modernă la Internet cu viteze de până la 2,5 Gbps. Programele sale software includ și un adevărat arsenal de protecție împotriva atacurilor internetice, a virușilor și altor elemente suspecte detectate în dispozitivele electronice din gospodărie (de la telefoane și laptop-uri, la combinele muzicale, instalația de aer condiționat, sau frigiderele ‘inteligente’). În momentul în care este detectat un virus, sau un atac internetic împotriva unuia dintre aparate, acesta este izolat și ‘carantinat’ automat de restul aparaturii din rețeaua casei, pentru a evita contaminarea celorlalte aparate și a asigura continuarea funcționarii acestora. Norton Core are și un design extrem de atractiv, o cutie în formă de poliedru care poate fi amplasată oriunde în casa.

 

sursa imaginii https://ember.com/

sursa imaginii https://ember.com/

 

Ultima invenție care mi-a atras atenția și pe care o împărtășesc cu cititorii rubricii este o … cană de cafea. Desigur, o cană ‘inteligentă’! Este vorba despre Ember Mug, produs al firmei Ember Technologies înființată de Clay Alexander la Los Angeles, produs care a început să fie distribuit din luna noiembrie în 4600 de cafenele Stabucks din Statele Unite, în două variate – cană obișnuită și mini-termos portabil. Reglarea temperaturii este automată, temperatura este păstrată constantă și optimă după gust. Cana Ember funcționează autonom timp de o oră, și timp nelimitat pe suportul ei de încărcare. S-a terminat deci cu cafeaua rece sau cu cea prea fierbinte.

Acestea sunt desigur doar câteva dintre ideile care aplicate în practică ne vor face viață mai ușoară sau mai plăcută. Ele sunt rezultatul nu numai al inventivității inovatorilor, ci și al unei munci susținute, de multe ori o muncă de echipa și de durată pentru transformarea ideilor în realitatea produselor accesibile comercial și rentabile economic. Să vedem ce vor aduce anii viitori.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Pana cu nu multă vreme în urmă părea că este vorba despre o relație copleșitor pozitivă, o idilă în care modelul deschis de comunicare promovat de creatorii Internetului și relațiile interumane codificate în aplicațiile de rețele sociale se întâlneau cu libertatea de exprimare lipsită de frontiere promovată de Internet, pentru a progresa cauza democrației în diferite părți ale lumii. Exemplele acumulate până cu câțiva ani în urmă păreau și ele în marea lor majoritate pozitive: activiștii pentru democrație folosiseră comunicarea directă și nesupusă cenzurii pentru a critica regimurile autoritare și a mobiliza activiștii pentru democrație în diferite părți ale lumii, din Ucraina până în Egipt, Turcia, Iran sau China. Sistemele politice cu tendințe autoritare și totalitare intraseră în defensivă încercând să construiască frontiere virtuale care să oprească fluxul de informație din și spre țările lor, să interzică anumite aplicații, sau în cazuri extreme să întrerupă complet accesul populației la Internet. Multe dintre aceste încercări de sugrumare sau fragmentare a funcționării rețelei globale au eșuat, și datorită volumului de date și multitudinii de canale alternative de informație, și deoarece economiile și sistemele financiare ale țărilor respective deveniseră și ele dependente de infrastructura informațională. Facebook, Google, Twitter și încă câteva aplicații similare erau eroii pozitivi ai primăverilor politice.

 

sursa imaginii https://www.economist.com/news/leaders/21730871-facebook-google-and-twitter-were-supposed-save-politics-good-information-drove-out

sursa imaginii https://www.economist.com/news/leaders/21730871-facebook-google-and-twitter-were-supposed-save-politics-good-information-drove-out

 

Ultimii ani par să fi reversat în mare măsură această imagine. Eșecul – dacă este într-adevăr vorba despre un eșec – nu este cantitativ. Din punctul de vedere al rentabilității companiile care promovează aplicațiile sociale o duc mai bine decât oricând. Facebook de exemplu a trecut de câțiva ani pragul profitabilității și s-a transformat într-un uriaș al comunicației și informației. Aproximativ 40% dintre americani consideră Facebook sau Google principala lor sursă de informație. Cu aproximativ 2 miliarde de utilizatori, se apreciază că astăzi unul din patru locuitori ai planetei are cont Facebook. Twitter a crescut și ea în volum de informație, număr de utilizatori dar și influența acestora. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, ales în noiembrie 2016 și în funcție din ianuarie 2017 continuă să folosească contul sau de Twitter ca unul dintre canalele principale de comunicare cu lumea. Problema nu este deci succesul economic, ci conținutul. În primul rând o parte din regimurile cu tendințe totalitare au învățat regulile jocului. În Filipine de exemplu, regimul președintelui Roberto Duterte folosește echipe de ‘postaci’ care difuzează informații favorabile politicilor guvernului său. Tehnici similare sunt folosite de Jacob Zuma în Africa de Sud. Rezultatele alegerilor din toamna aceasta desfășurate în Germania, sau ale referendumului din iunie 2016 în care britanicii au hotărât Brexit-ul au fost influențate de informații dovedite a fi fost în parte eronate despre numărul, influența, și condițiile acordate imigranților în Germania, Anglia, și Europa. Aceeași libertate de exprimare care permitea și continuă să permită accesul și difuzarea de informații în apărarea democrației a devenit catalizatorul activităților de propagandă și împrăștierii de știri false (‘fake news’).

 

sursa imaginii http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-facebook-congress-20171101-story.html

sursa imaginii http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-facebook-congress-20171101-story.html

 

Campania electorală prezidențială americană și impactul acesteia reprezintă de departe cazul cel mai vizibil, cu influență uriașă în politica americană și cea internațională. Am petrecut câteva săptămâni la sfârșitul lui octombrie și în noiembrie în Statele Unite, și am fost copleșit de intensitatea cu care sunt încă dezbătute, la un an după alegeri, felul în care s-au desfășurat acestea și modul în care rezultatele lor au fost influențate prin mijloace în mare parte digitale. În zile în care aveau loc evenimente importante și în alte părți ale lumii (de exemplu încercarea Cataloniei de a-și dobândi independența) știrile americane se ocupau aproape în mod exclusiv încă de alegerile din 2016.  Congresul american îi convocase la 31 octombrie 2017 pe reprezentații lui Facebook, Google și Twitter la nivelul vicepresedintilor răspunzători de securizarea informațiilor și de problemele juridice ale companiilor pentru a depune mărturie despre posibila influență a Rusiei în campania electorală desfășurată cu un an înainte. Răspunsurile primite au fost șocante pentru multă lume. Facebook de exemplu estimează că 126 de milioane de americani ar fi fost expuși informațiilor create de ruși în ultimii doi ani. Twitter a indentificat 36 de mii de surse de informație rusești (umane sau roboți internetici) care au generat 1,4 milioane de mesaje (‘tweets’) în timpul campaniei electorale americane. Google identificase 1108 fișiere video legate de campanie, create de ruși și postate pe youTube  (aplicație achiziționată și controlată de Google). Acestor cifre prezentate în ședința Congresului și citate de Los Angeles Time (sursa http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-facebook-congress-20171101-story.html) li s-au adăugat de atunci altele, care doar amplifică imaginea influenței rusești în campania electorală din 2016 (și nu numai de o singură parte a eșichierului politic american). Trebuie menționat că Rusia oficială neagă implicarea la nivel guvernamental, și cazurile sunt departe de a fi încă elucidate.

 

sursa imaginii http://grist.org/politics/polarization-in-america-is-here-to-stay-what-now/

sursa imaginii http://grist.org/politics/polarization-in-america-is-here-to-stay-what-now/

 

Exista încă un aspect legat de conținutul informației și de calitatea (sau lipsa de calitate) a dezbaterilor pe rețelele sociale. Este vorba despre aspectul polarizării. Teoretic, aplicații ca Facebook sau grupurile de dezbateri email permit o deplină libertate de exprimare, pluralism, crearea unui câmp fertil de confruntare de idei. În practică, în momentul în care resurse considerabile sunt investite pentru a crea și amplifica curentele de opinii, vocile individuale se pierd în zgomot sau sunt strivite de intensitatea ‘corurilor’. O altă tendința – omenească într-un fel, dar manipulată abil uneori – este cea de a căuta opinii asemănătoare mai degrabă decât de a asculta ceea ce spun oponenții și a le da șansa dezbaterii. Se adaugă la aceasta și deriva spre extreme. Dacă în urmă cu două sau trei decenii, în toate societățile democratice (Europa, America de Nord, Asia) extremele ocupau până la 20% din volumul opiniilor (voturi, reacții) restul fiind localizate în zona rațional centrală, astăzi pare că opiniile mai echilibrate ocupă un maxim de 20%, câte 40% (aproximativ) fiind alocate fiecărei dintre extreme. De aici o rigiditate a separărilor de opinii, o inflexibilitate amplificată de faptul că o mare parte din utilizatorii rețelelor sociale și ai Internetului, deși au acces în teorie la orice opinie, citesc și reacționează doar la cele apropiate sau identice cu ale lor, adversarilor dându-le cel mult cinstea demonizarii, sau aplicând tactica ignorării acestora. Este foarte vizibilă această polarizare pe harta electorală americană, dar și în spațiul internetic, sau la posturile de televiziune. Cine urmărește reflectarea acelorași evenimente la CNN și Fox News poate crede că este vorba despre două lumi paralele, cu coincidențe de nume și evenimente între ele. Nu este însă nevoie să traversăm oceanul pentru a observa polarizarea. Ea există și în Europa, inclusiv în lumea politică românească.

 

 sursa imaginii https://ivn.us/2013/06/03/10-statistics-you-didnt-know-about-social-media-and-politics/


sursa imaginii https://ivn.us/2013/06/03/10-statistics-you-didnt-know-about-social-media-and-politics/

 

Ce este de făcut? Care sunt soluțiile? Există soluții? Răspunsul la aceste întrebări nu este simplu, dar el trebuie să pornească de la o observație care să includă o perspectiva istorică. Nu este de fapt aproape nimic nou sub soare, cu excepția volumului și vitezei de acces la informație. Altfel, revoluția pe care o trăim este asemănătoare cu revoluțiile informatice precedente, cum au fost invenția scrisului sau a tiparului. Tiparnița inventată de Gutenberg a permis răspândirea în proporții neîntâlnite până în Europa mijlocului de mileniu trecut a învățăturilor Bibliei, a scrierilor filosofilor, a operelor lui Shakespeare și Cervantes, dar și a edictelor Inchiziției, a pornografiei sau a cărților de vrăjitorie. Rugurile și închisorile nu au putut stăvili dezbaterile și circulația ideilor, și acestea au dus până la urmă în mod inevitabil la revoluții, prăbușirea sistemelor politice vechi și schimbarea feței lumii. La fel se va întâmplă probabil și acum. Barierele politice, marile ziduri informatice, tăierea cablurilor sau alimentării cu energie, și chiar și întemnițarea sau asasinarea bloggerilor nu pot împiedica decât vremelnic circulația informației și dezbaterea incitată de aceasta. Giganților informatici care au devenit Facebook, Google și Twitter li se va impune, sau vor adopta singuri, luarea de măsuri care să decanteze comunicația considerată pozitivă sau neutră de cea nocivă. În fapt ei au început să investească și să acționeze în acest sens – de voie sau de nevoie. S-ar putea ca și modelul lor economic să fie influențat în acest proces. În opinia mea rezultatele acestor încercări sunt incerte. Vrem noi oare că lucrătorii lui Facebook sau Google (operatori umani sau programe robotizate) să devină arbitrii ai adevărului? Nu riscăm astfel deriva spre un model orwellian în ambalaj comercial? Balanța între libertatea de exprimare și dreptul (dar și datoria) societății democratice de a se apăra și de a preveni folosirea libertăților individuale în scopuri politice contrare tocmai acestor libertăți, este pusă la încercare mai mult decât oricând în vremurile pe care le trăim.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Numele său era Joseph Schmitt. Un nume anonim în teritoriul lingvistic germanic, asemănător cu corespondentul englez John Smith. Figura sa era și ea anonimă. În fapt așa de anonimă era identitatea sa încât prin anii 1980, când o capsulă Mercury a fost recuperată de pe fundul marilor și știrea a fost transmisă la televiziune, Joseph Schmitt a fost luat drept lăudăros în frizeria în care se tundea atunci când a afirmat cu voce tare că el a fost cel care l-a pus pe astronautul Gus Grissom înăuntru, înainte de lansarea sa în cel de-al doilea zbor  suborbital. Și totuși imaginea sa apăruse în destule fotografii ale vremii, dar nu în primul plan, și nu ca erou principal. Fusese tehnicianul costumelor spațiale, cel care contribuise la proiectarea hainelor și echipamentului care a protejat primele generații de astronauți americani în misiunile lor spațiale. Croitorul astronauților.

 

sursa fotografiei https://www.economist.com/news/obituary/21730399-spacesuit-technician-was-101-obituary-joseph-schmitt-died-september-25th

sursa fotografiei https://www.economist.com/news/obituary/21730399-spacesuit-technician-was-101-obituary-joseph-schmitt-died-september-25th

 

Concurența dintre americani și sovietici, cursele pentru lansarea primilor oameni în spațiu (câștigată de sovietici) și pentru primii pași pe un alt corp ceresc, Luna, (câștigată de americani) au inclus o sumedenie de competiții tehnologice care au evidențiat diferențele de dezvoltare între cele două sisteme. Unul dintre aceste domenii a fost și cel al costumelor spațiale. La începutul anilor 60 existau încă multe necunoscute în ceea ce privește pericolele și solicitările la care este supus organismul omenesc în condițiile zborurilor extra-terestre. Primele cabine ale capsulelor spațiale erau departe de condițiile care există astăzi în stațiile care orbitează în jurul Pământului. Pe lângă imponderabilitate se adaugă temperatura, presiunea, radiațiile cosmice. Americanii ajunseseră la o soluție care este asemănătoare celei folosite în expedițiile la mari înălțimi – o multitudine de straturi protectoare și un sistem de păstrare a presiunii în limite suportabile și de alimentare cu oxigen pe toată durata zborurilor. Ieșirile în afară capsulelor spațiale (‘plimbările spațiale’) și apoi timpul petrecut pe Luna au adus noi solicitări care trebuiau să-și găsească soluțiile. Costumele purtare de astronauții lui Apollo 11 la prima aselenizare în iulie 1969 erau formate din nu mai puțin de 28 de straturi de nylon căptușite cu kapton și teflon, permițând astronauților supraviețuirea și desfășurarea activităților lor la temperaturi exterioare între minus 160 și plus 260 de grade Celsius, și protecția împotriva micro-meteoriților și radiațiilor ultra-violete.

 

sursa imaginii https://www.newsday.com/news/nation/joseph-schmitt-who-helped-develop-first-spacesuits-dies-1.14487346

sursa imaginii https://www.newsday.com/news/nation/joseph-schmitt-who-helped-develop-first-spacesuits-dies-1.14487346

 

Pe lângă activitatea de cercetare, proiectare și execuție a costumelor spațiale, Joseph Shmitt a mai avut un rol important, care combina talentul său tehnic cu trăsăturile unui psiholog. Schmidt era cel care îi însoțea pe astronauți în ultimele lor ore înainte de lansare, avea grijă de cele mai mici amănunte legate de echipamentul personal, îi însoțea în drumul mediatizat spre rampa de lansare mergând discret în urma lor, îi plasa pe scaunele de astronaut proiectate să reziste presiunilor uriașe (de până la zece ori mai intense decât gravitația) din timpul lansărilor. El era cel care fixa centurile de siguranță și le ura ‘un zbor foarte bun’ sau pur și simplu le zâmbea. Era ultima figură umană pe care o vedeau astronauții programelor Gemini și Apollo înainte de marele salt în imensitatea cosmosului.

 

sursa imaginii https://www.nasa.gov/audience/forstudents/5-8/features/nasa-knows/what-is-a-spacesuit-58.html

sursa imaginii https://www.nasa.gov/audience/forstudents/5-8/features/nasa-knows/what-is-a-spacesuit-58.html

 

Stiinta proiectării costumelor spațiale a evoluat permanent în cei peste 50 de ani de explorare spațială. Condițiile din interiorul cabinelor și stațiilor de cercetare în care astronauții petrec în zilele noastre multe săptămâni sau luni sunt cu totul altele, și în fapt există mai multe tipuri de costume spațiale adaptate mediilor și misiunilor diferite. Cele mai complexe sunt cele care permit activitățile de cercetare sau reparații în afară stațiilor spațiale. Ele sunt adevărate sisteme de supraviețuire în condițiile extreme ale spațiului. Ca și pe vremea lui Joseph Schmitt, sunt compuse din straturi multiple, dar împărțite astăzi între un modul superior care acoperă și protejează torsul, mâinile și partea superioară a corpului și un modul inferior ca un fel de pantaloni mai înalți. De modulul superior se atașează pefect etanș casca, fabricată  azi din materiale mult mai ușoare și permițând un câmp vizual mult extins față de perioada misiunilor Apollo. Sistemele de ventilație și răcire sunt plasate sub straturile protectoare și atașate la un sistem de alimentare purtat ca un fel de rucsac de astronauți. În fine, sisteme de propulsie (mici rachete) sunt atașate pentru misiunile exterioare, permițând deplasarea autonomă în spațiu pentru executarea misiunilor, și întoarcerea la bord în situații de urgență. În prezent misunea echipelor de proiectare se concentrează spre parametrii noi impuși de expedițiile spre și pe planeta Marte, pe care programele spațiale americane au ambiția să o atingă până în anul 2030 – zbor îndelungat și activitate extinsă pe o planetă cu condiții meteorologice extreme și încă nu complet cunoscute. Din punctul de vedere al predictibilitatii situația este destul de asemănătoare cu cea de la începutul erei cercetării spațiale.

 

sursa imaginii https://iancalle.wordpress.com/2013/05/31/joe-schmitt-suit-technician/

sursa imaginii https://iancalle.wordpress.com/2013/05/31/joe-schmitt-suit-technician/

 

Costumele spațiale și ‘croitorul’ lor au fost imortalizate și de artistul și ilustratorul american Norman Rockwell, care timp de peste cinci decenii a creat coperțile săptămânalului ‘The Saturday Evening Post’. Istoria a consemnat faptul că Joseph Schmitt a fost cel care în 1964 a luat în mașină sa un costum de astronaut și l-a transportat la casa și atelierul pictorului în localitatea Stockbridge din statul Massachussets, la cererea acestuia, pentru a asigura autenticitatea reprezentărilor. Rockwell, o celebritate a vremii, era vizitat de numeroase personalități cu faimă și avere și l-a invitat pe tehnicianul NASA născut într-o familie de fermieri din Illinois la masă. Cu mulți ani mai târziu Schmitt avea să-și aducă aminte de problemele ‘tehnice’ ale mânuirii tacamurilor la cina simandicoasă la care a participat în acea seară. Rockwell l-a apreciat mult pe Schmitt și într-una din cele două picturi dedicate programului american de cercetare spațială l-a inclus pe acesta în galeria personalităților marcante, în spatele astronauților Armstrong, Auldrin, și Collins, cei trei eroi ai primei expediții care a reușit aselenizarea.

 

sursa imaginii https://iancalle.wordpress.com/2013/05/31/joe-schmitt-suit-technician/

sursa imaginii https://iancalle.wordpress.com/2013/05/31/joe-schmitt-suit-technician/

 

Joseph Schmitt a murit la 25 septembrie 2017 la vârsta de 101 ani. Discret și anonim cum a trăit toată viață, însă nu și uitat – a fost unul dintre eroii ‘din umbră’ ai începuturilor erei spațiale, unul dintre aceia care au făcut posibile primele aventuri spațiale ale omenirii. Fie-i amintirea binecuvantată!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

 

Next Page »