Lista candidaților nominalizați pentru Premiile Academiei (sau Premiile Oscar în limbaj popular) are în acest an un lider destul de neașteptat. ‘Forma apei’ (sau ‘The Shape of Water’ – titlul original în engleză) a primit 13 nominalizări pentru premii în categorii diverse, de la categoriile ‘tehnice’ (sunet, motaj, imagine), trecând prin trei categorii de joc actoricesc, și până la premiile cele mai importante (pentru regie și pentru cel mai bun film). Pe de-o parte este vorba despre un film scris și realizat de un regizor cu nume bine consolidat la Hollywood și în cinematografia mondială (iGillermo del Toro). Este însă un regizor care nu ezită să surprindă cu fiecare film nou al său, așa că și ‘Forma apei’, deși aparține unui gen foarte popular și cu priză la public, fantezia cu tente științifice, rezervă multe surprize și amatorilor de basme confecționate la Hollywood, și fan-ilor cinematografiei de calitate. Este un film care nu evită extremele și nu este de mirare că a creat și controverse. Chiar între prietenii mei cinefili opiniile au fost împărțite și destul de extreme – de la ‘pentru asta a fost inventat cinematograful’ până la ‘cel mai prost film făcut vreodată’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm4236598016

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm4236598016

 

De la început, poate chiar dinainte de a intra în sala de cinematograf sau de a declanșa vizionarea digitală, trebuie înțeleasă și acceptată convenția. ‘Forma apei’ este un basm, chiar dacă aparent este plasat într-o realitate care a existat acum vreo 50 sau 60 de ani într-un loc bine determinat cu repere oarecum recognoscibile, din America de Nord. Nici apartenența la genul science-fiction nu este mai mult decât un cadru, deși o mare parte din acțiune se petrece intr-un centru de cercetare științifică, plin de mașinării fantastice cu tuburi intimidante, și de dulapuri de comandă cu beculețe pâlpâinde, după ultimul răcnet al tehnologiilor electronicii de la mijlocul secolului trecut. Este însă un basm care nu este recomandat copiilor, un basm pentru adulți ștampilat cu litera R de comisiile americane de clasificare pentru ‘conținutul sau sexual, nuditate grafică, violență și limbaj’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm872751360

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm872751360

 

Guillermo del Toro s-a născut la Guadalajara, în Mexic, în 1964. Palmaresul său cinematografic include ‘The Devil’s Backbone” (2001) plasat în perioada războiului civil din Spania, “Pan’s Labyrinth” (2006) considerat până astăzi cel mai bun film al său, și filme din seriile de succes ale Hollywood-ului “Blade” și “Hellboy”. Două ar fi caracteristicile comune ale filmelor sale pe care le regăsim și în “Forma apei”. Prima este prezența monștrilor într-un univers care nu are aceleași reguli estetice cu universul nostru cel de toate zilele, și în care ceea ce nouă ni se pare a fi deformație fizică nu echivalează, conform convențiilor obișnuite, cu tare morale sau de caracter. Unele dintre filmele sale, incluzându-l pe acesta cel mai recent, reiau tema întâlnirii dintre oameni și monștri, și a posibilei legături între aceștia, tema moștenită din literatură gotică și basmele tradiționale de genul “Frumoasa și bestia” preluate mai nou de cultura populară în filme și musical-uri. A doua caracteristică este predilecția pentru personajele diferite și dezavantajate. Eroina principala din “Forma apei” pe nume Elisa Esposito este mută, prietenii și partenerii săi în povestire sunt un pictor homosexual și o colegă afro-americană care robotește alături de Elisa ca femeie de servici într-o instituție guvernamentală. Opusul lor, agentul guvernamental Rchard Strickland este alb, bogat, rasist, și sadic – toate viciile întruchipate într-o singură persoană, care pe deasupra mai are și o viață de familie aparent exemplară și o predilecție pentru automobile scumpe. Un stereotip veți spune, dar în definitiv, este vorba doar despre un personaj negativ dintr-un basm, nu-i așa?
 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

 

Tema principala a filmului este posibilitatea iubirii între specii. În institutul de cercetare guvenamental în care lucrează Elisa este adus într-un recipient sigilat, ca prizonier și subiect de experimente medicale pline de cruzime, un ‘monstru’ cu forma unei întruchipări reptiliene de coșmar, capturat undeva în junglele și mlaștinile Americii de Sud. Curiozitatea științifică pe care o stârnește ‘monstrul’ se datorează capacității sale de adaptare în apă și (pentru o anumită perioadă de timp) și în aer. Cele două sisteme respiratorii paralele ar putea fi utile americanilor dar și concurenților lor sovietici angrenați în cursa pentru cucerirea cosmosului. Cam aici se încheie pretextul științific al filmului, și de fapt nu este nevoie de mai mult. Între cele două abordări posibile, cea a incompatibilității dintre oameni și alte specii dezvoltată în serii de filme cum este “Alien” începută de Ridley Scott în 1979 și cea a prieteniei posibile (și chiar mai mult) cu care “E.T” a lui Steven Spielberg răspundea în 1982, Guillermo del Toro alege în mod clar cea de-a două opțiune. O alege și o dezvoltă, căci legătura între Elisa – fragilă, ciudată, diferită și ea în lumea noastră – și monstrul amator de ouă fierte tari și de muzică de jazz a lui Benny Goodman se dezvoltă spre o legătură de dragoste imposibilă, cu secvențe erotice explicite, inclusiv o scenă de dragoste interspecii cu care spectatorii sunt testați estetic și emoțional.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm164060928

 

Apa joacă rolul esențial în universul vizual creat de Guillermo del Toro în acest film. Ea reprezintă bariera dintre specii dar și mediul în care este consumată povestea de dragoste. Este vehicol pentru secvențe comice și limanul salvării eroilor.  Filmul începe cu o secvență acvatică onirică, și de-a lungul întregii acțiuni avem de-a face cu un univers lacustru care ne poate face să suspectăm că del Toro l-a citit pe Bacovia. Cinematografia și decorurile cu calitatea și atmosfera lor retro crează o experiență estetică deosebită, din acest punct de vedere “Forma apei” se află pe același plan cu filme ca “Hugo” al lui Martin Scorsese sau “The Grand Budapest Hotel” al lui Wes Anderson. Adaug la aceasta creația actoricească deosebită a lui Sally Hawkins, actriță engleză subapreciată până acum, poate pentru că nu este o frumusețe standard, fizicul ei fiind mai potrivit rolurilor comice sau de compoziție. Aici ea este însă perfect potrivită rolului pe care îl execută cu sensibilitate și ingenuitate, dând credibilitate relației fantastice dintre personajul Elisei și ‘monstru’.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm972381184

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt5580390/mediaviewer/rm972381184

 

‘Forma apei’ nu este o capodoperă. Basmele, chiar și cele pentru adulți, au limitele lor. ‘Monstrul’ este destul de schematic, și pe cât de convingătoare este Elisa lui Sally Hawkins, pe atât de puțin verosimilă pare atracția ei pentru reprezentatul speciei amfibie. Concentrarea de vicii politic-incorecte în personajul negativ face din acesta un sac de box cam greu de acceptat, chiar și pentru un personaj negativ dintr-un basm. Mesajul ‘monștrii suntem noi’ pare cam demonstrativ-retoric. Chiar dacă a înregistrat un număr mare de nominalizări, nu cred că ‘Forma apei’ va recolta prea multe statuete. Concurența principala va veni probabil de la “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” un film excelent, cu temă și ambianță contemporană, și cu un mesaj politic cel puțin la fel de acceptabil din punctul de vedere al Academiei. Chiar și in privința cinematografiei, filmul lui del Toro are un concurent formidabil in “Blade Runner 2049″ despre care am scris săptămâna trecută in această rubrica. Să vedem cine va învinge.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)