Data de 6 februarie 2018 are șanse să fie înscrisă în istoria explorărilor spațiului cosmic ca una dintre bornele de referință, alături de 4 octombrie 1957 (lansarea cu succes pe orbită a primului satelit artificial al Pământului – Sputnik), 12 aprilie 1961 (primul cosmonaut în spațiu – Iuri Gagarin) sau 20 iulie 1969 (primul om pe Lună). Să vedem de ce lansarea rachetei FalconHeavy a companiei SpaceX poate fi considerată un eveniment de asemenea importanță, și de ce – dacă este vorba despre o realizare tehnică și economică importantă – aceste eveniment este contestat și disputat din primele ore și zile de după lansare.

 

source sursa imaginii https://www.wired.com/story/spacex-successfully-launches-the-falcon-heavyand-elon-musks-roadster/

source sursa imaginii https://www.wired.com/story/spacex-successfully-launches-the-falcon-heavyand-elon-musks-roadster/

 

În primul rând să trecem în revistă ‘la rece’ aspectele tehnice. Lansarea a avut loc marți 6 februarie la ora 13:30 ora locală, de la rampa LC-39A a Centrului Spațial Kennedy de la Cape Canaveral din Florida, închiriată în acest scop de compania SpaceX de la NASA. Rampa se află la câțiva kilometri de rampa de lansare a misiunii Apollo 11, de unde au plecat primii astronauți spre Lună cu 49 de ani în urmă. Centrul Spațial este deschis pentru vizite publicului în cea mai mare parte a anului, și dacă vă aflați în Florida în zona Orlando vă recomand să nu pierdeți ocazia de a-l vizita. Este cel puțin la fel de interesant ca parcurile Disney (chiar și pentru copii) și cam la o ora distanță pe șosea de ele.

Lansarea aceasta a fost amânată de câteva ori. Inițial trebuia să aibă loc în 2013, dar ca multe programe inginerești complexe, și programele lui SpaceX au înregistrat întârzieri și incidente pe parcurs, inclusiv o explozie a propulsoarelor pe rampa de lansare în septembrie 2017. Împinsă în spațiu de forța a 27 de rachete distribuite pe trei module propulsoare (boosters), FalconHeavy devine cea mai puternică rachetă operațională lansată vreodată, cu o capacitate utilă de 64 de tone pe orbită terestră la joasă altitudine, 27 de tone pe orbită geostaționară, și aproape 17 tone pe o orbită în sistemul solar care ar putea ajunge pe Marte. Este unul dintre elementele cheie în planul conceput pentru transportul astronauților și al echipamentelor lor spre Planeta Roșie.

 

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/02/06/technology/future/falcon-heavy-pictures/index.html

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/02/06/technology/future/falcon-heavy-pictures/index.html

 

Cel puțin la fel de importantă ca lansarea este însă recuperarea rachetelor propulsoare. Succesul în această privință a fost doar parțial. După ce și-au îndeplinit misiunea de a trimite în spațiu uriașa rachetă, două dintre cele trei propulsoare s-au reîntors cu succes și precizie și au aterizat pe o platformă pregătită la centrul spațial. Al treilea modul (cel de mijloc) a ratat însă întâlnirea cu platforma care îl aștepta în largul oceanului. Problemele sunt însă doar tehnice și rezolvabile, principiul refolosirii rachetelor propulsoare fiind încă odată verificat. Când faza operațională și fiabilitatea planificată vor fi atinse, aceste module vor putea fi refolosite până la o sută de ori, scăzând in mod spectaculos costul misiunilor spațiale.

 

sursa imaginii https://techcrunch.com/2018/02/10/heres-a-video-of-elon-musk-watching-the-falcon-heavy-take-off/

sursa imaginii https://techcrunch.com/2018/02/10/heres-a-video-of-elon-musk-watching-the-falcon-heavy-take-off/

 

Eficiența economică este unul dintre parametrii principali ai programului SpaceX, ceea ce îl face diferit și de precedentele programe spațiale americane, dar și de programele spațiale contemporane ale altor națiuni. SpaceX este o inițiativă particulară, de fapt numele unei companii specializate în proiectarea și fabricarea de vehicule spațiale, și în servicii de transport în spațiu. Înființată în 2002 de antrepenorul Elon Musk, ea și-a propus reducerea cu până la de zece ori a costurilor călătoriilor spațiale făcând astfel realizabil și sustenibil economic costul colonizării planetei Marte. La 16 ani de la înființarea companiei, principalele programe ale lui SpaceX – sistemul de lansare Falcon și vehiculele spațiale Dragon sunt ambele pe orbite.

 

Pentru a înțelege importanța acestei schimbări de direcție trebuie să privim puțin în istorie. Primele programe spațiale erau programe susținute de bugetele naționale, cu costuri care atingeau în Statele Unite, unde cifrele sunt accesibile public, până la 4% din bugetul de stat. Ele erau considerate drept cheltuieli strategice, reprezentând un element esențial în competiția dintre cele două sisteme politice care se confruntau în războiul rece. Rentabilitatea economică nu era un factor în decizii, dar considerentele economice până la urmă au determinat încetinirea și în final sistarea multora dintre programele de explorare spațială. După ce cursa spațială a avut un câștigător clar, și la fel și competiția dintre cele două supraputeri ale celei de-a două jumătăți a secolului 20, au scăzut și interesul politicienilor și cel al publicului pentru explorarea spațială. Robinetele financiare au fost închise. În ultimul deceniu al secolului 20 și primul din noul mileniu se poate vorbi despre o stagnare a cercetării spațiale, și o concentrare pe activități mai mult sau mai puțin pur științifice.

 

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/02/10/technology/future/nasa-elon-musk-spacex-tesla-roadster/index.html

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/02/10/technology/future/nasa-elon-musk-spacex-tesla-roadster/index.html

 

Ce s-a schimbat în ultimul deceniu? Este justificată revenirea  omenirii în spațiu, în condițiile în care sunt atâtea probleme critice de rezolvat pe planeta noastră, de la efectele climatice ale industrializării până la eradicarea sărăciei și a bolilor? Unul dintre argumentele pe care le vehiculează cei care susțin reînceperea și accelerarea programelor spațiale este cel că problemele acumulate pe Terra sunt atât de critice încât colonizarea spațiului face parte din soluție. Resursele planetei sunt limitate și se vor epuiza peste cel mult câteva secole. Tendințele climatice legate de încălzirea globală s-ar putea să fi trecut de punctul reversibilității și supraviețuirea speciei umane pe suprafața Pământului va fi din ce în ce mai dificilă și mai costisitoare. În plus, riscul unui accident cosmic legat de întâlnirea cu un asteroid este permanent real, un eveniment probabilistic care va avea loc mai devreme sau mai târziu. Colonizarea spațiului și distribuirea cosmică a populației este un imperativ al supraviețurii speciei umane.

Se adaugă acestor argumente apariția unor noi concurenți în spațiul cosmic. Pe lângă Statele Unite și Rusia (la care putem adaugă Europa) – puterile cosmice tradiționale – a intrat în cursa încă din secolul trecut și China, urmată de națiuni mai mari sau mai mici cum ar fi Japonia, India, Iran, Israel. Sunt țări cu sisteme diferite și cu interese diferite. Prezența în spațiu devine din nou o capacitate strategică. Țările care doresc să aibă o influență pe Pământ trebuie să fie prezente și active și în spațiu. Factorii economici nu mai pot însă fi ignorați. Statele Unite sunt prima dintre puterile cosmice care a decentralizat în mare măsură programul de cercetare spațială. Cel puțîn deocamdată NASA rămâne forul principal responsabil cu coordonarea programelor guvernamentale și private americane de cercetare a spațiului, dar nu mai este singurul factor activ sau de decizie în arenă. Agenția spațială americană își va baza în mare parte programele proprii pe colaborări cu firmele particulare. Acordul cu SpaceX datând din 2011 este un exemplu în acest sens.  În timp s-ar putea ca rolul NASA de ‘regulator’ al activității în spațiu să crească considerabil, similar cu rolul jucat de alte agenții guvernamentale precum FCC în domeniul comunicațiilor.

 

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/02/10/technology/future/nasa-elon-musk-spacex-tesla-roadster/index.html

sursa imaginii http://money.cnn.com/2018/02/10/technology/future/nasa-elon-musk-spacex-tesla-roadster/index.html

 

Personalitatea originală și colorată a lui Elon Musk este din nou pe primul plan al actualității. De fapt se poate spune că nu părăsește și nu are șanse să o facă în viitor spațiul ‘prime time’ țînând cont de rolul jucat de el și de compania sa Tesla în dezvoltarea transporturilor terestre electrice și auto-pilotate. Cele două mari inițiative ale sale se întâlnesc în folosirea automobilului său particular model Tesla Roadster cu un manechin numit Starman la volan ca ‘sarcina utilă’ a zborului lansat la 6 februarie. Acompaniază mașina o instalație stereo care repetă in buclă înregistrarea digitală a cântecului  “Space Odity” al lui David Bowie, un exemplar codificat pe un cristal al trilogiei “Foundation” a lui Isaac Asimov, și un suport pe care sunt gravate numele a peste 6000 de angajați ai firmei SpaceX care au contribuit la această misiune. Dacă nu se întâmplă evenimente deosebite, acest automobil ar putea plana pe orbită solară, între orbitele Terrei și a lui Marte, până la un milion de ani. Un exercițiu de publicitate? Poate că da. Este vorba însă despre un prim test, o probă de concept, in mare parte un succes. Important este ceea ce va urma.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)