Odată la patru ani, întreaga planetă sărbătorește luna fotbalului. Turneul Final al Campionatului Mondial este un eveniment la scală globală, competiția sportivă care atrage cel mai mare număr de spectatori din toată lumea, turneul cel mai vizionat prin intermediul televiziunii și cel mai urmărit pe Internet. Pasiunile și încurajările, aspectele sportive și cele din tribune și din afara stadioanelor, industria turistică, de publicitate, de suveniruri depășesc la fiecare ediție noi recorduri, și întrec orice altă competiție sau eveniment similar. Arenele întrecerilor spre care se îndreaptă atenția tuturor sunt stadioanele, și prilejul mi se pare potrivit pentru a trece în revista și a declanșa discuții despre istoria acestor construcții publice de mari dimensiuni, instituții sociale și arhitecturale, despre prezentul și viitorul lor, și despre evoluția în timp a tehnologiilor spectacolului sportiv.

 

sursa imaginii https://widescenes.photoshelter.com/image/I0000J7ciBmhTjZE

sursa imaginii https://widescenes.photoshelter.com/image/I0000J7ciBmhTjZE

 

Cuvântul ‘stadion’ provine din greaca veche, de unde a fost preluat în latină ca ‘stadium’. Pentru grecii vechi ‘stadion’ era o unitate de măsură a lungimii echivalentă cu 600 de ‘picioare’. Ne-au parvenit din antichitate bornele de piatră de pe stadionul unde aveau loc olimpiadele antichității, care marcau liniile de start și de finiș ale pistei de alergări. Ele sunt situate la o distanță de 192,27 de metri, adică exact 600 de ‘picioare’ (un ‘stadion’) de 32,04 centimetri fiecare. Sunt cunoscute trei faze în evoluția stadionului de la Olimpia în perioada în care au avut loc Jocurile Olimpice ale antichității. Începuturile sale datează din secolul 5 înaintea erei noastre, scopul fiind găzduirea Jocurilor Olimpice care conform tradiției aveau loc la interval de patru ani, începând din anul 776 înaintea erei noastre. Dacă la început stadionul nu avea tribune și spectatorii (al căror număr putea ajunge la 40 sau 50 de mii) urmăreau competițiile și ceremoniile religioase de pe pantele muntelui Cronios, fazele ulterioare ale construcției au inclus tribune cu o capacitate de 20 de mii de spectatori, și un tunel care lega spațiul de competiție cu templul lui Zeus. Aveau loc și competiții masculine (dedicate lui Zeus) și feminine (dedicate zeiței Hera). Îngropate în pământ vreme de aproape două milenii, ruinele stadionului și ale templelor au fost descoperite de arheologi germani, cercetate și recondiționate în a doua jumătate a secolului trecut. La Olimpiada din 2004 organizată de Grecia, aici au avut loc competițiile atletice de aruncare cu ciocanul.

 

sursa imaginii https://www.livitaly.com/tour/colosseum-underground-ancient-rome-tour/

sursa imaginii https://www.livitaly.com/tour/colosseum-underground-ancient-rome-tour/

 

Romanii au preluat tradiția grecească, și pe lângă continuarea Olimpiadelor, au extins întrecerile sportive de pe stadioane la divertismente populare, unele dintre ele foarte violente. Arhitecții Romei antice au perfecționat arta și tehnologia construirii stadioanelor și au lăsat moștenire edificii de acest fel în multe provincii ale imperiului. Modelul și cea mai remarcabilă clădire a genului care a supraviețuit în mare parte timpului este Colosseumul din Roma. Este construit din travertin și tuf vulcanic, cu decorație de cărămidă aparentă la exterior. Construcția a început în anul 72 în timpul domniei împăratului Vespasian, a fost terminată sub Titus în anul 80, dar extensii și modificări au continuat și în perioada domniei lui Domitian (81-96). Sursa de finanțare principală a fost constituită de prada adusă din Iudeea unde revolta care avusese loc între anii 66 și 70 tocmai fusese înăbușită, și în special de comorile jefuite din cel de-al doilea Templu din Ierusalim. Între inovațiile tehnice cele mai spectaculoase ale epocii aș menționa lifturi care ii coborau pe competitori sau gladiatori în arenă, și suprafața inundabilă care permitea transformarea terenului în bazin pentru lupte navale. Tribunele erau construite în așa fel încât să primească un număr maxim de spectatori (capacitatea Colosseumului roman fiind de circa 50 de mii de spectatori) și aveau spații diferite rezervate în mod strict diferitelor clase sociale. Alături de teatre, stadioanele antichității erau clădiri care simbolizau și găzduiau divertismentele de masă, considerate unul dintre instrumentele cele mai importante ale păstrării ordinii sociale tipice sclavagismului.

 

sursa imaginii https://footballtripper.com/original-wembley-stadium-1923-guide/

sursa imaginii https://footballtripper.com/original-wembley-stadium-1923-guide/

 

Odată cu ascensiunea creștinismului, stadioanele împreună cu întrecerile sportive și divertismentele diversioniste pe care le găzduiau au căzut în dizgrație și ruină, și timp de aproape un mileniu și jumătate nu au mai fost construite stadioane noi în Europa. Abia în a doua jumătate a secolului 19, odată cu progresele medicinii care au adus cultura fizică în repertoriul comportamentului profilactic, și cu reînvierea principiilor și a mișcării olimpice, stadioanele au revenit în centrul atenției ca edificii publice civice destinate găzduirii întrecerilor sportive și altor forme de divertisment. Lumea Nouă s-a adăugat și ea în cursă, cu sporturi importate din Vechiul Continent sau sporturi locale inventate acolo. Noile tehnologii și materiale de construcții, inclusiv folosirea metalelor și a oțelului, au permis extinderea numărului de spectatori și îmbunătățiri ale condițiilor și confortului spectatorilor. Una dintre cele mai faimoase construcții de acest fel ale secolului trecut a fost stadionul Wembley sub forma în care a fost construit în anul 1923, proiectul aparțînându-i lui Sir Robert McAlpine. Silueta celor două turnuri ale sale a fost emblematică pentru ceea ce era cunoscut vreme de generații ca Templul Fotbalului. Stadionul a găzduit zeci de finale ale competițiilor engleze de fotbal, FA Cup, League Cup   și Challenge Cup, finala Campionatului Mondial din 1966 și a Campionatului European din 1996, precum și cinci finale ale Ligii Campionilor. Și alte sporturi au fost găzduite de Wembley între care competiții de atletism și ceremoniile de deschidere și închidere ale Olimpiadei din 1948, și finalele Ligii Mondiale de Rugby din 1992 și 1995. Începând cu 1972 stadionul a găzduit și evenimente muzicale de marcă, în special concerte rock, cu grupuri și interpreți celebri între care Rolling Stones, The Who, Oasis, Elton John, Michael Jackson, Tina Turner, Madonna, Dire Straits, U2, Johnny Cash, Guns N’ Roses,  Queen, David Bowie. Capacitatea maximă inițială era de 127 de mii de spectatori, dar în timp ea a fost redusă la 82 de mii, din motive de confort și mai ales de siguranță a spectatorilor. Legenda spune că la jocul inaugural din 1923 au intrat în stadion cam 200 de mii de spectatori! Nouă arenă Wembley, construită in același loc între 2003 și 2007, in cadrul resistematizarii și modernizării zonei, este dotată cu mijloace de acces și transport adecvate, și cu un acoperiș retractabil, care ii protejează pe spectatori de intemperiile specifice Londrei. Capacitatea sa este de 90 de mii de locuri.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Luzhniki_Stadium

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Luzhniki_Stadium

 

Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal, ediția 2018, permite o trecere în revistă a realizărilor de vârf în construcția stadioanelor de astăzi. Se evaluează că Rusia a investit în jur de 10 miliarde de dolari în contrucția și modernizarea celor 12 stadioane din 11 orașe în care au loc competițiile turneului. Ele sunt echipate cu facilități dintre cele mai moderne legate de condițiile de vizionare pentru spectatori, cele de pregătire și recuperare pentru jucători, sisteme informatice și video care permit spectatorilor și ziariștilor accesul instanteneu la informații. În plus, în sincronizare cu vremurile în care trăim, există o supraveghere și control atent al celor care intră pe stadioane ca spectatori. Încercând să prevină actele teroriste și prezența huliganilor, au fost introduse la acest turneu final legitimații de spectatori, fără de care accesul pe stadioane nu este posibil. Este o măsură căreia nu ii lipsesc oponenții, dar dacă turneul final se va desfășura fără incidente majore (scriu aceste rânduri pe 20 iunie) nu este exclus să o vedem extinsă și generalizată în viitor.  Dintre cele 12 stadioane cel mai cunoscut este probabil stadionul Luzhniki din Moscova, care a găzduit jocul de deschidere și pe al cărui gazon au mai avut sau vor mai avea loc încă șase partide, între care finala din 15 iulie. Este vorba despre evoluția clădirii stadionului care cândva se numea Stadionul Lenin, construit inițial în 1956, și reconstruit, extins și modernizat recent la un cost de 420 de milioane de dolari. Între altele au fost eliminate – cel puțin deocamdată – pistele și spațiile pentru atletism, folosite și în timpul Olimpiadei de la Moscova din anul 1980 și a Campionatelor Mondiale de Atletism din 2013. Luzhniki însă a avut parte în istoria sa și de una dintre catastrofele care se produc uneori pe stadioane din cauza deficiențelor de construcție sau a planificării defectuoase a evenimentului, când în 1982, 66 de spectatori au murit striviți în înghesuială. Construcțiile și modernizările de astăzi, precum și noile metode de organizare a evenimentelor sportive încearcă să prevină asemenea incidente. Turneul Final din 2022 va fi găzduit de Qatar, și protejarea spectatorilor și a sportivilor de excesele climatice ale zonei introduc un element nou. Construcția însăși a stadioanelor cere însă muncă fizică în condiții extreme, și organizatorii au fost criticați pentru nerespectarea condițiilor de muncă și protecție a lucrătorilor, care au cauzat deja un număr de victime in rândurile acestora. Trebuie menționat că nici Rusia nu a fost scutită de critici similare înaintea evenimentului sportiv actual.

 

sursa imaginii https://populous.com/news/2017/06/22/populous-national-geographic-collaborate-stadium-tomorrow/

sursa imaginii https://populous.com/news/2017/06/22/populous-national-geographic-collaborate-stadium-tomorrow/

 

Cum vor arăta stadioanele viitorului? Unele elemente le putem vedea și experimenta deja astăzi. Tabelele de scor cu displayuri video sau  aplicațiile pentru tablete și telefoane mobile care permit urmărirea în timp real a evenimentului sportiv din toate unghiurile și cu extindere de informație sunt deja prezente în stadioanele cele mai moderne. Folosirea tehnicilor de holograme și realitate extinsă (augmentată) vor proiecta aceste informații în spațiul deschis al stadioanelor înlocuind suporturile fizice ale tabelelor. Acoperișurile retractabile vor face stadioanele mult mai puțin sensibile la evenimentele climatice din jur. Terenul de joc va putea fi schimbat funcție de eveniment sau de disciplina sportivă a zilei. Folosirea energiei solare și a vântului, reciclarea apei și a deșeurilor vor face din stadioane locuri publice mult mai ecologice decât cele de astăzi.  Evoluția cea mai spectaculoasă este posibil să aibă loc însă domeniul spectatorilor. Într-unul dintre articolele trecute ale rubricii CHANGE. WORLD relatam despre experimentele participării virtuale la evenimente culturale sau sportive. Tribunele reale vor fi deci extinse cu tribune virtuale, și nu este vorba despre vreo poveste de science-fiction ci despre tehnologii existente, in faze de prototipuri și testare. Vor înlocui cândva complet tribunele virtuale pe cele reale? Personal, mă îndoiesc că se va întâmpla. Cel puțin o parte din spectatori nu vor renunta la experiența vizionării directe, pe stadioane, a competițiilor sportive, la  încurajarea echipei preferate, la cutia de popcorn și paharul de cola, chiar dacă acestea le sunt servite de o dronă care răspunde unei comenzi digitale. Stadioanele vor continua să ne însoțească și să ne găzduiască și sub forma lor reală încă multă vreme.

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)