Moartea este poate singura certitudine a existenței umane. Indiferent de traiectoria, durata și calitatea vieții pe care o duce, există pentru orice om care s-a născut și un sfârșit de care nu a scăpat în mod dovedit încă nicio ființă umană. Și totuși, paradoxal, mulți dintre noi de-a lungul intregilor noastre vieți încercăm să negăm ideea sfârșitului și căutăm diferite forme de imortalitate. Această căutare este reflectată în credințele religioase, în cercetările științifice (și mai puțin științifice) și in … poveștile cu fantome.

 

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex


Majoritatea religiilor teiste (cele care au în centru o divinitate sau un grup de divinități) includ în sistemul lor filosofic o formă sau alta de ‘viață de apoi’. Religiile cu originea în subcontinentul indian cum sunt buddhismul, hinduismul, jainismul, sau sikhismul au conceptul de ‘reîncarnare’ conform căruia orice ființă vie reîncepe după moarte un nou ciclu de viață fizică, posibil sub o altă formă. Grecii antici aveau deja un concept asemănător – metamorfoza – și unele religii sau curente religioase diferite cum ar fii religia druzilor sau cabalismul iudaic acceptă forme de reîncarnare. Spre deosebire de acestea, religiile abrahamice – iudaismul, creștinismul și islamul – includ în sistemul lor un plan de existență după moarte mai degrabă spiritual, și un destin guvernat de judecată divină (‘Judecata de Apoi’) care este determinat de faptele bune și rele comise de fiecare om în timpul existenței sale fizice. Imaginea vieții de după moarte (a ‘sufletului’) este în principal spirituală, dar există destule variante și reprezentări fizice, mai ales în planul imaginației artistice.

 

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

 

Existența vieții de după moarte și comunicarea cu cei care se află ‘dincolo’ au fost și sunt subiecte de cercetare dar și un domeniu în care s-a infiltrat multă șarlatanie. Este considerată ca fiind o ramură a ‘parapshihologiei’ definită de mulți experți ca o pseudo-știință. Serialul ‘X-Files’ îl cunoașteți probabil mulți dintre voi (sunt un mare pasionat!). În Anglia activeza din 1882 ‘The Society for Psychical Research’ care are drept scop investigarea fenomenelor de spiritualism și a vieții de apoi (‘afterlife’). De-a lungul existenței sale Societatea a investigat numeroase apariții ale fantomelor, mediumuri care pretindeau că sunt în comunicare cu morții, instrumente de transcomunicare, voci și imagini ale celor plecați care au fost raportate ca revenind în realitate. Un experiment celebru făcut în anul 1901 a măsurat greutatea corpurilor muribunzilor înainte și după moarte și a ajuns la concluzia că ‘greutatea sufletului’ ar fi de 21 de grame . Această ‘descoperire’ a inspirat și filmul ’21 Grams’ realizat în 2003 în regia mexicanului Alejandro González Iñárritu, avându-i în distribuție pe Sean Penn, Naomi Watts, Charlotte Gainsbourg și Benicio Del Toro. Niciunul dintre studiile, experimentele și cercetările Societății nu a reușit să aducă o proba care să dovedească în mod științific nici viața de apoi, nici comunicarea cu cei morți, nici posibilitatea ‘trecerii pragului’ și a revenirii. Până acum.

 

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

 

Știința nu trebuie desigur să ne împiedice să visăm, inclusiv să avem coșmaruri, și să ne bucurăm de legendele, literatura și filmele care au ca subiect fantomele, spiritele, învierea morților. Ele există de când există literatura sub forma sa folclorică, noțiunea de spirite fiind prezentă începând cu credințele animiste, sau cu religiile Egiptului antic. Mai recent fantomele par să prefere climatul rece al insulelor britanice și al coastei de est a Americii de Nord. Și totuși, cel mai recent serial care mi-a lăsat o puternică impresie și care are în centru această tematică este ‘Les Revenants’ creat de Fabrice Gobert și produs de postul de televiziune francez Canal+ în 2012 (primul sezon) și 2015 (al doilea sezon). Filmul a primit în 2013 un premiu Emmy pentru cea mai bună producție străină. Acțiunea se petrece într-un pitoresc sat de munte în Alpi, situat în apropierea unui baraj, unde încep să reapară cei care în ultimii 35 de ani muriseră de moarte violentă sau accidentală. Sunt destul de mulți la număr, unii adolescenți pieriți într-un accident de autobuz al unei excursii școlare, alții și altele victime ale unor acte violente ale unui ucigaș și violator serial, sau un sinucigaș din motive sentimentale. Arată și sunt îmbrăcăți exact la fel cum erau în ziua morții și nu își amintesc nimic de împrejurările sau chiar de faptul că au murit. Revenirea lor este însoțită de fenomene fără explicație, poate supranaturale, cum ar fi pene de electricitate, chiar și stabilitatea barajului care se mai prăbușise odată în istoria recentă este pusă sub semnul întrebării, ca și stabilitatea vieților oamenilor din comunitatea în care deodată viii sunt puși in situația de a conviețui cu cei întorși.

 

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

 

Fascinant și neliniștitor, serialul are impact deoarece acționează o pârghie sentimentală și declanșează gânduri și simțiri pe care le-au trăit mulți dintre noi. Am dori oare ca cei dragi dispăruți să revină? Cum am reacționa dacă am fi puși în situația unei a doua șanse, cea de a repara greșelile trecutului față de cei pe care i-am iubit, de a-i întreba întrebările pe care nu le-am pus? Contribuie la succesul realizării artistice excelentul joc actoricesc, cu multe figuri tinere, și imaginea care alternează imaginile ‘gotice’ de ceață și umbre cu claritatea înghețată a zilelor cu soare din Alpi. Dacă primul sezon crează premizele și definește câteva grupuri de personaje de care devenim încetul cu încetul legați, și a căror destine în prezent și în trecut ne sunt revelate treptat, al doilea sezon (a cărui acțiune se petrece în timp la șase luni după catastrofa naturală cauzată de prăbușirea barajului) dezvoltă relațiile și le rezolvă treptat, în prezent și cu incursiuni în trecut. Ultimele episoade încearcă și reușesc să dea o soluție enigmei cauzei revenirii morților, și să răspundă întrebării filosofice a posibilității coexistenței dintre cele două lumi – a viilor și a morților. Soluția enigmei aparține mai mult ficțiunii, și nu voi dezvălui mai mult lăsând celor care au șansa să vadă serialul plăcerea urmăririi.

 

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

sursa imaginii https://www.imdb.com/title/tt2521668/mediaindex

 

Povestea nu se sfârșește aici și continuarea s-ar putea să aibă loc în domeniul tehnologiilor viitorului. Dacă viața de după moartea fizică nu este posibilă în natură, poate că ea așteaptă să fie inventată? Ceea ce suntem este o combinație între suportul fizic și fenomenele cerebrale. Suportul fizic este în mare măsură determinat de bagajul genetic codificat în lanțul ADN-ul fiecăruia dintre noi. Biotehnologia permite deja sinteza țesuturilor vii. Fenomenele cerebrale sunt reprezentate prin conexiuni și semnale între nodurile unei rețele complexe de mari dimensiuni. Mai sunt multe aspecte de elucidat, și sistemele de calcul, înmagazinare, simulare și reproducere a informației sunt încă departe de a putea reconstitui codul genetic și activitatea cerebrală a ființelor umane, dar mecanismele sunt în majoritate cunoscute și diferențele par a aparține mai mult domeniilor tehnologiei. Celălalt serial care mă pasionează în acest an, producția HBO americană ‘Westworld’ a ajuns să includă în nucleul acțiunii sale tocmai ideea reproducerii vieții umane după moarte. Personajele principale pot trece după moartea lor fizică printr-un număr de reîncarnări generate prin folosirea biotehnologiei și a inteligenței artificiale. Cifra de 12 reîncarnări posibile nu este întâmplătoare, ea este similară cu reîncarnările buddhiste în drum spre Nirvana. Ne aflăm în domeniul ficțiunii, dar cercetătorii studiază conceptul de ‘nemurire digitală’ în care elementele personalității umane pot fi păstrate virtual în avatari, până când va fi posibil de creat un suport fizic. Transhumaniștii (care cred că personalitatea umană poate fi extinsă intelectual și fiziologic prin tehnologie) și singularitaniștii (care consideră că o singularitate tehnologică, adică un salt intelectual semnificativ este iminent și el poate duce la crearea unei super-inteligențe) cred că aceste procese de transferare a personalității umane în virtual vor fi posibile în jurul anului 2045. Precauția ne obligă să verificăm și în acest caz că nu lăsăm imaginația și modelele pe care le dorim să prevaleze asupra metodologiei științifice. Vom urmări și vom discuta.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)