Ca întotdeauna când sunt obligat să folosesc un cuvânt importat căruia nu îi
cunosc echivalentul în limba română învățată de mine în școală, m-am dus la
dicționar pentru a verifica existența termenului în româna contemporană. Am
găsit deci ‘outsider’; în dexonline, și mi s-a confirmat că una dintre definițiile
larg acceptate ale cuvântului este cea pe care o căutam: o echipă care
participă într-o competiție sportivă cu șanse reduse de a o câștiga. Pot deci,
liniștit, să folosesc termenul pentru subiectul pe care l-am ales astăzi pentru
rubrica CHANGE.WORLD – programele de explorare spațială ale țărilor care
au ajuns să participe cu o întârziere de câteva decenii în cursa pentru
explorarea spațiului cosmic. Dacă în prima ligă, cea a liderilor, includem
Statele Unite și Rusia (ca urmașă a Uniunii Sovietice), dacă includem în liga
imediat următoare China și consorțiul țărilor Comunității Europene, ale căror
programe spațiale au început cu vreo două decenii mai târziu decât cele ale
liderilor, dar care au realizat progrese substanțiale, inclusiv lansarea de
astronauți și planuri ambițioase de lansare a unor stații spațiale, în categoria
outsiderilor trebuie să se afle astăzi un număr de țări care au deja sau sunt
foarte aproape de capacitatea tehnică de a lansa obiecte în spațiu, și planifică
sau sunt angrenate în programe de explorare spațială în diferite faze de
execuție. Fac parte din această categorie India, Japonia, Israelul, Iranul,
Brazilia și Coreea de Nord.

 

 sursa imaginii: cnet.com/news/glxp-milestone-prizes-awarded/


sursa imaginii: cnet.com/news/glxp-milestone-prizes-awarded/

 

Firesc, există deosebiri între aceste țări în ceea ce privește gama de soluții și
tehnologii folosite, și mai ales scopurile urmărite. Dacă punem la o parte
Iranul și Coreea de Nord, ale căror programe aparțin unor agenții
guvernamentale, sunt ținute destul de în secret și se bănuiește că sunt
dominate de scopuri militare, în toate celelalte țări de’outsideri’; se poate
observa contribuția însemnată a sectoarelor neguvernamentale – cel
comercial și cel universitar-academic. Asta nu înseamnă că statul și agențiile
guvernamentale echivalente local cu NASA nu își au rolul și contribuțiile lor,
dar inițiativa și concepția programelor aparțin în multe cazuri comunităților
științifice și de afaceri. O parte dintre aceste programe au participat la
competiția XPRIZE inițiată de firma Google, despre care am scris în rubrica
CHANGE.WORLD cu aproape un an în urmă. Atunci rămăseseră în cursa
cinci finaliste din cele peste 23 de proiecte care fuseseră acceptate inițial. Din
păcate, nici unul dintre aceste proiecte nu a reușit să se încadreze în
termenul stabilit de organizatorii competiției, care avea ca țintă aselenizarea
unor stații automate pe suprafața Lunii înainte de 31 martie 2018. În
consecință, în luna ianuarie a acestui an, Peter Diamandis și Marcus
Shingles, conducătorii competiției au anunțat că premiul de 30 de milioane de
dolari nu va fi decernat. În anunțul oficial (care poate fi citit la
https://lunar.xprize.org/news/blog/important-update-google-lunar-xprize), ei
concluzionează optimist, arătând câteva dintre avansurile aduse de
competiție: demonstrarea faptului că explorarea Lunii și a spațiului in general
nu mai este prerogativa exclusivă a organizațiilor guvernamentale, strângerea
de capital de peste 300 de milioane de dolari pentru programele spațiale,
progresele tehnologice înregistrate și aprobările primite pentru executarea și
lansarea proiectelor.

 

sursa imaginii: static.timesofisrael.com/www/uploads/2015/10/spaceil- lander.jpg

sursa imaginii: static.timesofisrael.com/www/uploads/2015/10/spaceil-
lander.jpg

 

Aspectul cel mai interesant este însă faptul că punctul final nu a fost pus. În
pofida dezamăgirii firești, datorate faptului că nu au reușit să se încadreze în
termenele stabilite de Google, proiectele finaliste (și nu numai ele) au decis
să-și continue activitățile, să caute sponsorizări alternative și să-și modifice
termenii de execuție ținând cont de date concrete și de realitățile tehnologice
și financiare care le fac posibilă concretizarea. Chiar dacă nu au atins Luna în
2018, vom vedea probabil cel puțin o parte dintre ele ajungând să plaseze
stațiile automate pe suprafața satelitului artificial al Pământului în 2019, 2020,
sau în anii următori. Outsiderii se aproprie de linia de sosire.

 

sursa imaginii: www.timesofisrael.com/in-first-israeli-spacecraft-set-for-trip-to- the-moon/

sursa imaginii: www.timesofisrael.com/in-first-israeli-spacecraft-set-for-trip-to-
the-moon/

 

Dintre cele cinci proiecte finaliste anunțate anul trecut, cel care pare în acest
moment a fi cel mai avansat, cu șanse concrete și cu planuri exacte făcute
publice de a ajunge pe Lună, este proiectul israelian SpaceIL. Echipa
israeliană a anunțat într-o conferință de presă, acum câteva săptămâni, că
lansarea modulului lunar va avea loc în decembrie 2018, iar aselenizarea este
prevăzută pentru 13 februarie 2019. Lansarea va avea loc de la Cape
Canaveral în Florida folosind o rachetă SpaceX Falcon 9. Ambițiile științifice
ale programului sunt destul de limitate: fotografierea și filmarea zonei
aselenizării și un experiment conceput la Institutul Weizman pentru
măsurarea câmpului magnetic al Lunii. Misiunea va dura două zile. Modulul
prezentat ziariștilor în cadrul conferinței de presă măsoară un metru și
jumătate înălțime și cântărește 600 de kilograme. Finanțarea este în mare
parte privată, conducătorul proiectului, miliardarul Morris Kahn, fiind și unul
dintre principalii contributori, el donând o sumă de 27 de milioane de dolari
programului care reprezintă o colaborare între echipa SpaceIL și Industria
Aeronautică Israeliană. Se așteaptă și o contribuție din partea guvernului
israelian, care va folosi proiectul ca obiect de studiu în școlile israeliene, cu
intenția de a trezi interesul și a lărgi cunoștințele elevilor israelieni de diferite
vârste și nivele, pentru explorarea spațială.

 

sursa imaginii: www.outlookindia.com/website/story/big-setback-for-india-as- teamindus-calls-off-countrys-first-commercial-mission-t/306671

sursa imaginii: www.outlookindia.com/website/story/big-setback-for-india-as-
teamindus-calls-off-countrys-first-commercial-mission-t/306671

 

Un alt program, asupra căruia planează mai multe semne de întrebare, este
programul indian TeamIndus. Compania cu același nume a fost înființată la
Bangalore în 2010 cu scopul declarat de a participa la competiția XPRIZE, și
a reușit să intre între cei cinci finaliști cu o propunere elegantă și ambițioasă,
care include o călătorie de zece zile spre Lună, activitate pe orbita lunară de
încă zece zile, aselenizare, urmată de alte zece zile de activitate științifică.
Pentru a-și mări atractivitatea comercială (este vorba despre o antrepriză
complet privată) și a interesa colaboratori diverși, TeamIndus a încheiat
contracte de colaborare cu organizații științifice diferite, ale căror proiecte
urmează să fie transportate de misiune. Între acestea, putem menționa studii
de biologie spațială și de astrofizică create de cercetători francezi, italieni și
indieni. TeamIndus a suferit însă la începutul lui 2018 o lovitură financiară
semnificativă, prin anularea unor contracte cu agenția guvernamentală
indiană care urma să finanțeze o parte din proiect și să preia unele dintre
rezultatele sale. Încercarea de a obține fonduri alternative din surse private
este încă în curs, în martie 2018 fuseseră găsiți 23 de milioane de dolari, dar
lipseau încă 35 de milioane. Deocamdată, ceea ce se știe este că doar că vor
continua construcția modulului lunar și planificarea experimentelor, dar lipsa
de fonduri nu a permis până în acest moment contractarea lansării. În
consecință, termenul anunțat, care prevedea aselenizarea cândva în 2019, se
află sub semnul întrebării.

 

sursa imaginii: mainichi.jp/english/articles/20160611/p2a/00m/0na/010000c

sursa imaginii: mainichi.jp/english/articles/20160611/p2a/00m/0na/010000c

 

În final, iată câteva știri actualizate despre programul japonez Hakuto început
în 2008. Numele este cel al unui iepure alb din mitologia japoneză. Pentru o
vreme, proiectul a fost o colaborare între experții olandezi și cei japonezi, dar
din 2012 operațiunile din Olanda au fost mutate în Japonia, și conducerea
proiectului a fost preluată de Takeshi Hamada, răspunderea tehnică
aparținându-i profesorului Kazuya Yoshida de la Universitatea Tohoku. Este o
colaborare dintre compania ispace, Inc. și laboratorul de robotică spațială al
Universității. Pentru lansare, proiectul japonez va folosi și el tehnologie
americană, însă privată, și anume rachete Atlas V și modulul transportor
Peregrine proiectat de firma Astrobotic Technology. Lansarea este prevăzută
pentru anul 2020.

Apariția outsiderilor va influența peisajul cosmic care va exista peste un
deceniu. Spațiul interplanetar și suprafața astrelor care vor fi treptat atinse și
explorate de omenire nu vor mai fi domeniul exclusiv al supra-puterilor. Liderii
sunt conștienți de aceste evoluții și se pregătesc în consecință. Capacitatea
de explorare spațială, lansarea de sateliți de comunicație și observare a ceea
ce se petrece pe Terra, explorarea resurselor planetelor și crearea în viitor de
habitate care să permită colonizarea umană devin din ce în ce mai mult
aspecte strategice. Unul dintre evenimentele interesante ale ultimelor
săptămâni este anunțul american al creării unei Forțe Spațiale (US Space
Force) similară lui US Air Force. Cursa se încinge, și prezența outsiderilor nu
poate fi ignorată.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)