change.world


Peste câteva luni, la 4 noiembrie, se împlinesc zece ani de când ne-a părăsit Michael Crichton, unul dintre cei mai prolifici și mai inspirați creatori în genul științifico-fantastic (îmi place să folosesc acest termen mai degrabă decât ‘science-fiction’ sau ‘sci-fi’ care văd că intră treptat în dicționarele de limba română). Zece ani de absență fizică, pe care însă nu prea îi simțim din multe puncte de vedere. Crichton pare a fi încă printre noi, activ și prolific cum era întotdeauna. Filmele din seria ‘Jurassic Park’ ies la intervale regulate. Unul dintre serialele TV cele mai vizionate și discutate (inclusiv în rubrica CHANGE.WORLD) – ‘Westworld’ – bazat pe filmul scris și regizat de Crichton în anii ’70 se află în al doilea sezon de transmisie, cu al treilea sezon în pregătire. Trei romane noi au apărut postum (cu adăugiri și corecturi ale altor autori), iar temele abordate de el sunt mai actuale decât oricând – de la explorarea spațiului la ingineria genetică, de la hărțuirea sexuală în mediul corporatist la încălzirea globală (domeniu în care trebuie spus că era mai degrabă un sceptic, mă întreb dacă și cum și-ar fi schimbat opiniile dacă ar trăi azi). În toate aceste domenii a fost un vizionar, și în toate, ca scriitor, a pus în centrul atenției oamenii și confruntarea lor cu tehnologia.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Prey_(novel)

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Prey_(novel)

 

Sunt un ‘fan’ al lui Crichton încă de la lectura primei sale cărți traduse în limba română, ‘Germenul Andromeda’, apărut în 1976 în Colecția de Romane Științifico-fantastice a Editurii Univers în traducerea Margaretei Dan. A rămas unul dintre romanele sale preferate în top-ul meu personal. Alături de el se află ‘Prey’, apărut în traducere în România sub titlul ‘Prada’ la Editura Orizonturi în anul 2002, la scurtă vreme după ediția americană. Lectura mi s-a părut fascinantă. În primele zeci de pagini cititorul are impresia că romanul aparține genului ‘thriller medical’ în care era expert Chrichton la începuturile carierei sale. Acțiunea se dezvoltă și se extinde însă și împreună cu ea se multiplică domeniile științifice și tehnologice abordate de autor. Se îmbină în carte elemente de biologie, inginerie genetică, nano-tehnologie, inteligență artificială, rețele sociale, și tehnologia dronelor. Despre acest din urmă domeniu aș dori să adaug astăzi câteva informații și să atrag atenția asupra unor subiecte demne de discuție.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Unmanned_aerial_vehicle#/media/File:DJI_Phantom_2_Vision%2B_V3_hovering_over_Weissfluhjoch_(cropped).jpg

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Unmanned_aerial_vehicle#/media/File:DJI_Phantom_2_Vision%2B_V3_hovering_over_Weissfluhjoch_(cropped).jpg

 

Ce este o dronă? Încep cu o întrebare etimologică. Nu îmi este clar de ce acest neologism intrat în limba română din engleză a căpătat genul feminin. În engleză cuvântul ‘drone’ înseamnă ‘trântor’ în sensul său entomologic, deci este vorba despre masculul din sistemul de organizare al unor insecte cum ar fi albinele sau furnicile. Cum a ajuns în românește să fie feminin? Poate vreunul dintre cititorii cu cunoștințe de etimologie ne poate lămuri. Numele a fost preluat pentru a desemna obiectele zburătoare fără pilot (Unmanned Aerial Vehicles – UAV). Nu este cunoscut exact când a fost introdus termenul dar cum una dintre primele utilizări ale dronelor în aplicații militare începând cu prima jumătate a secolului trecut a fost cea de ținte în poligoanele militare, asocierea zgomotului motoarelor ușoare ale dronelor cu cel al insectelor stă foarte probabil la baza termenului. După cum se poate observă, domeniul tehnologic nu este complet nou, aplicațiile militare existau încă de la mijlocul secolului trecut și au fost folosite în (prea) multe războaie din ultima jumătate de secol, și pentru acțiuni mai mult sau mai puțin secrete ale serviciilor speciale. Ceea ce este nou este că această tehnologie militară trece printr-un proces similar de transfer (cel puțin parțial) in domeniul civil cu cel al multor altor tehnologii cândva strict secrete, de la miniaturizarea electronică până la Internet.

 

sursa imaginii https://www.goldsteinresearch.com/report/drone-services-market-outlook-2024-global-opportunity-and-demand-analysis-market-forecast-2016-2024

sursa imaginii https://www.goldsteinresearch.com/report/drone-services-market-outlook-2024-global-opportunity-and-demand-analysis-market-forecast-2016-2024

 

În fapt acest proces s-a accelerat atât de mult în ultimii ani, încât unii experți nu ezită să includă dronele în lista scurtă a tehnologiilor care vor schimba radical viața noastră în viitoarele decenii. Revista americană TIME a dedicat cel mai recent raport special al său Epocii Dronelor sau The Drone Age. Aflăm din acest raport că în anul 2017 au fost vândute în întreagă lume aproximativ trei milioane de drone din care mai mult de un milion au fost înregistrate în Statele Unite cu Administrația Federală de Aviație (Federal Aviation Administration – FAA). 122 de mii de persoane sunt acum autorizate în SUA să opereze drone. Serviciile care sunt făcute posibile de dezvoltarea și punerea în aplicație a dronelor acoperă o gamă extrem de largă în agricultură, construcții, minerit, transporturi, divertisment, cu funcții incluzând monitorizarea și transporturile în locuri greu accesibile, fotografierea și cartografierea aeriană, inspecția facilităților, clădirilor, barajelor, peșterilor, supravegherea șoselelor, livrarea de medicamente, etc. Dacă majoritatea prestatorilor de servicii aparțin țărilor dezvoltate (SUA, Europa, Japonia), producția în industria dronelor este dominată de China, cu 72% din  piața mondială controlată de compania Dà-Jiāng Innovations – DJI cu sediul la Shenzhen, in provincia Guangdong, din sudul țării (nu departe de Hong Kong), supranumită și Silicon Valley a Chinei.

 

sursa imaginii https://global.handelsblatt.com/politics/eu-on-track-to-develop-joint-drone-744073

sursa imaginii https://global.handelsblatt.com/politics/eu-on-track-to-develop-joint-drone-744073

 

Va fi interesant de urmărit cum va evolua acest domeniu în care producția este dominată de China în timp ce produsele sunt cumpărate și puse în folosință în Statele Unite, în anii viitori în condițiile ‘războiului tarifelor’ care se conturează între cele două țări. În proiectare încep să fie implicate și mari firme cum este Amazon care lucrează la conceperea unor drone pe care se vor baza servicii de expediere de pachete care pot trimite marfă în mod rapid în cazuri de urgență medicală, inclusiv medicamente, sânge pentru transfuzii, sau chiar organe de transplant. Spre deosebire de avioanele pilotate care au nevoie de aeroporturi și piste de aterizare, dronele decolează și aterizează vertical, și acest lucru poate avea loc din curtea sau de pe acoperișul unei clădiri de mici dimensiuni. Este de notat că în acest domeniu avem de-a face cu un caz în care legislația și actele regulatorii nu constituie o frână ci un stimulent care permite dezvoltarea serviciilor. Americanii sunt din acest punct de vedere în avans cu câțiva ani față de alte țări, cu legislație care prevede ce drone pot zbura, cine le poate pilota de la distanță, unde pot zbura, cum interacționează între ele și cu aviația pilotată, și în mare măsură ce este permis și ce le este intezis să facă. Evident, asigurarea securității personale este unul dintre aspectele critice, de la securitatea fizică până la confidențialitatea informației despre ceea ce se întâmplă în spațiile private ale cetățenilor. Precum multe alte produse ale avansurilor științifice, și dronele pot deveni arme sau mijloace de facilitare a infracțiunilor atunci când ajung în mâinile infractorilor sau ale teroriștilor. Pericolul perturbării intenționate sau din eroare a traficului aerian cu pasageri este și el un pericol real. Rămâne de văzut cum se vor adapta sistemele de transport inteligent și de securizare a traficului în epoca dronelor. Aceasta este una dintre direcțiile principale de cercetare și proiectare ale acestei ramuri tehnologice. O alta este legată de aplicațiile militare. Dacă tehnologia a pătruns și se va extinde în viața civilă, asta nu înseamnă că militarii nu continuă să o folosească și să o perfecționeze. Un singur exemplu – pentru prima dată în istoria ei și Uniunea Europeană își va crea propriul ei program de contruire a unui sistem de drone folosit în aplicații de securitate cum ar fi supravegherea teritoriului.

 

sursa imaginii https://lifenewz.com/lux-noctis-by-photographer-reuben-wu/

sursa imaginii https://lifenewz.com/lux-noctis-by-photographer-reuben-wu/

 

Există desigur și domenii mai excentrice, mai puțin periculoase și mai puțin comerciale. De exemplu arta. Katsu este unul dintre acei eroi ai artei urbane cu identitate păstrată în parte în secret, care se auto-definește că ‘artist-vandal-hacker’. Între alte creații ale sale se află un portret gigantic al unui foto-model, realizat în 2015 la New York, pictat cu ajutorul unei drone care manipula tuburile de spray colorat. Mai puțin radicale sunt creațiile fotografice ale lui Reuben Wu, ale cărui peisaje par că aparțin unor alte lumi, fiind fotografiate în munți și deșerturi luminate artificial prin intermediul unor sisteme care includ folosirea intensivă a dronelor pentru a realiza efecte imposibil de creat prin tehnici de iluminare clasice sau prin prelucrări digitale. Ca în multe alte domenii ale tehnologiilor avansate, utilizările – in bine sau in rău – depind doar de cei care pun stăpânire pe ele, și limitele sunt doar limitele imaginației și creativității omenești. Revenind la cartea lui Michael Crichton, cred că ea anticipează un nivel de interacțiune mulți-disciplinară între diferite domenii tehnologice care nu a fost încă atins la 16 ani de la publicarea cărții, dar care pare posibil și probabil cu tehnologii pe care astăzi le cunoaștem sau cu extensiile acestora. Viziunea scriitorului american continuă însă să mă uimească. În anul 2002, când Mark Zuckerberg abia se îndrepta spre Cambridge, și cu doi ani înainte ca să înființeze Facebook, Crichton imagina o rețea socială care lega și coordona obiecte. Nu exista încă atunci nici conceptul de Internet al Obiectelor (Internet of Things). Formele de inteligență artificială distribuite in rețea sunt până astăzi teme de cercetare. Pe toate însă le veți regăsi într-o carte pasionantă, apărută in anul 2002. V-o recomand!

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Facebook și președintele său fondator Mark Zuckerberg nu părăsesc prima pagină a ziarelor și știrile cele mai importante ale jurnalelor televizate. Cred că nici nu intenționează să o facă. Încă de la începuturile companiei sale în 2004, Mark a adoptat un model mental și de afaceri care se bazează pe o continuă expansiune și pe o politică de comunicare și deschidere care ar putea fi descrisă că ‘extrovertită’. Cel puțin în aparență. Conform acestui mod de operare, Facebook trebuie să fie permanent în atenția unui număr crescând de utilizatori curenți și potențiali, trebuie să se extindă în noi domenii ale comunicației și vieții de zi cu zi a locuitorilor planetei conectați la Internet (o piață potențială numărând mai mult de jumătate din populația actuală de 7,3 miliarde), să devină pentru câți mai mulți dintre aceștia canalul vital prin care urează bună dimineață familiilor, primesc știrile, accesează serviciile. Publicitatea din ultimele luni nu este însă exact cea pe care și-o dorește Zuckerberg și echipa să. Implicarea lui Facebook în cazurile încă aflate în investigare legate de influențarea tendințelor politice în Statele Unite și alte țări și expunerea datelor personale ale utilizatorilor nu numai că au pus sub semnul întrebării deschiderea și neutralitatea declarată a companiei, dar au dus pentru prima dată în istoria firmei la scăderea indicelui de afaceri care pare cel mai important în ochii lui Mark Zuckerberg – numărul de utilizatori ai lui Facebook. Se poate desigur mult mai rău. Compania Cambridge Analytics aflată in centrul scandalului de expunere a datelor personale încredințate de utilizatori lui Facebook și-a declarat falimentul. Din fericire Facebook este departe de această situație.

 

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/05/22/technology/mark-zuckerberg-european-parliament/index.html

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/05/22/technology/mark-zuckerberg-european-parliament/index.html

 

Faptul că de multe ori întrebările puse de utilizatori, și nu numai de ei ci și de presă sau de politicieni pot deveni stânjenitoare a fost ilustrat de apariția șefului lui Facebook în fața Parlamentului European pe 22 mai. După ce inițial a refuzat invitația, Zuckerberg a apărut totuși la Bruxelles, dar formatul întâlnirii a fost foarte diferit de cele două zile de audieri din Senatul american. Este drept, spre deosebire de Statele Unite, unde la nevoie poate fi obligat să vină să răspundă întrebărilor senatorilor, în Europa prezența să era complet voluntară, dar țînând cont de importanța pieții europene pentru Facebook și de prezența concurenților săi în aceeași piață, nu este de mirare că până la urmă întâlnirea a avut loc. Ea însă s-a limitat la vreo 80-90 de minute, din care doar o parte a fost rezervată întrebărilor, fiecare deputat care dorea având trei minute la dispoziție pentru întrebări, și Zuckerberger dând răspunsuri doar la sfârșit. Sentimentele de frustrare ale multor deputați au fost vizibile și exprimate în declarații (‘am pus șase întrebări la care se putea răspunde Da sau Nu, nu am primit răspuns la niciuna’ a zis unul dintre ei, deputatul ‘verde’ belgian Philippe Lamberts) și Mark Zuckerberg a promis răspunsuri detaliate în scris în zilele următoare. Nu am aflat prea mute noutăți. Ca și în Senatul american, șeful Facebook s-a declarat dispus să colaboreze pentru întărirea protecției datelor personale, s-a scuzat pentru rolul jucat în propagarea de ‘fake news’, pentru interferența în procesele politice și expunerea datelor personale ale utilizatorilor.  Ca și in Senat, Zuckerberg a promis că numărul salariaților Facebook care se ocupă de securitatea informației va fi dublat, și că interesul utilizatorilor va prima chiar  în detrimentul rentabilității care va fi afectată de costul securității incrementale care a fost sau urmează să fie introdusă.

 

sursa imaginii https://www.goldmine.com/what-is-gdpr/

sursa imaginii https://www.goldmine.com/what-is-gdpr/

 

Momentul întâlnirii lui Zuckerberger cu grupul de deputați europeni nu a fost ales întâmplător. Cu trei zile după întâlnire, pe 25 mai, a intrat în vigoare noul Regulament European de Protecție a Datelor cunoscut sub inițialele GDPR, adică General Data Protection Regulation. Chiar dacă nu sunt ceva complet nou pentru UE, normative cu scopuri similare existând încă din 1995, noile reglementări au scopul de a actualiza setul de amenințări împotriva cărora sunt protejați utilizatorii europeni, de a armoniza și aduce la același nivel reglementările diferitelor țări ale Uniunii, și de a furniza celor care verifică și pedepsesc încălcările regulamentelor mai multe unelte de implementare. Cu alte cuvinte, începând cu 25 mai responsabilitatea prestatorilor de servicii de comunicație și a producătorilor de produse și aplicații este mult mai clar definită și neglijențele sau încălcarea normelor de securitate a datelor personale ii pot costa pe aceștia. Așa puteți explica valul de mesaje pe care le-ați primit în zilele dinainte de 25 mai, în ziua respectivă și pe care continuați să le primiți până astăzi de la majoritatea celor cărora le-ați încredințat informații personale. Recomandarea mea este să citiți cu atenție aceste mesaje și dacă există organizații de care nu sunteți foarte interesați să alegeți opțiunea de a le părăși. Atenție însă si la ce mesaje răspundeți. Toate organizațiile care cer confirmări legate de GDPR sunt deja în posesia datelor dumneavoastră personale. Dacă vi se cere orice mai mult decât apăsarea unui buton (software) de confirmare, poate fi vorba despre un atac. Mai bine ignorați mesajul respectiv.

 

sursa imaginii https://www.roadtovr.com/why-the-oculus-rifts-integrated-headphones-might-replace-your-gaming-headset/

sursa imaginii https://www.roadtovr.com/why-the-oculus-rifts-integrated-headphones-might-replace-your-gaming-headset/


Dintre noutățile introduse de actualele norme aș menționa clarificarea teritorialității (dacă este vorba despre servicii prestate în UE producătorii sau prestatorii de servicii din afara Uniunii sunt obligați să respecte noile reguli), stabilirea amenzilor în caz de încălcare a normelor (până la 4% din venitul anual, sau până la 20 de milioane de Euro), menționarea explicită și clară a condițiilor în care sunt păstrate datele personale evitând jargoanele tehnice sau juridice, notificarea în cel mult 72 de ore a oricărei ‘scurgeri’ de date, dreptul de acces la informația personală din produs sau aplicație, dreptul de a fi uitat (adică ștergerea completă la cerere a oricărei informații personale), portabilitatea de la o platforma sau alta, și protejarea datelor personale prin concepție (privacy by design) și nu prin adăugarea târzie de ‘patch-uri’ în versiuni ulterioare. Nu veți fi mirați să aflați probabil că Mark Zuckerberg a declarat în cursul întâlnirii sale cu deputații europeni că produsele Facebook sunt deja pregătite în conformitate cu noile norme GDPR.

 

sursa imaginii https://mashable.com/2018/05/31/oculus-venues-vr-concert-vance-joy/#lp1Xn15ALkqa

sursa imaginii https://mashable.com/2018/05/31/oculus-venues-vr-concert-vance-joy/#lp1Xn15ALkqa

 

Facebook a făcut mari eforturi în această ultima lună pentru a proiecta în paralel cu intensificarea activității legate de securizarea datelor personale și  o atmosferă de ‘business as usual’ emițând aproape continuu  un flux de informații despre noi produse și aplicații, sau extinderea funcționalității și îmbunătățirea performanțelor produselor existente. Cel mai spectaculos anunț dintre toate este cel despre iminenta punere în exploatare a aplicației Venues, anunțată pe 2 mai la la F8 – conferința proiectanților Facebook, împreună cu o impresionantă și ambițioasă ‘foaie de drum’ (‘roadmap’) pentru următorii zece ani ai companiei. Noua aplicație anunțată deja în anul precedent combină rețelele sociale cu realitatea virtuală (VR), tehnologie pe care Facebook o stăpânește odată cu achiziționarea în 2014 a companiei Oculus VR, fondată doar cu doi ani mai devreme la Irvine în sudul Californiei, unul dintre leaderii tehnologici în domeniile hardware-ului și software-ului de realitate virtuală. Prima demonstrație la scală globală a funcționarii acestui produs a avut loc pe 30 mai, când 9000 de spectatori s-au adunat la amfiteatrul Red Rocks de lângă Denver în statul Colorado pentru a urmări un concert al cântărețului australian Vance Joy. Ei nu au fost însă singuri, fiind însoțiți de un număr (care nu a fost făcut public) de utilizatori care au participat virtual la concert prin intermediul căștilor (realizate de Oculus în colaborare cu Samsung) și a software-ului integrat în Facebook.  Nu este o premieră absolută, experimente de urmărire a unor concerte sau manifestații artistice sau sportive folosind tehnologia VR au mai avut loc, dar este pentru prima dată când firme de prima mărime că Facebook, Oculus și Samsung fac o asemenea demonstrație de proporții, și o fac pe produse aflate în pragul lansării comerciale.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/oculus-venues/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/oculus-venues/

 

Facebook își descrie noua familie de aplicații ca o intrare în domeniul rețelelor sociale virtuale. Nu numai că modul de interacție dintre utilizatori se extinde, dar Venues permite participarea la evenimente de genul manifestărilor culturale sau sportive cu experiențe de ‘imersie’ în locațiile respective, și cu identificarea celorlalți participanți la evenimentul virtual, fie prin imagini ‘realiste’ fie prin intermediul unor ‘avatari’. În spațiul arenei reale (‘domul de conținut’) este creată o lojă virtuală (‘parchetul’) cu nouă rânduri cu 28 de locuri fiecare pentru participanții aflați la distanță. Pentru utilizatori există  două  moduri de operare. În mod ‘conținut’ participarea la distanță este în principal pasivă, canalul de comunicare transferând mai ales date despre eveniment. În mod ‘navigație’ prioritatea este preluată de interacțiile cu alți participanți. Este similar cu cea ce se întâmplă când ne aflăm la un spectacol muzical sau de teatru, sau la un meci. O parte din timp atenția noastră este dirijată spre scenă sau terenul de sport, în timp ce în alte momente de timp ne ocupăm mai mult de discuțiile cu vecinii. Impresiile participanților la spectacolul din 30 mai sunt amestecate. Condițiile de vizionare (sunet, imagine) au fost lăudate de majoritatea participanților. După câteva minute de acomodare comenzile care permit deplasarea în spațiul virtual, interactia cu vecinii, inclusiv neutralizarea celor prea gălăgioși au devenit destul de clare. Ceea ce a lipsit participanților a fost participarea ca spectatori la eveniment. Lipsește (încă?) posibilitatea de a aplauda soliștii sau sportivii preferați sau cea de a fluiera la deciziile arbitrului. De asemenea, după vreo oră de concert (există o limitare fizică a bateriilor căștilor la două ore) majoritatea spectatorilor virtuali s-au declarat obosiți vizual și cerebral.

Revenind la întâlnirile lui Mark Zuckerberg cu politicienii observ că mulți dintre ‘inchizitorii’ săi americani și europeni s-au declarat îngrijorați de influența crescândă a companiei însoțită de creșterea ei rapidă în domenii care nu făceau parte inițial din sfera de competență. Ca soluție a fost propusă împărțirea companiei în companii mai mici și specializate ca domenii. Un proces asemănător s-a întâmplat cu compania Bell în anii 80 ai secolului trecut, rezultat al unuia dintre cele mai faimoase acțiuni anti-trust din istoria Americii de Nord. S-ar putea ca ceva asemănător să se întâmple cu Facebook nu peste mult timp. Aici, în rubrica CHANGE.WORLD, vom urmări, vom relata, vom discuta, vom încerca să înțelegem.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Ce înseamnă a fi geniu?  Care este rolul geniilor în societate? Cum se dezvoltă relațiile între oamenii care sunt considerați genii și cei din jur? Sunt ei oameni fericiți? De ce unii dintre noi se nasc cu calități excepționale față de restul omenirii? Sau poate că este vorba mai mult despre mediul în care sunt educați, despre condiționările sociale și familiale?

Nu vom putea desigur să lămurim toate acestea într-un singur articol al rubricii CHANGE.WORLD. Putem însă să punem întrebările, să sugerăm câteva dintre răspunsurile posibile, să ne pregătim câteva subiecte de gândire și discuție legate de această fascinantă tema.

 

sursa imaginii https://www.britannica.com/story/the-solar-eclipse-that-made-albert-einstein-a-science-celebrity

sursa imaginii https://www.britannica.com/story/the-solar-eclipse-that-made-albert-einstein-a-science-celebrity

 

Să începem cu câteva definiții ale geniului.

Webdex (http://www.webdex.ro/online/dictionar/geniu) : ‘Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare.’

Wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Genius) : A genius is a person who displays exceptional intellectual ability, creative productivity, universality in genres or originality, typically to a degree that is associated with the achievement of new advances în a domain of knowledge. – Un geniu este o persoană dotată cu capacități intelectuale excepționale, productivitate creatoare, universalitate și originalitate, la un nivel care să contribuie la progres într-un domeniu al cunoașterii.’

Larousse (http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/g%C3%A9nie/36569) : Aptitude naturelle de l’esprit de quelqu’un qui le rend capable de concevoir, de créer des choses, des concepts d’une qualité exceptionnelle - o calitate naturală a spiritului care permite persoanei care îl posedă să inventeze, să creeze lucruri și noțiuni de o calitate excepțională.

Ce au comun aceste definiții? În primul rând faptul că geniile sunt considerate o excepție, că este vorba despre oameni dotați în mod special, dintre aceia care se nasc poate unul dintr-un milion. Nu este însă suficient – dotarea inăscută trebuie să se traducă în realizări excepționale, din acelea care schimbă viață celor din jur. În fine, aceste realizări aparțin domeniilor intelectuale și spirituale, ale cunoașterii sub formele sale diferite.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu

 

Cam toți dintre noi știm să dăm exemple. Majoritatea îl vom menționa probabil pe Albert Einstein, savantul care cu un secol în urmă a schimbat fundamentele fizicii și a făcut-o exclusiv prin forța gândirii sale, prezicând în teoria generalizată a relativității unitatea și fracturile spațiului și ale timpului, găurile negre, undele gravitaționale. Tehnologia instrumentelor științifice a validat o parte din teoriile sale cu multe decenii după ce el le-a expus analitic și abstract, și pentru o altă parte încă se așteaptă progresele care să permită măsurătorile. Da Vinci, Newton, Michelangelo, Beethoven și Van Gogh – suntem cu toții de acord că prin talentul și contribuțiile lor excepționale ei își merită locul în această categorie. În spațiul românesc puțini sunt cei care contestă genialitatea lui Mihai Eminescu sau a lui Constantin Brâncuși. Limba și literatura română au căpătat formă și și-au schimbat cursul după publicarea poeziilor lui Eminescu, și același lucru s-a întâmplat în sculptura lumii după ce Constantin Brâncuși a început să dea suflet în piatră și bronz conceptelor cele mai abstracte, inventând un nou limbaj al formelor în spațiu.

Dar fotbaliștii? Pele și Maradona în trecut, Ronaldo și Messi astăzi sunt numiți ‘genii ale balonului rotund’. La fel îl numesc pe Nicolale Dobrin ‘microbiștii’ români care am avut șansa să-l vedem jucând în anii ’60 și ’70. Exagerare? Metaforă de stadion? Poate că nu, dacă acceptăm faptul că termenul de ‘cunoaștere’ în accepțiunea sa mai largă include pe lângă cunoașterea științifică și cea artistică și alte metode de îmbogățire spirituală a spațiului în care trăim. Ar trebui de asemenea să evaluăm cum a evoluat fotbalul și ce schimbări au adus aceste personalități ale gazonului în felul în care s-a jucat și se joacă acest sport.

 

sursa imaginii https://www.romaniatv.net/media_211789_a-murit-cel-mai-mare-descoperitor-de-talente-din-fotbalul-romanesc-i-a-lansat-pe-dobrin-stefanescu_157305.html

sursa imaginii https://www.romaniatv.net/media_211789_a-murit-cel-mai-mare-descoperitor-de-talente-din-fotbalul-romanesc-i-a-lansat-pe-dobrin-stefanescu_157305.html

 

Testele sau clasificarea IQ sunt cunoscute de peste 100 de ani. Își revendică paternitatea lor (depinde de ce surse consulți) doi psihologi – germanul Wilhelm Stern și americanul Lewis Terman de la Universitatea Stanford. Numele celui din urmă este mai cunoscut, căci sistemul de teste dezvoltat de el a început să fie folosit pe scară largă din anii 20 ai secolului trecut, și rezultatele au putut fi verificate în cursul vieților celor testați, de la vârsta copilăriei și de-a lungul întregilor cariere. Testele IQ sunt folosite și astăzi și ele evaluează calitățile intelectuale în domenii diferite cum ar fi logică, orientarea spațială, acuitatea vizuală, capacitatea de a exprima concepte în limbaj. Deși la nivelul statistic a putut fi verificată o corelație între succesul social și profesional al celor cu rezultate mai bune în raport cu cei care au obținut rezultate inferioare, cifrele IQ nu reprezintă nicio garanție într-un sens sau altul a superiorității intelectuale sau a unui impact social sau spiritual asigurat, la nivel individual. Persoane cu rezultate excepționale au eșuat profesional sau social din motive diferite, și alții au reușit contribuții ‘geniale’ deși obținuseră scoruri IQ mediocre. În cel mai bun caz aceste teste trebuie folosite cu precauție și în contextul unui sistem care nu se limitează la ele.

 

sursa imaginii https://www.verywellmind.com/what-is-a-genius-iq-score-2795585

sursa imaginii https://www.verywellmind.com/what-is-a-genius-iq-score-2795585

 

Ne poate ajuta fiziologia să înțelegem de ce o minoritate de oameni sunt extrem de dotați, în timp ce restul, marea majoritate dintre noi trebuie să facem eforturi deosebite pentru a realiza chiar și o fracțiune din ceea ce reușesc ei, sau chiar și pentru a înțelege progresele pe care le aduc aceștia cunoașterii? Și aici răspunsul este ‘da’, într-o anumită măsură, dar cu precauție, și rămân încă multe de studiat. Genii recunoscute cum au fost Immanuel Kant și chiar și Albert Einstein și-au ‘donat’ corpurile și creerele științei și au permis studii post-mortem ale organelor asociate cu gândirea. Rezultatele sunt similare celor ale studierii țesuturilor multor altor oameni bine dotați din punct de vedere intelectual, dar nu au fost descoperite nicio evoluție sau deformație specială, și nici – desigur – nimic similar cu vreuna dintre substanțele corporale fundamentale propuse de Hippocrates în Grecia Antică.  Dimensiunile creerului (masa de ‘materie cenușie’), numărul de receptori de dopamină în thalamus (‘magistrala’ de transmisie a gândurilor), raportul între conexiunile cerebrale pe termen scurt sau lung – toate acestea sunt elemente care contribuie la funcțiile fiziologice ale creerului și sistemului nervos, fără că vreuna dintre ele luată individual să fie un simptom clar sau o garanție a ‘geniului’.  Cercetările mai recente se bazează pe măsurători ale activității electrice a creierului cum ar fi electro-encefalografii și scanări MRI ale diferitelor zone cerebrale în timpul proceselor de creație. Ele arată că anumite părți ale creerului devin mai active în timpul activităților care necesită inventivitate – fie ea științifică sau artistică (improvizații muzicale).

O altă întrebare este de ce între cei considerați genii se află așa de puține femei. Este vorba despre vreo condiționare fiziologică (răspunsul este nu) sau mai degrabă socială? Documentele și relatările epocii susțin că sora mai mare a lui Mozart, Maria Anna, era o muziciana strălucită, dovedind in copilărie un talent cel puțin la fel de profund ca cel al lui Amadeus. Tatăl Leopold i-a curmat însă cariera când a ajuns la 18 ani,  vârsta măritișului.

 

sursa imaginii http://www.geniusawakening.com/genius-brain/genius-brain-vs-normal-brain/

sursa imaginii http://www.geniusawakening.com/genius-brain/genius-brain-vs-normal-brain/

 

Genetica pare să joace și ea un rol important însă din nou, fără a fi determinant. În ce măsură contribuția excepțională a familiei Bach în istoria muzicii se datorează vreunei ‘gene a geniului’ sau mai degrabă unei atmosfere sociale și familiale care punea muzica în centrul preocupărilor și a educației copiilor? Nu este desigur întâmplătoare apariția concentrată a unor figuri de geniu în diferite domenii ale cunoașterii științifice sau artistice în perioade și locuri determinate: Grecia Antică în secolele 5-6 înainte de era noastră, capitalele califatelor musulmane din epoca de aur a Islamului, Roma și Florența Renașterii, Montmartre-ul de sfârșit de secol 19, sau Sillicon Valley la sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21. Multe dintre geniile care au lăsat o amprentă hotărîtoare în istorie au fost de altfel oameni comunicativi și foarte bine conectați cu societatea și egalii lor din perioadele în care au trăit, și acest fapt contrazice imaginea ‘geniilor singuratice’ care a fost mai degrabă o invenție a epocii romantice. Michelangelo, Da Vinci și Rafael au fost contemporani și concurenți, au întreținut un dialog explicit și virtual între ei și prin creațiile lor și au comunicat intens cu alte personalități ale epocii ca Vasari sau Cellini; Isaac Newton i-a avut ca rivali pe Leibnitz și Huygens și ca admiratori și colaboratori pe Locke și Halley; Albert Einstein a colaborat, corespondat și s-a întâlnit personal cu mai toate personalitățile științifice și culturale ale epocii sale.

Închei cu încă o definiție-citat, atribuită lui Thomas Edison: ‘Geniul înseamnă 1% inspirație și 99% transpirație. În consecință un geniu este un om talentat care și-a pregătit perfect temele de acasă.’ Cine știa mai bine asta decât Edison? Savantul și antrepenorul american inventase becul electric și patefonul, dar ele au fost doar două din cele peste o mie de patente pe care acesta le-a înregistrat de-a lungul vieții sale. Munca intensă și elementul de șansă trebuie deci adăugate condiționărilor genetice și fiziologice care ii fac pe unii dintre contemporanii noștri să fie mai dotați decât restul, precum și mediului social și educației care permit apariția și exprimarea geniilor, a celor ale căror sclipiri se traduc în progres pentru toți.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Ca în fiecare primăvară, revista TIME publică lista celor 100 de persoane / personalități cele mai influente ale planetei. Ca de obicei, această lista – întocmită de o echipă de redactori și colaboratori ai prestigiosului săptămânal – crează imediat după publicare un val de discuții care încep de la definirea termenului ‘influență’, continuă cu împărțirea în categorii și se ocupă pe larg cu selecția, cu discuțiile despre cei aleși și despre cei care ar fi meritat să fie incluși. Remarcam și în anii trecuți o tendința de scădere a numărului personalităților care sunt considerate influente de TIME și colaboratorii săi, și a căror biografii și cariere, cu alte cuvinte a căror influență este legată de tehnologia avansată și industriile care schimbă modul de viață al locuitorilor planetei. Părerea mea este că această tendință spune mai mult despre ceea ce presa, inclusiv o revistă de calitate recunoscută cum este TIME consideră demn de a publica și populariza, decât despre ceea ce se întâmplă într-adevăr în lume și cine sunt oamenii care ne influențează real viața. Merită însă să discutăm și alegerile lor din diferitele categorii.

 

sursa imaginii https://astropeggy.tumblr.com/post/163870720113/638-days-in-space-and-the-view-is-still-amazing

sursa imaginii https://astropeggy.tumblr.com/post/163870720113/638-days-in-space-and-the-view-is-still-amazing

 

Categoria ‘Pionierilor’ include personalități care au contribuit determinant la schimbări de direcție și avansuri în domeniile lor de activitate, și în unele cazuri au creat tendințe și domenii noi. Apar aici numele lui Whitney Wolfe Herd – antrepenoare americană, intemeietoare și lider a companiilor Tinder și Bumple, care au schimbat peisajul întâlnirilor și căutării de parteneri pe Internet într-o direcție feministă, bazată și pe propria sa experiență la Tinder,  al astrofizicienei italiene Marica Branchesi al cărei sistem de coordonare între telescoape a permis vizualizarea pentru prima dată a efectelor undelor gravitaționale prezise teoretic de Albert Einstein, al fizicianului chinez Jian-Wei Pan – inventator al comunicației cuantice interplanetare, și al astronautei americane Peggy Whitson, cercetător în biochimie, care în 2017 a devenit cetățeanul american cu cele mai multe zile petrecute în spațiul cosmic.

 

sursa imaginii https://www.cnet.com/news/ceo-satya-nadella-microsoft-will-reinvent-productivity/

sursa imaginii https://www.cnet.com/news/ceo-satya-nadella-microsoft-will-reinvent-productivity/

 

Un singur nume legat de industria hi-tech apare în categoria ‘Liderilor’ și acela este cel al lui Satya Nadella, cel care l-a înlocuit în 2014 pe Bill Gates la cârma companiei Microsoft. Din momentul în care s-a instalat în fotoliul directorului general (cred că aceasta ar fi traducerea expresiei americane corporatiste Chief Executive Officer – CEO) Nadella conduce o transformare treptată dar semnificativă a uneia dintre companiile amiral ale erei calculatoarelor personale și a Internetului, încercând să învețe din greșelile trecutului și să identifice în mod mai exact tehnologiile care vor sta la baza dezvoltării viitoare. Dacă la începutul anilor ’90 Microsoft a ratat primul val al Internetului, raliindu-se cu întârziere tendinței de a interconecta calculatoarele personale ale clienților săi, Nadella este hotărât să profite de avansurile tehnologiilor în ‘nor’ – ‘cloud computing’și cloud networking’ – și să creeze aplicații mult mai simple și mai prietenoase pentru utilizatorii de toate categoriile și cu diferite posibilități materiale de a achiziționa aparatură mai mult sau mai puțin complexă. Atmosfera de inovație imprimată de noua conducere a contribuit la consolidarea imaginii și la creșterea valorii de piață a companiei. Valoarea companiei, deja un gigant, a crescut cu 130% din 2014 pâna acum, depășind pragul jumătății de trilion de dolari, unde nu se mai aflase din perioada ‘boom’-ului tehnologic care a culminat în anul 2000. Se vorbește deja despre atingerea trilionului, dar aici concurența este acerbă, căci in luna februarie, Amazon (fondată 1994), o companie cu aproape două decenii mai ‘tânăra’ decât Microsoft (fondată 1975), a depășit valoarea de piață a acesteia și a atins prima pragul celor 700 de miliarde de dolari.

 

sursa imaginii https://www.israel21c.org/14-things-you-didnt-know-about-gal-gadot/

sursa imaginii https://www.israel21c.org/14-things-you-didnt-know-about-gal-gadot/

 

Categoria ‘Artiștilor’ include și ea un nume care chiar dacă nu este legat direct de industrie și tehnologie are o rezonanță pentru genul filmelor de fantezie inspirate de benzi desenate (‘comics’) despre care am scris de multe ori în rubrica CHANGE.WORLD.  Este vorba despre actrița israeliană Gal Gadot care în 2017 a înregistrat un succes enorm cu rolul principal în filmul ‘Wonder Woman’ regizat de Patty Jenkins. Producția feminină și feministă este semnificativă pentru un an al cărui știri  fost dominat de revelațiile despre agresiunile sexuale la Hollywood și de mișcarea #meetoo. Actrița născută la Rosh Ha’ayin în 1985, al cărei tată este inginer și mama profesoară, a fost câștigătoare a titlului Miss Israel în 2004, și-a prestat serviciul militar în armata israeliană, și este pe lângă actrița, model și specialistă în arte marțiale, și un model pozitiv și activ pentru fetele și femeile emancipate ale mileniului 3. Nici măcar amuzantul incident în care a postat recent pe Internet o reclamă a produsului Mate 10Pro al firmei Huawei folosind o aplicație iTwitter al lui Apple nu-i poate știrbi aura de super-eroină.

 

sursa imaginii https://nextshark.com/tencent-tony-ma/

sursa imaginii https://nextshark.com/tencent-tony-ma/

 

Trei nume atrag atenția în mod deosebit în categoria ‘Titanilor’ – Jeff Bezos (patronul lui Amazon devenit în ultimele luni și cel mai bogat om din lume), Elon Musk (patronul antrepenor al cărui nume este legat de investiții în domenii de explorare și cercetare științifică dintre cele mai diverse de la transporturi spațiale la folosirea energiei solare și transporturi inteligente bazate pe energie electrică) și Ma Huateng cunoscut și sub numele de Pony Ma. Dacă despre primii doi am scris destul de des și pe larg în rubricile CHANGE.WORLD din ultimii ani, Ma Huateng zis vă este poate mai putin cunoscut. Născut în 1971, într-unul din anii cei mai cumpliți ai ‘revoluției culturale’, inginerul, investitorul, antrepenorul și filantropul chinez se află la conducerea unui imperiu industrial format în jurul firmei Tencent, una dintre cele mai mari firme Internet din lume, cu ramificații în domenii dintre cele mai diverse, de la comunicații mobile la medie pentru divertisment, de la jocuri și pariuri on-line la sisteme de plată, fiind o firma dominantă în toate aceste ramuri în uriașă piață chineză. Interacțiunea între utilizatorii chinezi și Internetul global, accesul acestora la aplicații și comunicarea cu restul lumii sunt probleme complexe, dar contribuția lui Pony Ma și a companiilor sale joacă și vor juca un rol important in aceste evoluții cu impact uriaș tehnologic, economic și politic.

 

sursa imaginii http://www.rcinet.ca/fr/2018/03/20/scandale-trump-facebook-le-lanceur-dalerte-travaillait-pour-le-parti-liberal-du-canada/

sursa imaginii http://www.rcinet.ca/fr/2018/03/20/scandale-trump-facebook-le-lanceur-dalerte-travaillait-pour-le-parti-liberal-du-canada/

 

Ultima categorie este cea a ‘icoanelor’ sau a ‘idolilor’. Aici apare o singură selecție legată de lumea tehnologiilor avansate, cea a lui Christopher Wylie, fostul director al cercetării la firma Cambridge Analytica, și cel care a dezvăluit presei o mare parte dintre detaliile scandalului care a implicat fosta sa firmă și Facebook, inclusiv felul în care datele personale ale utilizatorilor au fost folosite pentru ‘profilare’ și influențare în scopuri politice. Din punctul de vedere al presei un ‘whistle blower’ (traducere în română, va rog!) este un erou, deci nu mă miră includerea sa în topul influenților anului. Mă întreb totuși cum se compară meritele sale cu cele ale Mark Zuckerberg, care nu a fost inclus în nici una dintre categoriile care compun lista celor 100 de oameni cei mai influenți. Sunt convins că la o rezoluție mai mare decât cea limitată la un singur an, verdictul ar fi diferit.

Aceasta este doar una dintre multiplele întrebări care pot fi puse legate de acest Top 100 al revistei TIME. Față de anii trecuți trebuie să remarc că avem de-a face cu o selecție ceva mai diversificată geografic (mai puțin americano-centrică cu ‘doar’  două treimi dintre cei incluși născuți în America de Nord) și, nu-i de mirare, sunt incluse mai multe femei. Doar vreo 20 dintre premianții anului trecut se regăsesc în clasamentul acestui an. Desigur, este vorba despre o selecție subiectivă (chiar dacă este o muncă de echipă) – dar ținând cont de prestigiul și difuzarea largă a revistei, și acest clasament al celor mai influenți oameni ai planetei are … influența sa de netăgăduit.

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Mark Zuckerberg este o persoană care se adaptează cu ușurință situațiilor noi și care a dovedit în repetate rânduri că nu se teme să abordeze probleme în aparență insolubile. Și totuși, experiența prin care a trecut în zilele de 10 și 11 aprilie ale acestui an, când a fost convocat să depună mărturie în fața a 44 din cei 100 de senatori americani, membri în două comitete importante ale Senatului, a fost probabil unică și dificilă chiar și pentru el. Motivul convocării este legat de o combinație unică și explozivă între conflictele și intrigile politicii americane și internaționale, și tehnologia de comunicație digitală, Internetul și rețelele sociale între care firma Facebook pe care a înființat-o și o conduce Mark este lider incontestabil de mai mult de un deceniu. Miza este imensă și depășește chiar și soarta imediată sau pe termen mai lung a companiei sale – este vorba despre posibila remodelare prin legislație a comunicației pe Internet.

 

 sursa imaginii https://www.wired.com/story/mark-zuckerberg-congress-day-one/


sursa imaginii https://www.wired.com/story/mark-zuckerberg-congress-day-one/

 

La începuturile lui Facebook, Mark Zuckerberg nu și-a conceput compania ca pe o întreprindere capitalistă, desigur nu la proporțiile și influența la care a ajuns acum – la 31 decembrie 2017 Facebook având 2,13 miliarde de utilizatori activi. Cel puțin una dintre sursele care îl cunosc pe CEO-ul (Chief Executive Officer) în T-shirt susține că în acei ani el nu cunoștea nici măcar care este diferența dintre cifrele de vânzări și profit. În discursul introductiv pregătit pentru ședințele din Congres, text care desigur a trecut prin filtrele avocaților firmei dar care totuși păstrează o clară notă personală, Zuckerberg susține: ‘Consider că este responsabilitatea mea nu numai să inventez servicii care să placă oamenilor, ci și servicii care sunt bune pentru oameni și pentru societate … Prioritatea mea principală a fost întotdeauna misiunea socială de a conecta oamenii, de a cimenta comunități și de a-i aduce pe cetățenii lumii mai aproape unii de alții. Publicitatea și creatorii de aplicații nu vor schimba niciodată această prioritate cât timp eu conduc Facebook’. Din păcate, cel puțin în percepția publică, pe drept sau pe nedrept, situația pare foarte diferită. Compania care a militat permanent pentru comunicații deschise, care și-a pus declarat consumatorii pe primul plan, care se vrea un motor al democrației și libertății de comunicare și exprimare pare să-și fi trădat abonații expunandu-le informațiile personale, și a permis unor grupuri de interese să folosească ecosistemul creat in jurul produsului sau principal in scopuri contrare democrației.

 

sursa imaginii https://medium.com/@PatrickRuffini/the-medias-double-standard-on-privacy-and-cambridge-analytica-1e37ef0649da

sursa imaginii https://medium.com/@PatrickRuffini/the-medias-double-standard-on-privacy-and-cambridge-analytica-1e37ef0649da

 

Pentru a înțelege cum a fost posibilă această scurgere de informații și folosirea lor dincolo de condițiile cunoscute și acceptate de consumatori trebuie să ne reamintim două fapte esențiale care ar trebui să fie cunoscute de fapt oricărui utilizator, dar pe care mulți le-am uitat. Primul este că nu am plătit și nu plătim nimic în bani indiferent cât folosim Facebook. Al doilea este că atunci când am devenit utilizatori am răspuns la câteva întrebări aparent de rutină și am acceptat niște condiții de utilizare. Câți dintre noi le-am citit cu atenție? (Aștept răspunsuri afirmative și le recompensez cu o bere rece :-) ) Printre altele am permis lui Facebook să înregistreze toate comunicațiile noastre – cu cine suntem ‘prieteni’, ce pagini accesăm și urmărim, la ce am apăsat butonul ‘like’, în ce grupuri ne-am înscris. Facebook are – cu permisiunea noastră – un profil destul de complet despre cine suntem și ce suntem. În teorie ei ar trebui să folosească acest profil doar în folosul nostru, al utilizatorilor, pentru a ne ajuta să ne găsim prietenii vechi sau să intrăm în legătură cu alți utilizatori cu pasiuni similare, să accesăm informații și să aflăm despre evenimente în sferele noastre de interes. Există și aplicații construite cu ajutorul unor interfețe de programare (API) care culeg și sintetizează informații despre noi. Unele dintre ele au forme de ‘quiz’ – seturi de întrebări, uneori amuzante, de genul ‘ce fel de legumă ai putea fi?’ De mulți ani îmi avertizez prietenii și amicii să evite să răspundă la astfel de chestionare, care încep prin a permite accesul aplicațiilor la datele personale (pentru a stabili ce legumă suntem, nu-i așa?). Exact o asemenea aplicație a fost folosită de un programator de la Universitatea Cambridge pentru a extrage date personale de la cei 270 de mii de utilizatori Facebook care au răspuns. Mai grav, o problema de securitate în codul Facebook a permis accesul la informațiile ‘prietenilor’ acestora, și așa s-a ajuns la compromiterea informației personale a 87 de milioane de utilizatori Facebook. Compania lui Zuckerberg susține că firma Cambridge Analytica, o firma britanică de consulting politic a cărei vice-președinte era (poate mai este) Steve Bannon, fost consilier și susținător al lui Donald Trump, firma căreia Facebook i-a permis accesul la informații personale, a încălcat contractul și a folosit informația în scopuri diferite de cele din acordul dintre ele. Suspiciunea este că Cambridge Analytica jucat un rol important în acțiunea de influențare a campaniei electorale prezidențiale americane din 2016. Toată această interacție este  investigată in anchete federale și ale consilierului special Mueller, și încă suntem departe de a ști rezultatele și concluziile finale.

 

sursa imaginii http://www.businessinsider.com/facebook-ceo-mark-zuckerberg-sheryl-sandberg-pull-late-nights-cambridge-analytica-scandal-2018-3

sursa imaginii http://www.businessinsider.com/facebook-ceo-mark-zuckerberg-sheryl-sandberg-pull-late-nights-cambridge-analytica-scandal-2018-3

 

Problema lui Facebook rezidă în modelul său de face afaceri și de a genera profit. Trebuie menționat că pentru cea mai mare parte a primului său deceniu de activitate Facebook nu a fost profitabilă. Lucrurile acum însă s-au schimbat radical. Cifra de vânzări a companiei a fost în anul trecut de 55 de miliarde de dolari din care 21 de miliarde profit după impozite. Cu aproape 40% rentabilitate, Facebook este astăzi cea mai profitabilă firma de dimensiunile ei din istoria capitalismului – aproape de două ori mai rentabilă decât Apple de exemplu. Schimbarea a avut loc în 2008, când în al cincelea an de existență a companiei, Mark Zuckerberg a adus-o în conducere pe Sheryl Sandberg care într-o misiune similară la Google ajutase un alt gigant al erei internetice să-și definească profilul și să devină profitabil. De atunci și până astăzi conducerea firmei este ‘bicefală’ cu Zuckerberg (care are totuși ultimul cuvânt) hotărând în problemele strategice și ocupându-se de noile direcții și de produse, și cu Sandberg la cârma departamentelor comerciale și financiare, răspunzătoare de generarea de profituri. Utilizatorii (ca noi) continuă să nu plătească nimic, dar informația pe care Facebook o are despre noi este folosită pentru a filtra reclamele pe care le vedem pe pagini, și este împărtășită cu partenerii comerciali ai lui Facebook care încearcă să ne atragă în a le cumpără produsele sau serviciile. Totul se întâmplă cu aprobarea noastră. Problema este că informația despre utilizatori nu a fost și nu este suficient de bine apărată de către Facebook. Securizarea suplimentară a informației ar costa bani în plus și ar prelungi timpul de acces la piață și consumatori alaplicațiilor. În industria competitivă în care se află Facebook, costurile și timpul dintre dezvoltare și accesul la consumator se vor minimizate cât de mult este posibil. Facebook (și nu numai ei) au realizat acest lucru în detrimentul protejării informației personale a utilizatorilor.

 

sursa imaginii https://www.boundless.ai/blog/becoming-boundless/gradient-02/

sursa imaginii https://www.boundless.ai/blog/becoming-boundless/gradient-02/

 

Pericolele au potențialul de a fi și mai mari. Cetățenii țărilor avansate trăiesc deja într-o societate dependentă de serviciile informatice, și dependența este nu numai economică dar și personală, psihologică. În Statele Unite utilizatorii de telefoane mobile ‘inteligente’ petrec în medie 5 ore pe zi în compania aparatelor lor, pentru 89% dintre ei primul contact cu telefoanele mobile are loc cel mult la o ora după trezire, și sunt urmate de încă 46 de contacte (în medie) cu telefoanele de-a lungul zilei. Specialiștii în dezvoltarea de aplicații urmează cursuri de perfecționare despre cum să construiască aplicații care crează dependență, și o nouă disciplină numită tehnologie persuasivă combină informatica și psihologia pentru a studia cum pot fi folosite calculatoarele pentru a controla gândurile și acțiunile oamenilor. Dacă vreți, este un fel de extindere a teoriei reflexelor condiționate adaptată epocii comunicațiilor digitale. Pornind de la succesele intenționate sau nu ale interfețelor grafice (‘click’-ul, ‘slide’-ul, ‘icoanele’ grafice) și combinându-le cu mecanismele care ne condiționează satisfacții sau surogate de satisfacții sociale (legături în rețele sociale, ‘like’-uri) această nouă disciplină este folosită de companii cum ar fi start-up-ul Boundless Mind din Los Angeles pentru a crea platforme pentru aplicațiile de succes ale viitorului nu prea îndepărtat. Ca orice invenție revoluționară și aceste realizări științifice interdisciplinare pot fi folosite în scopuri bune și în scopuri rele, pentru educație sau pentru manipulare politică, spre binele social al multora sau pentru profitul personal al celor puțini.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2018/mar/28/facebook-apple-tim-cook-zuckerberg-business-model

sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2018/mar/28/facebook-apple-tim-cook-zuckerberg-business-model

 

Rămâne de văzut cum vor reacționa Facebook și principalii săi competitori la presiunea publică creată de riscurile de securitate personală la care și-au expus clienții. Deja poate fi percepută diferența în abordarea acestor probleme între Facebook și un alt gigant al industriei, firma Apple.  În condițiile în care utilizatorii nu doresc să expună informația personală în scopuri comerciale, cu alte cuvinte doresc un Facebook fără reclame, s-ar putea să li se ceară să plătească pentru utilizarea rețelei sociale. Securitatea informațiilor personale contra cost. Liderul lui Apple, Tim Cook a atacat o asemenea abordare: ‘Apple consideră securitatea informației personale ca un drept fundamental. Pentru americani este vorba despre o libertate cetățenească, fundamentală la fel ca dreptul la libertatea de exprimare sau la libertatea presei.’ Dincolo de aceste deosebiri, Facebook, Apple și ceilalți giganți ai comunicațiilor și informaticii sunt de acord însă în a respinge încercările de a impune reguli stricte în legătură cu securitatea informației prin legislație. Mark Zuckerberg nu a respins complet în audierile din Senat aceste propuneri dar a declarat că ‘detaliile contează’. Dacă în acest moment în Congresul american majoritatea aparține partidului republican mai puțin adept al intervenției prin legislație în industriile avansate, echilibrul de forțe politice se poate schimba după alegerile din noiembrie. Schimbările despre care se discută pot fi minime și pozitive (de exemplu obligativitatea de a explica în contracte mult mai accesibile și mai pe înțelesul utilizatorilor cum le este protejată informația personală) dar pot ajunge la acțiuni regulatorii și anti-trust de genul celor aplicate cu câteva decenii în urmă în industria telecomunicațiilor. Situația din Statele Unite este opusă celei din Europa, unde Uniunea Europeană a impus deja de câțiva ani legislație mult mai strictă decât cea americană in legătură cu protejarea consumatorilor și a început să ceară ca Facebook, Google și alte companii americane cu activități globale să o respecte. În unele țări europene (Finlanda, Germania) legislațiile locale sunt chiar mai stricte decât legislațiile europene. Va fi interesant de urmărit cum se vor adapta și vor interacționa sistemele informatice cu cele legislative. Ceea ce este sigur este că impactul va fi considerabil și că ritmul și direcțiile de dezvoltare ale comunicației personale nu vor mai fi aceleași ca înainte.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

S-au împlinit în aceste zile, după calendarul ebraic, 70 de ani de la proclamarea independenței Statului Israel. Este cred o ocazie potrivită să împărtășesc cititorilor rubricii CHANGE.WORLD câteva informații și detalii despre această țară, în care trăiesc de peste 33 de ani, o țară care este mai tot timpul în centrul atenției, în știri și analize din diferite domenii, o țară despre care se vorbește și se scrie, se informează și se dezinformeaza enorm și care este foarte puțin cunoscută cu adevărat de cei care nu trăiesc aici.  Nu sunt adeptul ‘patriotismelor de mucava’ cum scria cineva, nu împărtășesc ‘mândrii’ colective și sunt ‘mândru’ doar de puține lucruri și acelea realizate de mine sau de copiii mei, deci voi evita festivismul și voi încerca să fac cunoscute câteva detalii care cred că vor interesa pe cititorii rubricii CHANGE.WORLD.

 

sursa imaginii http://blog.eretzyisrael.org/post/110580176719/israel-at-night-a-satellite-imagery

sursa imaginii http://blog.eretzyisrael.org/post/110580176719/israel-at-night-a-satellite-imagery

 

La fel ca pentru mulți alți emigranți, viața mea se împarte în două: ‘înainte’ (adică perioada din viață petrecută în România) și ‘după’ (viața în nouă lume în care am ales să trăiesc). Jalonul acesta este pentru mine data de 12 octombrie 1984. Traiesem primii 31 de ani de viață în România și nu îmi fusese foarte rău. M-am născut și am crescut în centrul Bucureștilor, am absolvit liceul Sfântul Sava (numit pe atunci Nicolae Bălcescu), am făcut o facultate bună la Politehnica bucureșteană, și apucasem să lucrez vreme de șapte ani în industria socialistă a României. Apucasem și să întemeiez o familie, și mi se născuse primul băiat, care avea exact 2 ani și 3 luni la emigrare. Cu el, cu soția mea Liliana, și cu 3 valize am plecat în aventura emigrării. Ceva mai mult de două ore de zbor m-au dus într-o altă lume. Era octombrie dar vremea era ca în august. După cenușiul și întunericul ultimilor ani petrecuți în ‘Epoca de Aur’ găseam aici o lume colorată, zgomotoasă, cu reguli de comportament diferite, cu o economie efervescentă și cu magazinele pline de tot ce visam și ce nu știusem să visez, dar la prețuri inaccesibile nouă ca noi imigranți. Lumea se plângea de criză, de inflație, dar până când nu am văzut cu ochii noștri prețurile alimentelor săltând cu zeci de procente peste noapte nu am înțeles exact despre ce este vorba, pentru noi ‘criza’ o lăsasem în urmă, în România cu zahărul și uleiul pe cartele, cu magazinele alimentare cu rafturi goale, cu cozi interminabile la orice produs de consum. Am găsit relativ repede calea realizării profesionale, dar au trecut mulți ani până când am ajuns oarecum la paritate cu cei din generația mea născuți aici.
 

sursa imaginii http://nocamels.com/2015/06/investing-israel-startups-vcs-angels-funds/

sursa imaginii http://nocamels.com/2015/06/investing-israel-startups-vcs-angels-funds/

 

Anii ’80 erau pentru Israel anii unor zbuciumări convulsive care schimbau fața țării. De fapt probabil cam așa au fost fiecare dintre cei 70 de ani ai istoriei Israelului. Țara fusese întemeiată și construită în mare parte de imigranții supraviețuitori ai Holocaustului din Europa și de cei care fugeau de persecuțiile la care erau supuși evreii în multe țări ale lumii, dar în special în țările arabe și musulmane ostile întemeierii unui stat ne-musulman în Orientul Mijlociu. Pionierii ajunși aici în jumătatea de secol care a precedat independența fuseseră în majoritate socialiști și economia și o parte din structurile sociale și economice create de ei au reflectat această ideologie. În Israel probabil au fost create și au funcționat cu succes singurele comunități care au aplicat cu adevărat principiile comunitare – kibbutzurile. Succesul lor a durat cam până în perioada anilor 70, când puterea politică a trecut pentru prima dată în mâinile unui guvern de centru-dreapta condus de Menahem Begin. Rămasă în istorie pentru încheierea primului tratat de pace cu o țară arabă, Acordul de la Camp David cu Egiptul din 1978, guvernarea de dreapta a adus și o concepție economică nouă care includea o liberalizare rapidă a economiei și finanțelor țării. Rezultatul a fost o sincronizare cu economia mondială capitalistă în anii Reagan și Thatcher dar și o criză economică a cărei caracteristici au fost inflația și prăbușirea unor programe și structuri economice care nu se puteau adapta economiei de piață. Acesta era Israelul în care aterizasem împreună cu familia mea.

 

sursa imaginii http://www.vered-biz.com/agricultural-tours-israel/

sursa imaginii http://www.vered-biz.com/agricultural-tours-israel/

 

Aveam să descopăr destul de repede una dintre caracteristicile care fac din Israel o minune și un exemplu al istoriei contemporane. Crizele și presiunea permanentă în care trăiesc locuitorii țării de pe malul răsăritean al Mediteranei sunt catalizatori pentru adunarea resurselor și concentrarea eforturilor în găsirea de soluții. Este o combinație unică între un spirit de comunitate clădit de-a lungul unei istorii de două mii de ani de exil și o inventivitate dobândită poate printr-o selecție naturală istorică determinată de necesitatea de a rezolva probleme aparent insolubile și a depăși situații aparent imposibile având că mijloace puțin altceva decât propriile minți și mâini. Într-o țară cu o climă dușmănoasă, despădurita de cuceritori cu multe secole în urmă, cu opt luni de secetă aproape totală dar și cu zone mlăștinoase infestate de insecte, pionierii evrei de la incepului secolului 20 și urmașii lor israelieni au găsit soluțiile de a face o agricultură intensivă în care fiecare pom sau răsad este irigat individual și programat exact cu cantitatea de apă necesară. Criza de apă a făcut din Israel un centru de cercetare și astăzi un lider mondial în desalinizare, de câțiva ani încoace țara ne mai fiind practic dependentă de criză climatică globală. Criza economică din anii 80 pe care o mentionam a fost rezolvată printr-un program economic de stabilizare și redresare care a inclus un pact între guvern, sectorul particular și forța de muncă reprezentată de sindicate. Stabilitatea financiară a permis intrarea Israelului in ultimul deceniu al secolului 20 cu o bază și intelectuală dar și economică care a transformat-o într-o supraputere a industriilor avansate.

 

sursa imaginii https://www.brookings.edu/blog/markaz/2017/12/05/why-is-trump-about-to-declare-jerusalem-the-capital-of-israel/

sursa imaginii https://www.brookings.edu/blog/markaz/2017/12/05/why-is-trump-about-to-declare-jerusalem-the-capital-of-israel/

 

Calitatea forței de muncă este însă elementul fundamental care face din Israel țara cu cea mai mare densitate de inovație tehnică din lume, și chiar și în cifre absolute o putere economică și tehnică de prim plan în domeniile electronicii, comunicațiilor, roboticii, aviaticii, securității cibernetice, biotehnologiei sau inteligenței artificiale. Două au fost și sunt sursele principale ale acestei calități. Prima este școala tehnică teoretică și practică israeliană, o îmbinare a câtorva universități tehnice de vârf și a unor programe care descoperă, pregătesc și folosesc în armata israeliană elementele cele mai talentate. Aproape toți tinerii evrei israelieni (băieți și fete) prestează serviciul militar obligatoriu, care înseamnă cel puțin câțiva dintre cei mai frumoși ani ai tinereții petrecuți în uniformă. Cei mai dotați în domenii de specialitate utile armatei între care cele tehnice pot să presteze acest serviciu național în unități tehnice, așa încât la vârsta când colegii lor din lume abia ies din universități și caută primele locuri de muncă, ei au deja în urmă și studii și ani de practică profesională aplicativă în domenii tehnice foarte relevante și pe piața civilă. A două sursă de talente este imigrația. La sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 au ajuns în Israel peste un milion de imigranți din țările fostei Uniuni Sovietice – specialiști cu pregătire dar și copii și tineri cu o capacitate intelectuală și o tradiție și disciplină moștenite în familiile lor care le-a permis multora să între în domeniile tehnice avansate. Chiar dacă imigrația continuă în acești ultimi ani în proporții mult mai mici ea este o sursă continuă de talente. Are loc și în Israel ca și în alte părți ale lumii și o migrație de talente în sens invers, spre ‘afară’, dar perspectiva societății față de acest fenomen s-a modificat mult în ultimii ani. Emigranții (cei care ‘pleacă’) nu mai sunt priviți ca niște paria sau ‘trădători’, din contra, sunt susținuți și legăturile cu țara sunt păstrate. O parte se întorc, o parte nu, asta face parte din comunicarea și relațiile profesionale și sociale ale lumii moderne deschise. ‘Națiunea start-up’ cum mai este numit Israelul este locul în care activează numeroase firme mixte în care israelienii din țară și din Diaspora colaborează cu parteneri externi din Statele Unite sau multe alte țări ale lumii. Israelul este cel mai activ partener extern in domenii tehnologice al Uniunii Europene.

 

sursa imaginii http://mapio.net/o/1600931/

sursa imaginii http://mapio.net/o/1600931/

 

Contribuția evreilor originari din România și a urmașilor lor la dezvoltarea economică, științifică, culturală a Israelului a fost și este deosebit de semnificativă, cu mult peste ponderea lor proporțională care nu a depășit niciodată 10% din populație și astăzi este doar de câteva procente. Două dintre primele așezări agricole din Eretz Israel – Zichron Yaacov și Rosh Pina – au fost înființate în 1882 de evrei originari din România, mulți dintre ei veniți din Moinești, unde se organizaseră și se pregătiseră pentru viața de pionierat sub indumarea liderului sionist Moses Gaster.  Câțiva dintre pictorii cei mai reprezentativi ai Israelului au s-au născut, și unii au studiat și și-au început drumul artistic în România, printre ei aflându-se Marcel Iancu, Avigdor Arikha și Reuven Rubin. Scriitori cum a fost regretatul Aharon Applefeld, supraviețuitor al Holocaustului care ne-a părăsit acum câteva săptămâni, au scris pagini importante în istoria literaturii de limba ebraică. Contribuția evreilor din România la dezvoltarea industriei israeliene a fost și ea extrem de semnificativă, încă din anii 50 și până în perioada Internetului. Am avut onoarea să lucrez sub îndrumarea lui Michael Rothenberg, cunoscut în Israel și în lume ca inventator și antreprenor cu realizări semnificative în domeniul rețelelor de comunicație locale Ethernet și wireless, care în România este cunoscut mai ales ca expert în domeniul viticol, proprietarul cramelor Rotenberg.

La festivitatea cu ocazia Zilei Independenței există obiceiul să fie aprinse 12 torțe în numele diferitelor comunități și grupuri sociale cu contribuții remarcabile. În acest an al celei de-a 70-a aniversări doi ‘români’ fac parte din acest select grup: cântărețul Shlomo Artzi, un fel de bard național sau dacă vreți un Leonard Cohen al Israelului și actrița Lea Koenig, ‘prima doamnă’ a teatrului național israelian HaBima, născută în Polonia și care și-a petrecut anii războiului și ai primei tinereți în România, studiind la IATC și debutând la Teatrul Evreiesc din București.

Nu este ușoară întotdeauna viață în Israel. Principala problemă este desigur lipsa păcii, permanenta tensiune a vieții într-o țară a cărei existență a fost contestată și amenințată din prima clipă după înființare și continuă să fie contestată și amenințată până astăzi. Răspunsul israelian (‘răspunsul sionist’ cum se spune pe aici) a fost crearea unei țări puternice, cu o armată care să facă față tuturor amenințărilor, dar aceasta vine impreună cu un preț uriaș plătit de fiecare dintre locuitorii țării, de la ani din tinerețe petrecuți ‘sub arme’ și până la o viață sub permanentă tensiune. Visul multora dintre israelieni este să ajungă să trăiască o zi în care această țară nu se află pe prima pagină a știrilor lumii, o viață normală, cu vecini care să ne fi recunoscut dreptul de a exista, cu frontiere deschise, cu probleme ceva mai banale. Realizarea acestui vis este probabil încă departe. După victoria din Războiul de Șase Zile din 1967 a început controlul israelian al teritoriilor arabe ocupate (sau eliberate) care a devenit încă un factor agravant al unei situații politice și istorice deja complexe. Nici problemele sociale nu lipsesc, și nici cele legate de relațiile între religia instituționalizată, stat și cetățeni. Israelul se confruntă și cu probleme de corupție, din acest punct de vedere semănând cu România și cu alte țări, inclusiv cu foști miniștri și un fost prim-ministru condamnați pentru fraude economice, alții prezenți aflați sub anchetă. La fel că și România, țara este mult mai bună decât politicienii săi.
Pentru majoritatea israelienilor și pentru prietenii lor de departe este un moment de bilanț, un moment festiv, urmat imediat de a doua zi, cu problemele ei, care cer găsirea de soluții creative imediate. Istoria continuă.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Articolele omagiale au menționat imediat coincidențele de date. Stephen Hawking se născuse la 8 ianuarie 1942, exact la data aniversării a 300 de ani de la moartea lui Galileo Galileo și a murit la 14 martie 2018, în ziua de naștere a lui Albert Einstein. O personalitate pe măsura acestora? Perspectiva încă ne lipsește, dar totuși voi încerca în acest articol al rubricii CHANGE.WORLD să trasez câteva linii esențiale ale portretului său.

 

sursa imaginii https://www.youtube.com/watch?v=A9qHI4gbrR8

sursa imaginii https://www.youtube.com/watch?v=A9qHI4gbrR8

 

Născut la Oxford, crescut și educat într-un mediu universitar (tatăl său era cercetător în domeniul medicinei), Hawking a fost fără îndoială una dintre personalitățile științifice incontestabile ale timpurilor noastre. A suferit de o boală neuro-motorie rară numită Amyotrophic Lateral Sclerosis – ALS sau boala lui Lou Gehric. Când a fost detectată, în perioada studenției, la 21 de ani, i se dădeau cel mult câțiva ani de trăit, cele mai severe prognoze fiind 2 ani. A trăit încă 55 de ani, ducând o viață intelectuală, științifică, dar și socială și de familie dintre cele mai active. Boala însă a progresat treptat, ducând la o paralizie aproape totală cu excepția unui singur deget și în ultimul deceniu al vieții a unui singur mușchi al obrazului. Aparatura care i-a permis să comunice cu lumea, să scrie cărți, să predea cursuri, să se angajeze în dialoguri cu cei din jur, era constituită dintr-o combinație de programe software și aparatură hardware incluzând un sintetizator de voce care a creat una dintre cele mai celebre voci ale planetei. A fost implicat în cercetări care aveau ca scop traducerea undelor electromagnetice emise de creierul sau în text și comenzi pentru aparatura din jur (de exemplu scaunul cu rotile) dar se pare că acestea nu au dus la timp la rezultate concludente. Putem specula dacă incapacitatea sa fizică și lupta pe care a dus-o pentru a supraviețui și a învinge barierele colosale ridicate de boală au fost până la urmă un handicap sau un avantaj care i-a oțelit personalitatea și a dat mai mult sens vieții sale. Ceea ce este clar este că imaginea geniului lipsit de posibilitățile de mișcare și comunicare ale majorității celorlalți oameni, dar reușind să creeze o formidabilă opera științifică în pofida handicapului va rămâne că o parte integrală din personalitatea sa în istorie.  Hawking nu numai că și-a depășit condiția, dar a dat un exemplu personal prin felul în care s-a integrat în lumea din jurul sau. A fost căsătorit de două ori și a divorțat de două ori, a avut trei copii (cu prima sa soție), și și-a realizat in 2007 visul de a experimenta condițiile de imponderabilitate într-un zbor cu avionul la mare altitudine.

 

sursa imaginii http://www.bbc.com/news/in-pictures-43430023

sursa imaginii http://www.bbc.com/news/in-pictures-43430023

 

Cred că una dintre trăsăturile determinante ale personalității sale a fost viziunea integratoare bazată pe o cunoaștere profundă a unor domenii diferite ale științelor exacte și capacitatea de a crea analogii și legături între acestea, imposibile și improbabile pentru majoritatea celor din jur. Contribuția sa cea mai importantă în astrofizică și cosmologie este considerată demostratia (teoretică) a faptului că găurile negre nu sunt numai absorbitoare absolute de materie și energie (inclusiv lumină) ci și emit ceva și anume radiații. Cu alte cuvinte, găurile negre nu sunt complet ‘negre’, în jurul lor poate fi detectată o aură slabă datorită emisiilor de energie, și ele au și o temperatură măsurabilă, ceea ce dovedește existența unor radiații termice. Imaginarea acestei teorii a fost posibilă prin sinteza a două domenii extrem de complexe și până atunci considerate complet disparate ale fizicii – mecanica cuantică și teoria relativității. Mecanica cuantică se ocupă de fenomenele care se petrec la nivel sub-atomic, explicând de exemplu coerența materiei. Teoria relativității explică interacția la nivel cosmic a planetelor, stelelor, galaxiilor. Hawkins a adus cele două teorii împreună, analizând ceea ce se întâmplă la nivel cuantic în zona de frontieră a găurilor negre (obiecte la scară cosmică, relativistă), aproape de punctul de ‘ne-întoarcere’, cel din care materia sau energia mai poate scapă de absorbția în gaură neagră doar depășind viteză luminii. Aceasta este imposibil, dar fenomenele quantice nedeterministe permit ‘excepții’ probabilistice care duc la emisia de radiații. Este ceea ce se numește ‘radiația Hawking’. O întrebare justificată pusă în ultimele zile este de ce în pofida contribuțiilor sale universal acceptate ca excepționale Stephen Hawking nu a primit premiul Nobel? Răspunsul este că acest premiu este acordat doar fizicienilor ale căror teorii au fost confirmate experimental. ‘Radiația Hawking’ este atât de revoluționară și avansată în concept, încât va mai trece probabil o vreme până când ea va putea fi verificată de experiențe. În cuvinte simple, nu există încă tehnologia care să permită verificarea multora dintre ideile și teoriile sale.

 

sursa imaginii http://www.wisefacts.info/interesting-facts-stephen-hawking/

sursa imaginii http://www.wisefacts.info/interesting-facts-stephen-hawking/

 

A doua trăsătură fundamentală a personalității savantului britanic era capacitatea să de a sintetiza și de a comunica altora idei și concepte dintre cele mai complexe la nivelul a ceea ce numim uneori peiorativ ‘știință populară’. Cartea sa ‘O scurtă istorie a timpului’ apărută în prima sa ediție în 1988 se adresa unui public fără nicio pregătire științifică. Hawking descrie în termeni ne-tehnici structura, originea, dezvoltarea și sfârșiturile posibile ale Universului, care fac obiectul studiilor astronomiei și a fizicii moderne. El introduce concepte de bază precum spațiul și timpul, povestește despre particolele cuantice care compun cosmosul și forțele fundamentale care îl guvernează (de exemplu gravitatea) și despre fenomene cosmologice, cum ar fi Big Bang și găuri negre. Ca și în lucrările sale științifice el aduce și în carte împreună cele două teorii majore, relativitatea generală și mecanica cuantică, pe care oamenii de știință le folosesc pentru a descrie universul la nivel macro și micro. În final, el vorbește despre căutarea unei teorii unificatoare care să descrie totul în univers într-o manieră coerentă – așa numita ‘Teorie a Totului’ (‘the theory of everything’). Cartea nu își propune să prezinte numai soluții definitive ci lasă loc pentru gândire viitoare și continuarea cercetărilor și a explorării. Prima ediție a cărții a fost prefațată de Carl Sagan, alt savant și expert în popularizarea științei. În primii 20 de ani după prima sa ediție ‘O scurtă istorie a timpului’ fusese publicată în peste 10 milioane de exemplare și tradusă în 35 de limbi.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/mar/14/from-the-simpsons-to-pink-floyd-stephen-hawking-in-popular-culture

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/mar/14/from-the-simpsons-to-pink-floyd-stephen-hawking-in-popular-culture

 

Stephen Hawking nu a evitat publicitatea. Dimpotrivă, a fost o celebritate a timpurilor în care a trăit, a fost un ‘fan’ al culturii populare și în calitate de consumator (cititor avid de science-fiction în tinerețe) și mai târziu în calitate de erou. BBC-ul a dedicat anilor tinereții sale un film biografic în care rolul său este jucat de (cine altul decât) Benedict Cumberbatch. Și-a jucat propriul sau rol în serialul comic ‘The Big Band Comedy’ și într-un episod din’Star Trek: The Next Generation’ în care holograma să joacă o partida de poker cu hologramele lui Newton și Einstein. Vocea sa sintetizată a participat la realizarea unei serii din ‘Familia Simpson’ în care apare ca erou alter-ego-ul sau animat. Și David Gilmour i-a folosit vocea într-un clip al lui Pink Floyd, în timp ce compozitorul David Glass l-a transpus ca erou în opera sa ‘The Voyage’. Hawking însuși preferă muzică clasică – Brahms, Beethoven, Mozart, Wagner iar din muzica pop ar fi ales să ia cu el pe o insulă pustie cântece ale lui Beatles și Edith Piaf (‘Non, je ne regrette rien’).

 

sursa imaginii https://www.theverge.com/2018/3/15/17119194/stephen-hawking-black-hole-radiation-quantum-mechanics-general-relativity

sursa imaginii https://www.theverge.com/2018/3/15/17119194/stephen-hawking-black-hole-radiation-quantum-mechanics-general-relativity

Nu au lipsit din viață să nici controversele, și nici pe ele Stephen Hawking nu pare să fi dorit prea tare să le evite. Savantul britanic făcea parte din categoria vizionarilor care consideră că explorarea spațiului cosmic, departe de a fi un lux este o necesitate stringentă și imediată pentru supraviețuirea omenirii. În alte scrieri și interviuri el a avertizat în termeni foarte sumbri (unii ar zice apocaliptici) despre pericolul scăpării controlului în dezvoltarea inteligenței artificiale, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea unor specii de roboți care să concureze și la un moment dat să intre în conflict cu rasă umană. Sunt teorii și poziții acceptate de o parte din experți, respinse de mulți alții. Nici pozițiile sale în ceea ce privește dizabilitățile nu au fost întotdeauna cele așteptate. Deși el însuși handicapat și beneficiar al unor invenții de vârf în domeniu, Hawking nu a fost niciodată un militant angajat în favoarea drepturilor handicapatilor fizici, poate tocmai deoarece exemplul său personal era depășirea prin gândire a acestor handicapuri. Politic a avut în ultima parte a vieții poziții discutabile, cum a fost sprijinirea boicoturilor anti-israeliene și refuzul de a participa în 2013 la o conferință organizată cu ocazia celei de-a 90-a zi de naștere a lui Shimon Peres, pe atunci președinte al Israelului. A fost criticată și viață sa particulară, legăturile cu cele două soții ale sale, felul în care a părăsit-o pe prima pentru a se căsători cu a doua. Toate acestea însă doar demonstrează că Stephen Hawking a fost și un om cu slăbiciunile și greșelile sale. A fost însă și înainte de toate o minte formidabilă, un creator în domeniile științifice în care a excelat, o personalitate care s-a bucurat să împărtășească lumii știința să. La plecarea sa Universul a rămas ceva mai mic.

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

În principiu este vorba despre vești bune. Durata de viață medie crește. Speranța de viață a oamenilor, adică acel parametru statistic care definește durata medie de viață ca funcție de anul nașterii, vârsta actuală și alți parametrii demografici nu numai că se află la un maxim absolut în istorie, dar a și înregistrat în ultima sută de ani ceea mai spectaculoasă creștere vreodată. La scală globală însă, această creștere numerică și modificarea structurii de vârstă a populației planetei poate duce la fenomene negative cu influențe până la catastrofale asupra economiei și modului de viață al populației planetei. Ca și în multe alte domenii nu numai cantitatea ci și calitatea contează. Mai mulți ani de trăit înseamnă și mai mulți ani buni? Care este prețul și cum pot ajuta tehnologiile noi și invențiile recente în atenuarea efectelor negative ale îmbătrânirii și îmbunătățirea vieții populației vârstnice? Fără pretenții de a da răspunsuri definitive, voi încerca în rubrica CHANGE.WORLD de azi să descriu câteva soluții și noutăți interesante.

 

sursa imaginii https://www.kindness2.com/life-expectancy-test.html

sursa imaginii https://www.kindness2.com/life-expectancy-test.html

 

Să trecem întâi în revista câteva statistici. Deși tendințele sunt clare, cifrele diferă puțin sau mai mult de la sursă la sursă. Să folosim informațiile furnizate de Enciclopedia Britanică. Aprecierile istorice (bazate pe evaluări) ne oferă o primă surpriză. Între paleolitic și începutul secolului 20  speranța de viață a rămas cam la aceeași valoare, ba chiar a scăzut de la 33 de ani în paleolitic la 31 de ani în anul 1900. Regimul de viață și alimentația în perioada numită și ‘comuna primitivă’ se pare că erau destul de prielnice speciei umane, și în ceea mai mare parte a istoriei dezvoltarea tehnicilor de auto-distrugere (militare) și circulația mărfurilor și a oamenilor au compensat prin războaie și molime progresele lente ale științelor medicale. Abia în secolul 20 începe creșterea spectaculoasă a speranței de viață de la 31 de ani în 1900 la 48 de ani în 1950 și la 71 de ani în 2014. Atenție însă – această cifră este aproape identică cu cea a speranței de viață a unui nobil englez de pe la 1500-1600. Cauza este distribuția demografică și geografică, care sunt departe de a fi echitabile între bărbați și femei, între grupurile socio-economice din cadrul aceleaiasi țări, între țări și zonele diferite ale globului pământesc. Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății și ale Organizației Națiunilor Unite plasau pe primul loc în clasamentul mondial al longevității în anul 2015 Japonia, cu o medie de viață de 83,7 ani în ambele statistici, dar și cu o diferența de șase ani între speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților. România ocupa locul 66-68 în clasamentul OMS (cu 75 de ani) și locul 87 din 201 de țări în clasamentul ONU (cu 74,46 ani). Nu este aici locul unei analize detaliate diferențelor și cauzelor acestora, dar este clar că factorii determinanți se află calitatea serviciilor medicale și sociale, stilul de viață și alimentație. Există și diverse programe și aplicații, unele accesibile gratuit on-line, care permit calcularea unei speranțe de viață personale pe baza datelor furnizate de cei curioși. Nu voi recomanda aici niciuna dintre ele, și am câteva motive întemeiate. În primul rând, orice aplicație de acest fel, în special dacă este gratuită, are puține șanse să fi trecut verificări și aprobări de calitate corespunzătoare. În al doilea rând, furnizarea de date personale inclusiv de sănătate pe Internet este o expunere de securitate foarte nerecomandabilă. În final, chiar dacă exactitatea prognozei ar fi perfectă, nu sunt sigur că dorim să știm exact când va fi clipa despărțirii definitive. Celor care cred altfel le recomand un film belgian, foarte distractiv de altfel, care se numește ‘Le tout nouveau testament’.

 

sursa imaginii https://mariakonovalenko.wordpress.com/2014/05/15/roadmap-to-immortality-cyborgization/

sursa imaginii https://mariakonovalenko.wordpress.com/2014/05/15/roadmap-to-immortality-cyborgization/

 

La fel de interesante sunt și prognozele pentru viitor. Apar și aici diferențe considerabile. Estimările ‘conservatoare’ se bazează pe extrapolarea și perfecționarea metodelor medicale actuale și generalizarea treptată a progreselor medicale odată cu accesul unor țări aflate astăzi în curs de dezvoltare la tratamentele moderne pe care și le pot permite acum beneficiarii sistemelor de medicină publică sau particulară din țările avansate, sau doar o parte dintre ei. Comform acestor estimări vom înregistra o încetinire a ritmului de creștere a speranței de viață care va atinge 90-92 de ani la mijlocul secolului actual, și o nivelare a diferențelor între diferitele zone ale lumii și diferitele categorii demografice. Aceste estimări nu iau însă în considerație două domenii ale științelor medicale aflate în faze de cercetare și teste preliminare: ingineria genetică incluzând tratamentele preventorii pre-natale și tratamentele genetice personalizate per pacient; și evoluția științei transplanturilor spre ciborgizare, adică îmbunătățirea sau repararea corpului omenesc cu dispozitive sau capacități biologice livrate mecanic sau non-genetic. Acestea includ înlocuiri ale organelor sau membrelor, dispozitive electronice interne, inclusiv nano-mașini și extinderea capabilităților membrelor sau simțurilor, inclusiv protecția imunitară și rezistența fizică și biologică. Pe lângă perspectivele medicale și aspectele științifice, ciborgizarea ridică și aspecte etice, pe care le-am discutat în trecut și le vom mai discuta în rubrica CHANGE.WORLD. Nu se poate exact prevedea astăzi în ce stadiu se vor afla aceste două domenii în jurul anului 2050, dar chiar în ipoteza unor progrese moderate, estimările specialiștilor plasează speranța de viață peste durata unui secol. Ne apropiem de cifrele matusalemice.

 

sursa imaginii http://www.internationalman.com/articles/my-two-big-bets-on-the-pension-crisis

sursa imaginii http://www.internationalman.com/articles/my-two-big-bets-on-the-pension-crisis

 

Își va putea însă omenirea permite o asemenea creștere a mediei de viață? Sistemul actual de asigurări sociale și asistență medicală se bazează pe anumite estimări statistice ale raportului între cei care contribuie la sistem prin muncă activă și cei care sunt susținuți de sistem (pensionarii de vârstă, asistații medicali și sociali). Ponderea populației care depășește 65 de ani a crescut între 1950 și 2015 doar cu 60%, dar estimările (cele conservatoare!) sunt că se va dublă între 2015 și 2050. Este în același timp o uriașă problemă potențială și un complex de oportunități. Problema este în primul rând financiară. Sistemele de asigurări trebuie schimbate pentru a susține schimbările din structura de vârstă a populației dar aceste schimbări nu pot avea loc brusc, ci trebuie făcute din mers. Schimbări prea bruște pot distruge viețile unor categorii largi de asistați ai căror viață și îngrijire medicală depind de ele, dar un ritm prea lent de adaptare poate crea crize financiare la nivel național și mondial, cele mai negre scenarii prevăzând un faliment complet și prăbușirea pensiilor și asigurărilor peste nu mai mult de 10 sau 15 ani. O criză la nivel național a existat deja în cazul Greciei, și ea nu este încă complet depășită. Există însă și oportunități economice – în primul rând dezvoltarea industriei de asigurări și de asistență socială, ramuri economice care vor crea milioane de locuri de muncă, în proporție cu creșterea numărului populației asistate. Diferitele guverne se adaptează în mod diferit acestor schimbări, dar pot fi deja decelate două tendințe comune multor țări: privatizarea unei mari părți din programele de asigurare la nivel național (statul devine mai puțin implicat și răspunzător de pensiile sistemului economic privat) și ridicarea treptată a vârstei de pensionare. Desigur, această a doua măsură poate fi eficientă numai în condițiile în care există și locuri de muncă pe măsură capacității și talentelor unei populații vârstnice, lucru posibil in condiții de expansiune economică și nu de crize prelungite, cum a fost ceea din ultimii ani.

 

sursa imaginii https://www.population.sg/articles/new-set-of-standards-to-make-it-easier-for-seniors-to-use-technology

sursa imaginii https://www.population.sg/articles/new-set-of-standards-to-make-it-easier-for-seniors-to-use-technology

 

Se modifică și calitatea și preocupările populației aflate la vârsta pensiei, și crește procentul celor care – proveniți din domenii IT sau care au folosit tehnologii IT în viața lor profesională – se adaptează cu mult mai puține probleme decât generațiile precedente la metodele de comunicare moderne. Statisticile Școlii de Gerontologie de la Universitatea Californiei de Sud arată că 59% dintre pensionarii americani folosesc Internetul, și 71% din aceștia îl accesează zilnic. 49% dintre ei folosesc Facebook, dar numai 18% sunt interesați să învețe cum să folosească dispozitive noi, cum ar fi de exemplu o nouă generație de telefoane inteligente. 80% din populația de peste 65 de ani suferă de condiții cronice care le limitează capacitatea de a folosi anumite tipuri de aparate și de interfețe la același nivel de eficiență cu cei mai tineri. Tocmai aici putem din nou identifica un domeniu extrem de interesant de cercetare și proiectare de produse și servicii adaptate vârstei a treia și limitelor pe care le impune aceasta. Programele de cooperare și colaborare europeene (cum este de exemplu ‘Horizon 2020′) care investesc în stimularea colaborării între centrele de cercetare, instituțiile de învățământ superior, și întreprinderile particulare au inclus economia vârstei a treia ca una dintre prioritățile de nivel maxim, și organizațiile și firmele din Uniunea Europeană (inclusiv România) și țările asociate pot beneficia de aceste programe pentru a-și finanța activitățile în domeniu. Nici lumea standardizărilor la nivel național sau internațional nu poate rămâne în urmă. Singapore, o țară în care astăzi deja un cetățean din 8 este trecut de 65 de ani și în care ponderea acestora va crește până la 1 din 4 în anul 2030 a creat deja un set de standarde numite Silver Standards (Standarde de Argint) cărora trebuie să li se conformeze toți cei care dezvoltă și vând în Singapore produse, de la aparate casnice la aparatele bancare ATM. Și organizații internaționale cum este International Telecommunications Union (ITU) crează standarde similare de accesibilitate și adaptabilitate a produselor electronice și de comunicații cerințelor vârstelor înaintate.

 

sursa imaginii http://www.hobbr.com/products-elderly-independence/

sursa imaginii http://www.hobbr.com/products-elderly-independence/

 

Domeniul pe care îl discutăm crează și oportunități pentru invenții și inițiative particulare sau chiar individuale. Este încă o dovadă a faptului că secretul reușitei unei invenții se află întotdeauna în întâlnirea între o necesitate reală și o idee care răspunde acestei necesități și care poate fi aplicată în practică cu mijloace tehnologice existente și rezonabile economic. Un exemplu: Web site-ul hobbr.com vinde produse pe Internet. El propune o lista de 38 de produse (‘gadgets’) destinate îmbunătățirii calității vieții persoanelor în vârstă. Este vorba despre produse reale, verificate, care au trecut aprobările de siguranță, și care pot fi achiziționate pe Internet. Gama lor este multiplă, cum sunt și problemele persoanelor în vârstă – de la deschizătoare de conserve pentru persoane cu capacități mecanice dimunuate la căști care filtrează, clarifica și amplifică sunetul aparatelor de televiziune, de la sisteme personale de supraveghere a sănătății și alarmă a condițiilor extreme la adaptoare de tastatură pentru telefoane digitale. Unele dintre ele nu sunt destinate exclusiv populației în vârstă, dar toate pot ajuta într-un aspect sau altul al vieților acestora.

O categorie aparte de pensionari sunt cei proveniți din lumea electronicii și calculatoarelor. Studenții anilor 60 și 70, experții și profesioniștii din generațiile care au creat microprocesoarele și Internetul fac deja parte din categoria pensionarilor de astăzi. Contribuțiile lor au un impact direct în calitatea vieților celor de vârstă lor și a celor care vin după ei. Prelungirea mediei de viață este o realizare care nu poate fi considerată completă și nici măcar justificată dacă nu este însoțită de o îmbunătățire a calității anilor și deceniilor adăugați spre apus.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Europenii nu își amintesc de multă vreme un asemenea ‘Mărțișor’. Sfârșitul lui februarie și începutul lui martie au găsit Vechiul Continent pradă unui val de aer polar care l-a cuprins aproape în totalitate. Temperaturile medii în multe locuri erau cu 15 până la 20 de grade mai scăzute față de cele înregistrate de Bobotează (care, ce-i drept, a fost în schimb mult mai caldă decât media). Imagini cu străzi înzăpezite ne-au parvenit din locuri cum ar fi Roma, Coasta de Azur, sau Biarritz, care de obicei furnizează chiar și în acest sezon imagini de cărți poștale cu străzi însorite și plaje populate.

Și totuși dezghetul a venit, și primăvara nu se mai poate lasă mult așteptată.  După câteva săptămâni în care am călătorit împreună în lumea mai mult fantastică decât științifică a filmelor, rubrica CHANGE.WORLD revine pe tărâmul științei, explorării și  standardizării tehnologiilor avansate, fără a lăsa fantezia complet în urmă. Cititorii fideli sunt deja obișnuiți cu această alternare continuă a planurilor realității și visurilor în lumile în care călătorim în fiecare săptămână.

Primul grupaj este legat de plățile electronice. Trăim o revoluție a modului în care cumpărăm produse, vindem obiecte sau rezultatele muncilor noastre, economisim pe termen scurt sau pe termen lung. Această revoluție se află doar la început, deși cu unele elemente și moduri de plată cum ar fi comerțul electronic și cardurile de credit suntem deja familiari de două sau trei decenii. Lor li s-au adăugat în ultimii ani ‘portofelele electronice’ (unele instalate pe aparate fizice cum sunt telefoanele sau ceasurile inteligente) și cripto-valuta. Am discutat și urmărim în continuare comportarea celei mai cunoscute cripto-valute, bitcoin, care se află în cădere ca valoare de la începutul anului, dar ceea ce este mai interesant este faptul că marile organizații comerciale și financiare îmbrățișează în ritm accelerat tehnologia și încep să propună propriile lor mijloace de plată sau ‘monezi’ digitale. De exemplu, un sondaj realizat de LendEDU (organizație financiară care are ca public țintă lumea universitară și studenții) a înregistrat peste 58% răspunsuri pozitive la întrebarea legată de o moneda Amazon, și peste 42% acord cu acceptarea lui Amazon ca girant al conturilor bancare. Este vorba desigur despre un public majoritar dintr-o anumită categorie socială și de vârstă, dar aceștia vor fi profesioniștii de peste 10 ani, din care mulți vor deveni liderii de peste 20 de ani. Lumea finanțelor se alătură domeniilor economice revoluționate de revoluția Internetului.

Organizații ca World Wide Web Consortium (W3C), fondată și condusă până azi de inventatorul Web-ului, Tim Berners Lee,  au inițiat activități de cercetare și standardizare cu două decenii în urmă. Primele activități explorând domeniul ‘micro-plăților’ datează la W3C din anul 1998. Probabil că era prea devreme. Grupul de lucru care se ocupă azi de ‘Web Payments’ este foarte activ în cadrul W3C – cea mai recentă întâlnire a avut loc în ianuarie 2018, următoarea este în plan pentru luna aprilie 2018. În programul lor de lucru se află standardizarea unei interfețe programabile de aplicație (API) care va permite diferitelor aplicații ale vendorilor de produse și servicii să creeze propriile lor conexiuni cu mijloacele de plată aflate în mâinile consumatorilor plătitori, și a unei metode de autentificare a card-urilor în tranzacții card-no-present (CNP), tranzacții virtuale (în care nu sunt folosite card-uri fizice) numită Three Domain Secure (3DS).

 

sursa imaginii http://www.rosemont.com/community/

sursa imaginii http://www.rosemont.com/community/

 

Pentru a înțelege complexitatea și multitudinea problemelor care trebuie rezolvate în dezvoltarea funcțională și expansiunea de capacitate care se petrece pe Internet, o metaforă potrivită ar fi cred ceea a concepției unei clădiri sau a unei așezări urbane. Există însă o deosebire fundamentală, dictată de faptul că nu a existat o planificare din start a modului în care această structură arhitecturală se va dezvolta. Nici măcar vizionarii cei mai îndrăzneți nu prevedeau acum trei sau patru decenii cum se va dezvolta Internetul, la ce dimensiuni va ajunge, și ce rol va juca în societatea umană. Dar oare este diferită istoria marilor orașe? Primele colibe ale Lutetiei sau ale New Amsterdam-ului nu au fost concepute după vreun plan riguros pentru a deveni elemente de fundație în ceea vor deveni peste secole megalopolisurile Paris și New York. Astăzi putem spune că unele dintre proiectele organizațiilor de standardizare sunt elemente modulare (‘cărămizi’ dacă vreți) dintr-o structură care în parte este astăzi planificată, deși elementul de inventivitate, de ‘altfel’, continuă să joace un rol major. Și aceste elemente de bază sunt diferite de cele în lucru acum câteva decenii. De exemplu, la întâlnirea din luna martie din Rosemont (periferie a orașului Chicago) a grupului de standardizare Institute of Electrical and Electronic Engineers (IEEE) Proiectul 802 care se ocupă de rețele de comunicație locale, se discută standarde care transferă informația la viteze de 400 Gbps – viteze de 40 de mii de ori mai mari decât cele ale primei rețele standardizate Ethernet apărută acum peste 30 de ani. Este unul dintre elementele de baza care fac posibile aplicații cum ar fi realitatea virtuală, sau comunicarea în timp real între puncte diferite ale planetei, altele fiind rețele deterministe și folosirea de cod de tip ‘open source’ care permite oricărui programator să contribuie la îmbunătățirea funcționalității și calității aplicațiilor.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-publisher-foresaw-an-internet-of-fiction-mixed-with-fact?mbid=social_fb

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-publisher-foresaw-an-internet-of-fiction-mixed-with-fact?mbid=social_fb

 

Știrile și Știrile False (News and Fake News) … sunt pe prima pagină, și nu cred că o vor părăsi multe vreme. Ba chiar am învățat în săptămânile trecute un nou termen care îmi place: Internet of Fiction. L-a folosit se pare pentru prima dată Robert Thompson, care ocupă a doua poziție ca importanță (Chief Executive Officer – CEO) în NewsCorp, consorțiul de presă al lui Rupert Murdoch. Thompson avertiza într-o intervenție datată cu mai bine de un deceniu în urmă (din 2007) în legătură cu pericolele “atomizării conținutului pe Internet” și a unei “înțelegeri colective bazate pe falsitate”.  Știrile ultimelor săptămâni, incluzând dar nu limitate la trimiterile în judecată ale unor persoane care au influențat la comanda Rusiei campaniile electorale americane din 2016, par a confirma, din păcate,  previzunile lui Thompson. Există însă și un aspect comercial în această dispută. Din punctul de vedere al rețelelor sociale, organizații ca cea a lui Murdoch sunt producătoare de ‘conținut’. Facebook și alte plaforme cu funcții de rețele sociale au refuzat multă vreme orice efort de standardizare, lăsând la o parte interoperabilitatea dorită de clienți și aplicații, și preferând să concureze între ele pentru un procent cât mai ridicat din piață. Creatorii de conținut ar vrea să primească o parte din veniturile dobândite de Facebook prin publicitate, și folosesc ca argument (ca să nu zicem ca amenințare) necesitatea introducerii de legi și ordonanțe regulatorii similare celor care definesc relațiile dintre producătorii de conținut și cei care transportă informația pe alte medii cum sunt televiziunea pe unde sau pe cablu. Combinația între evenimentele politice care se succed cu o viteză amețitoare și conflictele comerciale face din teritoriul Facebook o arenă dinamică și interesantă, care merită să fie urmărită cu atenție. Schimbările recente introduse de Facebook care dau  prioritate comunicațiilor personale în detrimentul conținutului comercial sunt în opinia mea doar începutul unei evoluții la capătul căreia rețeaua noastră socială preferată (sau detestată) va arăta cu totul altfel decât suntem acum obișnuiți.

 

sursa imaginii https://www.tripadvisor.com/Tourism-g186338-London_England-Vacations.html

sursa imaginii https://www.tripadvisor.com/Tourism-g186338-London_England-Vacations.html

 

Vor fi interesant de urmărit și lucrările conferinței cu numărul 101 a organizației Internet Engineering Task Force (IETF) care va avea loc la Londra între 17 și 23 martie 2018. Pe agenda de lucru a organizației care a produs cele mai importante standarde care stau la baza Internetului se află în aceste luni activități legate de tehnologiile pe care le regăsim zilnic și pe știrile de pe ‘prima pagină’:  Internetul Lucrurilor (Internet of Things – IoT) și felul în care este controlată și administrată înmulțirea explozivă a aparatelor de utilitate în viața de zi cu zi care sunt legate la rețeaua globală, transporturile inteligente cu aplicații în pilotare automată și administrarea inteligentă a energiei din surse diferite, rețelele de mare viteză așa-numite din ‘generația a 5-a’ care permit o viteză de răspuns instantanee între oricare două puncte extreme (utilizatori umani sau aparate) legate la Internet în orice parte a globului. Apropos, termenul ‘instantaneu’ este oarecum relativ, dar bănuiesc că o viteză de răspuns de o miime de secundă (1 ms) satisface orice utilizator uman, și majoritatea (dar nu toate!) aplicațiile industriale.

 

sursa imaginii https://cglife.com/blog/science-and-internet-things

sursa imaginii https://cglife.com/blog/science-and-internet-things

 

Discutam despre fantezia și știința care merg mâna de mâna în evoluția tehnologiilor avansate. Iată un exemplu din activitatea organizației IETF. Când activitatea de cercetare numită ‘Internetul interplanetar’ a început acum mai mult decât un deceniu, ea a fost privită de multă lume, inclusiv de unii participanți la conferințe, ca o combinație între glumă și science-fiction. Analizele cercetătorilor au reușit să pună în evidență caracteristicile și condițiile tehnice care permit extinderea razei geografice a Internetului în spațiul cosmic. Între altele un rol determinant îl au timpii de propagare a semnalelor cu multe ordine de mărime mai mari decât cei din transmisiile locale sau terestre la distanțe. Au urmat activități de standardizare care au fost deja verificate operațional cu stațiile spațiale, și vor fi pentru prima dată extinse la comunicarea între Pământ și Lună, în cadrul programelor spațiale americane care includ întoarcerea pe satelitul natural al planetei noastre.  Rezultatele unora dintre activitățile de cercetare aflate acum în programele grupurilor din cadrul Internet Research Task Force (IRTF) vor putea fi văzute peste câțiva ani. Este cazul de exemplu al grupului de cercetare a comunicației Thing2Thing (T2T) care va produce elemente de bază (‘cărămizi’) în comunicarea dintre mașinile gânditoare ale viitorului. La nivelul IETF există și directoratul numit Internet Architecture Board, care se ocupă printre altele și cu liniile directoare ale dezvoltării viitoare a rețelei globale și a organizației care produce standardele acesteia. Iată deci că aglomerarea informatică în permanentă extindere care este Internetul se construiește cărămidă cu cărămidă, dar are astăzi și arhitecți.

 

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Lista candidaților nominalizați pentru Premiile Academiei (sau Premiile Oscar în limbaj popular) are în acest an un lider destul de neașteptat. ‘Forma apei’ (sau ‘The Shape of Water’ – titlul original în engleză) a primit 13 nominalizări pentru premii în categorii diverse, de la categoriile ‘tehnice’ (sunet, motaj, imagine), trecând prin trei categorii de joc actoricesc, și până la premiile cele mai importante (pentru regie și pentru cel mai bun film). Pe de-o parte este vorba despre un film scris și realizat de un regizor cu nume bine consolidat la Hollywood și în cinematografia mondială (iGillermo del Toro). Este însă un regizor care nu ezită să surprindă cu fiecare film nou al său, așa că și ‘Forma apei’, deși aparține unui gen foarte popular și cu priză la public, fantezia cu tente științifice, rezervă multe surprize și amatorilor de basme confecționate la Hollywood, și fan-ilor cinematografiei de calitate. Este un film care nu evită extremele și nu este de mirare că a creat și controverse. Chiar între prietenii mei cinefili opiniile au fost împărțite și destul de extreme – de la ‘pentru asta a fost inventat cinematograful’ până la ‘cel mai prost film făcut vreodată’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm4236598016

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm4236598016

 

De la început, poate chiar dinainte de a intra în sala de cinematograf sau de a declanșa vizionarea digitală, trebuie înțeleasă și acceptată convenția. ‘Forma apei’ este un basm, chiar dacă aparent este plasat într-o realitate care a existat acum vreo 50 sau 60 de ani într-un loc bine determinat cu repere oarecum recognoscibile, din America de Nord. Nici apartenența la genul science-fiction nu este mai mult decât un cadru, deși o mare parte din acțiune se petrece intr-un centru de cercetare științifică, plin de mașinării fantastice cu tuburi intimidante, și de dulapuri de comandă cu beculețe pâlpâinde, după ultimul răcnet al tehnologiilor electronicii de la mijlocul secolului trecut. Este însă un basm care nu este recomandat copiilor, un basm pentru adulți ștampilat cu litera R de comisiile americane de clasificare pentru ‘conținutul sau sexual, nuditate grafică, violență și limbaj’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm872751360

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm872751360

 

Guillermo del Toro s-a născut la Guadalajara, în Mexic, în 1964. Palmaresul său cinematografic include ‘The Devil’s Backbone” (2001) plasat în perioada războiului civil din Spania, “Pan’s Labyrinth” (2006) considerat până astăzi cel mai bun film al său, și filme din seriile de succes ale Hollywood-ului “Blade” și “Hellboy”. Două ar fi caracteristicile comune ale filmelor sale pe care le regăsim și în “Forma apei”. Prima este prezența monștrilor într-un univers care nu are aceleași reguli estetice cu universul nostru cel de toate zilele, și în care ceea ce nouă ni se pare a fi deformație fizică nu echivalează, conform convențiilor obișnuite, cu tare morale sau de caracter. Unele dintre filmele sale, incluzându-l pe acesta cel mai recent, reiau tema întâlnirii dintre oameni și monștri, și a posibilei legături între aceștia, tema moștenită din literatură gotică și basmele tradiționale de genul “Frumoasa și bestia” preluate mai nou de cultura populară în filme și musical-uri. A doua caracteristică este predilecția pentru personajele diferite și dezavantajate. Eroina principala din “Forma apei” pe nume Elisa Esposito este mută, prietenii și partenerii săi în povestire sunt un pictor homosexual și o colegă afro-americană care robotește alături de Elisa ca femeie de servici într-o instituție guvernamentală. Opusul lor, agentul guvernamental Rchard Strickland este alb, bogat, rasist, și sadic – toate viciile întruchipate într-o singură persoană, care pe deasupra mai are și o viață de familie aparent exemplară și o predilecție pentru automobile scumpe. Un stereotip veți spune, dar în definitiv, este vorba doar despre un personaj negativ dintr-un basm, nu-i așa?
 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

 

Tema principala a filmului este posibilitatea iubirii între specii. În institutul de cercetare guvenamental în care lucrează Elisa este adus într-un recipient sigilat, ca prizonier și subiect de experimente medicale pline de cruzime, un ‘monstru’ cu forma unei întruchipări reptiliene de coșmar, capturat undeva în junglele și mlaștinile Americii de Sud. Curiozitatea științifică pe care o stârnește ‘monstrul’ se datorează capacității sale de adaptare în apă și (pentru o anumită perioadă de timp) și în aer. Cele două sisteme respiratorii paralele ar putea fi utile americanilor dar și concurenților lor sovietici angrenați în cursa pentru cucerirea cosmosului. Cam aici se încheie pretextul științific al filmului, și de fapt nu este nevoie de mai mult. Între cele două abordări posibile, cea a incompatibilității dintre oameni și alte specii dezvoltată în serii de filme cum este “Alien” începută de Ridley Scott în 1979 și cea a prieteniei posibile (și chiar mai mult) cu care “E.T” a lui Steven Spielberg răspundea în 1982, Guillermo del Toro alege în mod clar cea de-a două opțiune. O alege și o dezvoltă, căci legătura între Elisa – fragilă, ciudată, diferită și ea în lumea noastră – și monstrul amator de ouă fierte tari și de muzică de jazz a lui Benny Goodman se dezvoltă spre o legătură de dragoste imposibilă, cu secvențe erotice explicite, inclusiv o scenă de dragoste interspecii cu care spectatorii sunt testați estetic și emoțional.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

 

Apa joacă rolul esențial în universul vizual creat de Guillermo del Toro în acest film. Ea reprezintă bariera dintre specii dar și mediul în care este consumată povestea de dragoste. Este vehicol pentru secvențe comice și limanul salvării eroilor.  Filmul începe cu o secvență acvatică onirică, și de-a lungul întregii acțiuni avem de-a face cu un univers lacustru care ne poate face să suspectăm că del Toro l-a citit pe Bacovia. Cinematografia și decorurile cu calitatea și atmosfera lor retro crează o experiență estetică deosebită, din acest punct de vedere “Forma apei” se află pe același plan cu filme ca “Hugo” al lui Martin Scorsese sau “The Grand Budapest Hotel” al lui Wes Anderson. Adaug la aceasta creația actoricească deosebită a lui Sally Hawkins, actriță engleză subapreciată până acum, poate pentru că nu este o frumusețe standard, fizicul ei fiind mai potrivit rolurilor comice sau de compoziție. Aici ea este însă perfect potrivită rolului pe care îl execută cu sensibilitate și ingenuitate, dând credibilitate relației fantastice dintre personajul Elisei și ‘monstru’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm972381184

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm972381184

 

‘Forma apei’ nu este o capodoperă. Basmele, chiar și cele pentru adulți, au limitele lor. ‘Monstrul’ este destul de schematic, și pe cât de convingătoare este Elisa lui Sally Hawkins, pe atât de puțin verosimilă pare atracția ei pentru reprezentatul speciei amfibie. Concentrarea de vicii politic-incorecte în personajul negativ face din acesta un sac de box cam greu de acceptat, chiar și pentru un personaj negativ dintr-un basm. Mesajul ‘monștrii suntem noi’ pare cam demonstrativ-retoric. Chiar dacă a înregistrat un număr mare de nominalizări, nu cred că ‘Forma apei’ va recolta prea multe statuete. Concurența principala va veni probabil de la “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” un film excelent, cu temă și ambianță contemporană, și cu un mesaj politic cel puțin la fel de acceptabil din punctul de vedere al Academiei. Chiar și in privința cinematografiei, filmul lui del Toro are un concurent formidabil in “Blade Runner 2049″ despre care am scris săptămâna trecută in această rubrica. Să vedem cine va învinge.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Next Page »