Adriana Ausch mi-a permis sa preiau acest text despre Eroica lui Beethoven si concertul la care a asistat la Boston sub bagheta lui James Levine. Ii multumesc.

————

Simfonia a treia de Beethoven o cunoastem sub numele de Eroica si se pare ca a fost dedicata lui Napolen si pe manuscrisul original apare “Intitulata Bonaparte”. Povestea devine oarecum   neclara dupa spusele prietenului lui Beethoven, Reis , compositorul planuia sa se mute la Paris dar date fiind relatiile incordate dintre Austria si Franta o simfonie intitulata Bonaparte nu era corecta din punct de vedere politic.

source: http://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven

Parti ale simfoniei fusesra compuse in 1803 dar intreaga opera a fost publicata in 1806 cu totlul” Simfonica Eroica per festigiare il Souvenire di un grand Uomo

http://www.youtube.com/watch?v=FFltqVS8d9I

(video by magic5227)

“Eroica”  cu o tumultoasa  si extra lunga prima parte in forma de sonata . Sonata are o forma bine stabilita:

Expozitie:
tema A
tema B
incheiere
Dezvoltarea temelor
Recapitulare:
Tema A
Tema B
Coda

Partea a doua este vestitul mars funebru care cu utilizarea extraordinara a contrastului dintre sunet si pauze creaza un efect de suspense

(video by mariamuse)

Partea a treia, scurta si intitulata Scherzzo (pentru prima oara intitulata asa in istoria muzicii) o miscare rapida in contrast cu miscarea a doua.

(video by SONNABEND)

Partea a patra, Finalul care recapitulea temele principale ascultate  devine la un momnt dat o tema cu variatiuni si miscari fugale (diferite melodii in acelasi timp)
Totul se incheie intr-o triumfatoare coda destul de alungita …

Aceatsa simfonie foarte lunga se cinta de obicei la inceputul uni concert altfel spectatorii isi pierd rabdarea. pentru orchestra este un efort extraordinar de concentrare si energie fizica. Am fost obisnuita cu inregistrarile dirijorilor germani cu contraste romantice si forta multa…este una din  piesele care definesc un dirijor (ca orice altceva scris de Beethoven). In plina criza si iarna  un concert cu doua simfonii de Beethoven umple sala pina la refuz la Boston Symphony pe Huntigton Avenue….mi-a trebuit mult timp sa gasesc parcare si si mai mult timp sa ma lupt cu traficul de simbata seara sa ajung de la mine de-acasa in centrul Bostonului. N-am avut timp sa ma schimb de dimineata de la 8:00 cind am inceput sa predau si vintul atit de tipic in centrul orasului mi se strecura sub jacheta de-mi taia entuziasmul muzical….

(video by saitbey)
James Levine, dirijorul de la Boston Symphony cu miini micute si cap caraghios cu par vilvoi s-a asezat intr-un scaun sa dirijeze…cu sanatea subrezita de o cazatura de pe podium si cancer, ambitia lui Levine este sa direjeze toate simfoniile lui Beethoven…..a sasea si a saptea au fost zilele trecute. Acesta este un momet istoric….

Bagheta se ridica si mai bine de doua ore am redescoperit in Beethoven nou….de fiecare data e nou si surprinzator, dar obisnuita cu ascutisurile romantice ale dirijorilor germani, dantela si eleganta versiunii lui James Levine m-a surprins …ba mai mult, orchestra avea un sunet de nedescris, o unitate si o energie retinuta si o acurateta inteligenta si controlata a sunetului incit mintea si urechea intrau intr-o rezonanta aproape mistica….N-am ascultata Beethoven in sala de concert de foarte multi ani, ma multumeam cu CD-urile extraordinare…oh, bineinteles nu exista nimic mai presus in catharsis ca un spectacol “live”…

(James Levine - source: http://www.metoperafamily.org/metopera/about/whoweare/levine.aspx)

Sala a bubuit (ma rog, cit de poate la Boston….ca nu e Italia…:)) am iesit in vint cu zimbetul cit bilboard-ul de vis -a vis cu Alvin Aley Balet in citeva saptamini….ma aud strigata, si brate entuziaste in jurul meu, un cird de vre-o 10 parinti ai caror copii erau in clasa la ora 8:00 dimineata , ma intreaba, discuta, despicam firul vorbei si al extazului, se hotarasc pe loc sa ia cursuri de muzica, de eurhythmics si sa le predau si lor ce predau la conservator….cu cuplu din China, unul din Franta, doua din Elvetia si unul din …Boston…

Nu mai simt nici vantul, nici mainile amortite de dimineata la pian , nici gatul uscat de aproape 10 ore de predat…magicianul Levine si cardul entuziast, spuma sunetelor si vaga senzatie ca poate stiu care-mi este rostul…