Archive for January, 2018

I am seldom asking such questions, but now I need to ask it. ‘Why did they do this film?’. Seriously. A film may made because the director or the script writer have one or more messages to transmit. In some other cases the message is not that important, and the goal is to entertain. Films have target audiences that go to see it because of the message or because they want to be entertained. Of course, there are better films and not so good films. In the case of ‘s A Ghost Story I can appreciate some moments of good cinema. And yet, I did not get any message and I was deeply bored. Life of ghosts is probably boring, this is what I understood from this film. But why should film audiences be bored also, some of them after paying money for the film tickets? So, please, somebody who understood the messages that I missed, and/or was entertained by this film, please, be kind and help me!

 

source http://www.imdb.com/title/tt6265828/mediaviewer/rm948854016

source http://www.imdb.com/title/tt6265828/mediaviewer/rm948854016

 

A young couple, C for and M for live in a country house. He is a musician, she uses to leave hidden messages in places she lives. He dies suddenly in an accident and has to cope with grieving and continuing to live. He turns into a ghost, with a blanket and two holes (for eyes? we never see them) who watches her, the house, the life that goes on, time. I will stop telling more in order to avoid spoiling whatever pleasure one may get from watching this film. I could understand the feelings. I could relate to what the characters are feeling. But I never understood whether the director really wanted us (viewers) to resonate or just played a big joke. It just did not make sense.

 

(video source A24)

 

There is a game with time that the script is playing with the viewers. I will again avoid spoilers and say no more that time happens differently to ghosts than to humans which is something quite obvious. At some point in time, in a rather unrelated scene a supporting character makes a party drunk speech about Beethoven and the cosmic cycles of the Universe. Are we supposed to understand that we all (human and ghosts) live some smaller cycles within the Big Cycle? Maybe.

and  are fine actors, but they did not help too much in this film. The ghost blanket looks kind of funny, maybe it was supposed to provide the comic counterpoint, actually there are a few more, including a she-ghost in a neighboring house. Cinematography is good, but the overall slowness of the camera movements make feel the about 80 minutes like three hours. Overall it’s a pretentious, boring and confusing experience.

 

‘Semne bune anul are’ spune o zicală din bătrâni. Chiar dacă anul 2018 a început cu o săptămână de lucru scurtă în cea mai mare parte a țărilor lumii, aglomerația de știri și anunțuri pare să indice un an agitat și intens, bogat în evenimente, cu tendințe și direcții uneori neașteptate. Nu știu dacă toate semnele acestui început de an sunt bune, dar interesante sunt toate, unele dintre ele continuă și confirmă tendințe pe care le observam în articolul precedent care încerca o prognoza a tendințelor anului. Surprizele însă nu se vor lăsa nici ele mult așteptate. Să trecem deci în revistă câteva dintre știrile importante ale începutului de an în domeniul hi-tech și să încercăm să le explicăm și să le plasăm în context.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/meltdown-and-spectre-vulnerability-fix/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/meltdown-and-spectre-vulnerability-fix/

 

Știrea principală a săptămânii în domeniul securității calculatoarelor și-a făcut loc între evenimentele principale ale grupajelor de știri televizate și pagina întâi a ziarelor. Două vulnerabilități cu numele de cod ‘Meltdown’ și ‘Spectre’ au fost anunțate, discutate și explicate publicului larg. Asemenea vulnerabilități nu sunt chiar așa de rare, dar ceea ce este special în acest caz este faptul că cel puțin una dintre ele dacă nu amandoua afectează un procent extrem de ridicat din producția de microprocesoare produse de Intel, ARM, AMD sau Qualcomm, că ele există în produse aflate pe piață (în calculatoare mai mici sau mai mari, tablete, telefoane, automate industriale, etc.) de mulți ani, și că locul în care se manifestă vulnerabilitatea este la nivelul nucleului de bază al unităților de calcul. ‘Meltdown’ de exemplu permite unui atacant să citească memoria protejată a kernel-ului care conține operațiile de baza ale sistemelor de operare. Intel care este una dintre firmele afectate și ale cărei procesoare se află într-un procent însemnat din calculatoarele și aparatele produse în ultimele decenii a început să lucreze cu beneficiarii săi (Microsoft, Apple, și alții) pentru a produce noi versiuni de firmware (programele de sistem ale procesoarelor) care conțin apărări împotriva acestor atacuri. Veștile bune sunt că se pare (dar determinarea nu este finală) că problemele pot fi reparate prin noi versiuni de programe (software) și nu va fi nevoie de înlocuirea aparaturii (hardware). Beneficiarii (și cam toți facem parte din această categorie dacă folosim calculatoare personale, tablete sau telefoane mobile) vor trebui să urmărească sosirea noilor versiuni și să le descarce și să le instaleze imediat ce sunt anunțați. Nu este clar încă in ce măsură vor afecta noile măsuri de securitate vitezele de execuție ale diferitor aplicații.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/aurora-volkswagen-tesla-news/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/aurora-volkswagen-tesla-news/

 

Industria transporturilor a furnizat chiar din prima săptămână a anului anunțuri interesante într-unul din domeniile cele mai dinamice care trece în acești ani prin două revoluții simultane – tranziția spre tracțiunea electrică sau hibridă, și începutul erei automobilelor autopilotate. Să începem cu greutățile întâmpinate de campioana și lidera pieții de automobile electrice Tesla, care a anunțat pe 3 ianuarie o întârziere de încă un trimestru în atingerea ritmului de producție săptămânală de 5000 de autoturisme electrice Model 3 sedan. Inițial această țintă era propusă să fie atinsă la sfârșitul lui 2017, apoi a fost amânată până la sfârșitul primului trimestru, noile știri vorbesc acum despre mijlocul anului 2018. Dificultățile însă nu par să-i impresioneze prea tare pe investitori care continuă să aibă încredere în Tesla, deși această încă piarde bani și va mai dura până va deveni rentabilă. Direcția pare clară nu numai pe piața americană ci și pe cea europeană. 2017 a fost primul an în care în Norvegia au fost înregistrate mai multe vehicole noi cu tracțiune electrică sau hibridă decât cele cu benzină sau motorină. O altă știre care a atras atenția la acest început de an este legată de alianțele dintre compania start-up Aurora Innovations și firmele de automobile Hyundai și Volkswagen. Aurora este specializat în aplicații care extind capabilitățile șoferilor automati cu elemente de inteligență artificială.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/tech-giants-to-join-legal-battle-over-net-neutrality/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/tech-giants-to-join-legal-battle-over-net-neutrality/

 

A fost o săptămâna agitată și în domeniul politicilor Internetului. Internet Association, organizație care reprezintă zeci de companii din branșă, inclusiv giganți ca Google și Facebook a declarat că intenționează să acționeze pe plan juridic împotriva schimbării de direcție anunțată luna trecută de noua conducere a agenției Federal Communication Commission (FCC) în ceea ce privește neutralitatea rețelei. Este o schimbare nu numai prin faptul că o problemă aparent tehnică și comercială este acum adusă pe terenul juridic, dar și prin poziția mai activă a leader-ilor de piață americani care până recent au fost destul de rezervați în ceea ce privește protejarea neutralității rețelei. Și pe plan internațional au loc mișcări interesante, Rusia anunțându-și intenția de a crea până la 1 august 2018 un sistem de nume (Domain Name System – DNS) de ‘rezervă’ care să fie folosit de statele membre în gruparea BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) ca o alternativă la infrastructura existentă a Internetului. Deși anul trecut Statele Unite au transferat controlul sistemului DNS organizației independente Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN), Rusia și alte țări par a considera încă influența americană prea dominantă. Este încă o mișcare spre fragmentarea Internetului, o tendință care poate nu (ne) place multora, dar este reală și trebuie să învățăm să trăim cu ea.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-ai-fortified-bot-will-build-the-first-homes-for-humans-on-mars/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/this-ai-fortified-bot-will-build-the-first-homes-for-humans-on-mars/

 

Inteligența artificială pătrunde și în domeniul explorării spațiale. Chiar dacă în acest moment nu sunt clare planurile și sursele de finanțare ale viitoarelor expediții spre Marte (cu escale pe Lună, probabil) numeroase companii și proiecte tehnologice avansează pentru a crea sistemul care le va face posibile cândva, în viitoarele două decenii. Un exemplu spectaculos este colaborarea între agenția spațială germană DLR, creatoarea liniei de roboți Justin și experții în inteligență artificială, care au ca scop dotarea acestei linii de roboți care are deja mai mult un deceniu de existență cu capabilități de auto-învățare și adaptare la condiții extreme de mediu și evenimente dintre cele mai diferite. Într-unul dintre testele recente Justin a reparat un panou solar aflat deocamdată în laboratoarele din Munchen ale echipei germane prin comenzi de la distanță primite de la o tabletă acționată de un astronaut de pe stația spațială internațională.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/jan/06/john-young-nasa-astronaut-dies-moon-space-shuttle

sursa imaginii https://www.theguardian.com/science/2018/jan/06/john-young-nasa-astronaut-dies-moon-space-shuttle

 

Din păcate începutul de an a fost marcat și de plecarea dintre noi a unuia dintre eroii începutului erei explorărilor spațiale. Născut în 1930 astronautul american John Young a zburat în șase misiuni spațiale, două din programul Gemini, două din programul Apollo și de două ori pe naveta spațială Columbia. A comandat misiunea Apollo 16 și primul zbor al navetei Columbia. Este singurul astronaut care a zburat în toate cele trei programe majore americane de cercetare spațială. Fie-i amintirea binecuvântată!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Movies about the late 60s or early 70s become more and more epoch films. They describe a time when dollars were kept in boxes to be used by kids ten or fifteen years later and still have some value, when smoking in restaurants and working places was the norm, when journalist used typewriters and lead was making the printing industry a health hazard, when people used public phones and put coins in them to get a dialing tone, and when parking places were available in Manhattan. And yes, a time when women were an exotic presence in board meeting rooms (unless they were serving coffee) and when printed press mattered. Yet, understanding the past seems essential to make sense of our present, including some of the wars of today that seem to have been fought forever (or at least since half a century ago). These include the need and right for a free press to tell the truth even if this is inconvenient for the government, and the need and right to have women who make key decisions at the higher levels of our society and institutions. These make the story and the essence of ‘s most recent film The Post.

 

source http://www.imdb.com/title/tt6294822/mediaviewer/rm198401792

source http://www.imdb.com/title/tt6294822/mediaviewer/rm198401792

 

The Post is actually ‘The Washington Post’ whose story we follow until the very moment that starts the Watergate case, one of the most famous cases in the history of the United States of America and of printed journalism. Before the newspaper became famous it was a respected but rather small and ‘local’ liberal newspaper, run for long time as a family business. They were not the first to write about the Pentagon documents but had their opportunity when the NYT were preempted to continue the publication by a judge order. The risks they took were both economic and personal and the film describes the crucial week when the decisions of the owner of the newspaper () and the editor-in-chief () promoted the Post on the national scene and wrote a page of courage in the history of the American journalism and democracy.

 

(video source 20th Century Fox)

 

Of course, the two principal theme resonate today but in a different context. There is no need for a journalist or for a TV reporter for any citizen of the US or of the world in order to make their opinion known or generate news. The problem is not in making the news public, but in filtering between fact and fake. Yet, the right of saying what is right and true even if it comes in conflict with the interests of the rulers is still a critical problem. So is the role of women and the attitude towards their contributions. Women are no longer a rarity at decision levels, but they are still under-represented, and other factors of the relations between the sexes in the centers of influence became a priority lately. I would say that of the two strong political messages of the film, the feminist one was better presented, and no little credit belongs of course to . I was not enthusiastic with the level of the cinematographic execution of the story overall. I expect more from a film directed by Spielberg than plain and clear story telling, but he seems to have decided to let the things run and speak for themselves on the screen. A classical political story about good journalism deserves a classical cinematographic approach Spielberg may have thought. Yet, some of the technical details overwhelmed the story, and a few moments were too ‘classic’ in style to my taste. The three minutes dialog between Kay Graham () and her daughter compete for Spielberg’s worst three minutes of film in his whole career. On the other hand is – again! – stellar in his acting. He IS Ben Bradlee, the journalist professional and the citizen. This is one of the several reasons to see this film, which may end by receiving more honors that it deserves, for various reasons.

Can the unforgivable be forgiven? What is the right attitude towards perpetrators and collaborators of crimes of war, genocide and torture? Does time really heal? Is revenge the right answer? Is forgiveness possible and who has the right to forgive? Such questions are often asked in the war and especially Holocaust literature and cinema. Answers differ, as they do in real life and history. , the strong dramatic film inspired by the true characters and life stories of Eric Lomax and Takesi Nagase, asks and tries to provide an answer in the historical context of the killing prisoner camps of British prisoners in Japanese occupied Indochina during WWII.

 

source http://www.imdb.com/title/tt2058107

source http://www.imdb.com/title/tt2058107

 

For many of the survivors of genocides or atrocities the wars that inflicted their sufferance never end. This was for many decades the case of Eric Lomax (acted as a young man by and by at his maturity). He surrounds himself with a wall of silence and has difficulties to adapt to life after the war. The late story of love in his life (the second marriage in his real biography) imposes on him the duty to come to terms – one way or another – with his past. He has a chance that his fellows (like officer Finlay acted by ) would not have. This means meeting face to face his torturer and traveling back to the infamous Kwai river area where the allied prisoners who fell in the hands of the Japanese were held during the war. This type of prisoner – guardian (or torturer) encounter many years later can also be seen in various war and Holocaust books films. Eventually – and this also happened in real life in this case – reconciliation and forgiveness prevail over enmity and revenge, with the former enemies having the chance to look one into the eyes of the other. The balance between honor and dignity in time of war switches, as the guilt turns into remorse, and revenge into forgiveness.

 

(video source LionsgateFilmsUK)

 

The auto-biographical book written by Eric Lomax was turned by the script in a dramatic and romantic story which succeeds to be true to the essence while omitting some of the details of the story (for example Eric’s first marriage).  achieves one of the best performances in his career, with very good support from and . Director  does a fine efficient job in telling the story in a fluent manner, with discretion and avoiding useless effects. The flashbacks from the war times are very well filmed and the period rendered in a very credible manner. Conflicts between nations include a myriad of personal conflicts and stories of lives broken by wars. Peace and reconciliation between nations can become true and lasting only when most of the suffering is overcome. This film describes one possible story. We may agree or not with the path taken by the heroes,  but we need to acknowledge and respect the dignified way it is being told and made public – including in this movie.

 

It’s not easy to adapt Agatha Christie to screen in 2017, and it is even more difficult to take upon ‘Murder on the Orient Express’ which already had a fabulous and stars-blessed version made in 1974 by . The queen of the detective novel created superb mysteries, but there are challenges in bringing them to screen, as her characters are quite theatrical, always hide and seem to be something else that they really are, and the confined enclosure where most of her stories take place does not fit the requirements of dynamics in modern action cinema. It’s a challenge to turn the bright mental exercises in her novels into screen action, especially as most of the viewers would know the ending. A challenge that can be compared with bringing to the cinema screens the text and characters of Shakespeare. So, maybe it takes a director and an actor that already brought to screen the plays of Shakespeare to assume the challenge and the risks. The name of this director is, of course, .

 

source http://www.imdb.com/title/tt3402236/mediaviewer/rm274931968

source http://www.imdb.com/title/tt3402236/mediaviewer/rm274931968

 

The approach chosen by the director for this version of Murder on the Orient Express does not try to ‘actualize’ the intrigue into the present time, but does the contrary – it is very specific about the exact year of the plot, 1934, exactly the year when Agatha Christie’s book was published. While keeping the structure of the intrigue and the format of the ‘train story’ it invests much of the writing and acting efforts into developing the characters. First of all it’s Hercule Poirot’s life itself which is enhanced with the memory of a lost love, although more details may have been left for the following episodes. himself assumes the role of Poirot, with , , , , and a wonderful supporting cast providing color and personality to each one of the characters, whatever time they catch on the screen.

 

(video source 20th Century Fox)

 

I enjoyed the experience of watching this version of the classical murder story, even if the solution of the mystery was known to me from the beginning. I believe that succeeded to find the right balance between the old good way of making films with a good story combined with nuanced acting, and the modern visual techniques that place the action in a spectacular landscape adding an aura of fairy tale. The ending alludes to the next episode in what may become a series, and I am looking forward to it.

Lăsând în urmă sărbătorile și șampania Noului An, a venit din nou vremea prorocirilor. Nici anul 2018 nu promite a fi ușor pentru descifratorii viitorului, oricare ar fi metodele lor, de la ceștile de cafea și bilele de cristal, până la cele mai științifice metode de prognoză. Și totuși, voi îndrăzni, dedicând primul articol al rubricii CHANGE.WORLD în acest an analizării câtorva tendințe care par să fie dominante și să influențeze lumea științei și a tehnologiei în perioada care urmează.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/NASA

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/NASA

 

Aș începe cu legătura din ce în ce mai strânsă dintre tehnologiile avansate și politică. În mai puțin de trei decenii Internetul și tehnologiile de prelucrare a informațiilor au trecut de la faza de cercetare și preocupări academice, prin cea de creare de nișe economice cu expansiune rapidă și influență crescândă, până la a deveni o parte esențială din infrastructura de baza a întregii planete și a celor care o populează. Politicienii ca și cercurile de afaceri se preocupă astăzi de aceste tehnologii cu aceeași atenție pe care o acordă resurselor naturale sau infrastructurii strategice (apă, electricitate, combustibili). Politica influențează tehnologiile avansate, și tehnologiile influențează politica și pot deveni instrumente strategice sau mijloace de influență imediată asupra evenimentelor politice. Cercetarea spațiului cosmic redevine și ea o parte din sfera de preocupări a politicului. Dacă în anii 50 și până la începutul anilor 70, cursa pentru cucerirea spațiului era una dintre principalele componente ale confruntării dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, importanța explorărilor cosmice părea să fi scăzut, mai ales după terminarea programului american Apollo și destrămarea Uniunii Sovietice. Tendința se schimbă din nou în ultimii ani. Unul dintre motive este intrarea în cursa pentru explorarea (și eventual controlul) spațiului a unor concurenți cum ar fi ‘noii giganți’ China și India, dar și a altor țări cu capacitate tehnologică și interese politice diverse cum ar fi Iranul, Coreea de Nord, sau Israelul. În Statele Unite și Europa sectorul privat are o participare din ce în ce mai vizibilă în activitatea de explorare a spațiului. Au fost poate auzite și vocile care susțin că explorarea cosmică este o proritate existențială a omenirii, în condițiile epuizării resurselor și înrăutățirii sănătății ecologice a Terrei. Directiva semnată de președintele Trump la 11 decembrie 2017 semnalează priorități schimbate și crescânde ale programelor de cercetare ale NASA. Statele Unite vor reveni pe Lună, nu numai pentru a ‘lăsa amprente’ ci mai ales pentru a găsi modalitățile de a cerceta și utiliza resursele oferite de satelitul natural al Pământului. Marte rămâne o prioritate în agenda spațială americană, pe calea trasată de precedenta administrație, dar explorarea asteroizilor este deocamdată lăsată la o parte. Vom urmări în acest an cum se transformă aceste directive politice în realitate, ceea ce depinde și de alocarea de fonduri guvernamentale (care trebuie aprobată de Congres in cadrul bugetar) și de colaborarea dintre NASA si firmele din sectorul particular care vor juca un rol important in noua strategie americană.

 

sursa imaginii https://www.express.co.uk/finance/city/897771/Bitcoin-banned-Israeli-stock-exchange-terrorism-security

sursa imaginii https://www.express.co.uk/finance/city/897771/Bitcoin-banned-Israeli-stock-exchange-terrorism-security

 

O altă tendință pe cât de pronunțată pe atât de controversată, a cărei semnificație și consecințe sunt puțin cunoscute astăzi de publicul larg este cea legată de finanțele digitale. Așa numitele valute digitale sau criptovalute reprezintă sisteme de plată descentralizate, în care tranzacțiile au loc direct între utilizatori, fără controlul sau administrația băncilor naționale, pe baza unor scheme criptografice (de cifru digital). Numărul furnizorilor de produse și servicii care acceptă aceste mijloace de plată a crescut de la ordinul sutelor de mii în 2015 la ordinul milioanelor în 2017. Cursul valutelor criptografice s-a caracterizat și el prin salturi isterice în anul trecut. Cea mai cunoscută dintre ele, bitcoin, a început anul la o valoare în jur de 1000 de dolari pentru unitate, pentru a atinge la mijlocul lui decembrie un curs de aproape 20,000 de dolari, și a cădea în ultimele săptămâni ale anului până în jur de 14,000 de dolari datorită anunțurilor făcute în unele țări avertizând asupra pericolului unei ‘bule’ financiare în care investitorii sunt neprotejati de mecanismele piețelor financiare clasice. Este greu de prevăzut ce se va întâmpla exact în 2018, căci exact avantajele valutelor criptografice (securitatea și anonimitatea) sunt și cele care crează probleme, permițând tranzacții necontrolate și speculative. Mai multe bănci naționale au anunțat intenții de a adopta metodele algoritmice folosite de tranzacțiile cu criptovalute in sistemele supravegheate de schimburi financiare, dar este încă greu de estimat când se vor produce exact aceste adopții și adaptări.

 

sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2017/dec/29/apple-apologises-for-slowing-older-iphones-battery-performance

sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2017/dec/29/apple-apologises-for-slowing-older-iphones-battery-performance

 

Vom continuă să folosim și să cumpărăm în anul care vine produsele firmelor consacrate, cele care au dominat piața în ultimii ani, și între ele produsele firmei Apple, care și-a lăsat în urmă competitorii în anii trecuți în domeniul telefoanelor portabile inteligente (și nu numai). Și totuși, această dominație nu poate rămâne exclusivă și este greu de crezut că va continua incontestată și în același ritm sau proporție. Semnele oboselii și problemele tehnologice legate și de publicitatea agresivă a companiei în rândul consumatorilor de toate vârstele s-au înmulțit. Sfârșitul de an a adus în primul plan al atenției știri despre încetinirea intenționată și fără a preveni utilizatorii a unor modele mai vechi de telefoane iPhone (modelele 6, 6S, 7 și SE)  pentru a face față problemelor legate de funcționarea bateriilor vechi de litium, care duceau la închiderea automată în mod de protecție a telefoanelor. În tot mai multe domenii, de la dispozitive de rețea (routere), trecând prin telefonia mobilă, și până la automobilele electrice sau hibride, chiar dacă o firmă domina piața respectivă, este recomandabil să cercetăm opțiunile la fiecare nouă achiziție, căci în fiecare branșă în parte există alternative, și acestea sunt de multe ori nu numai mai iefine și aproximativ echivalente funcțional, dar pot încorpora și moduri de operare sau caracteristici noi, care să avantajeze consumatorii și să ducă la schimbarea tendințelor pieții.

 

sursa imaginii https://www.wired.com/story/splinternet-global-court-rulings-google-facebook/

sursa imaginii https://www.wired.com/story/splinternet-global-court-rulings-google-facebook/

 

Este foarte probabil că vom vedea în 2018 evoluții în arhitectura și dezvoltarea globală a Internetului care vor continua să-l îndepărteze de modelul de rețea unică, globală, cu acces universal și nelimitat, pe care îl visaseră creatorii săi. În fapt se vorbește astăzi din ce în ce mai mult despre ‘Internetul segmentat’ (‘split Internet’ sau ‘splinternet’). Segmentarea este datorată realităților politice, și în acest sens acționează și guvernele totalitare care încearcă să-și izoleze cetățenii de la accesul liber la comunicare și informație, limitând chiar și traficul intern în condiții de criză (vezi ce se întâmplă în Iran la acest început de an) dar și guvernele democratice, cu țări că Germania și Austria introducând legislații care fac firmele de comunicare socială răspunzătoare pentru înlăturarea postărilor cu conținut de ură și discriminare, sau Canada interzicând publicitatea pentru produse piratate, la acestea adăugându-se și schimbarea politicii față de independența rețelei care a avut loc în Statele Unite.  Diferențele de legislație și de atitudini culturale față de principii fundamentale cum ar fi apărarea sferei private, sau ‘dreptul de a fi uitat’ îndepărtează și ele viziunea Internetului unitar. Vom vedea cred în 2018 că lumea comunicațiilor va încerca să înțeleagă și să se adapteze cât mai bine acestei ‘noi ordini informaționale’ și va fi interesant de urmărit și disputele – unele dintre ele posibil conflictuale – între creatorii și inmagazinatorii de conținut și furnizorii de servicii de infrastructură pe Internet.

 

 sursa imaginii https://www.insidehow.com/top-5-upcoming-technologies-in-2018/


sursa imaginii https://www.insidehow.com/top-5-upcoming-technologies-in-2018/

 

Care ar fi alte tehnologii de urmărit în anul 2018, cele care vor influența în mod direct viața noastră de zi cu zi, în case, la locurile de muncă, în orele de recreere, care vor contribui (sperăm în bine, dar trebuie să ne apărăm de cele rele) la sănătatea și calitatea vieților noastre? Transporturile inteligente și autovehiculele autonome vor deveni din ce în ce mai prezente pe șosele și începe o faza de schimbare care va duce la transformări uriașe ale modului în care circulăm și a industriei automobilelor în deceniul care urmează. Inteligența artificială, cu tentațiile și pericolele sale va continuă să se dezvolte, să ne surprindă, să ne ajute sau să ne trezească temeri. Biotehnologia și ingineria genetică vor aduce pe piață noi medicamente și tratamente, și vor influența și media de viață, și calitatea vieții în aspecte cum sunt alimentația. Realitatea virtuală și extensiile sale vor beneficia de salturi spectaculoase prin miniaturizarea dispozitivelor de interfață umană și scăderea costurilor acestora. Tot mai multe dintre aceste produse și tehnologii vor proveni de la firme necunoscute astăzi și din locuri diferite ale lumii, și concurența dintre cei consacrați și noii veniți, dintre țările pe care astăzi le numim ‘avansate tehnologic’ și cele care vin din urmă în ritm foarte rapid va avea efecte foarte interesante și din punct de vedere economic, dar și funcțional și cultural, datorită noilor categorii de proiectanți și utilizatori care vor fi în competiție cu cei existenți astăzi.

Pe toate acestea și multe altele le veți putea citi și le vom discuta, sper, împreună, și în acest an, în cadrul rubricii CHANGE.WORLD. Va aștept cu plăcere la lectură, întrebări și discuții. Să avem cu toții, proiectanți și utilizatori, Un An Bun!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Revisiting the work of is a very special experience, both from a cinematographic and a historical point of view. I have seen the ‘Decalogue’ series almost 30 years ago, and A Short Film About Killing was part of it, in its shorter version. The time that passed since its release and the abrupt ending of the career and then of the life of Kieslowski provide a very different perspective. His films may be the same, and he certainly was one of the greatest film directors of his time and of all times. I had the chance to grow older, see more cinema and accumulate more life experience. The perspective is different, the way we read and understand his movies changed.

 

source http://www.imdb.com/title/tt0095468

source http://www.imdb.com/title/tt0095468

 

By 1988 making such a film in Poland meant taking sides from a political, from a moral, and from an artistic point of view. The 80s had begun with the Solidarity movement in Poland which gave the sign of the fall of Communism in Eastern Europe at the end of the decade, but in the meantime military rule was imposed and freedom of art expression was limited. Film directors like Wajda took the more political path in their films, while Kieslowski chose the more subtle way of making the ten films that illustrate the Commandments placed in the realities of his country and of his time. ‘A Short Film About Killing‘ deals with the 5th commandment ‘Thou shalt not kill’ in a superbly constructed plead against the death penalty. The first part of the film builds in a Hitchcock style the story of a murder with no apparent reasons (Truman Capote’s ‘In Cold Blood’ comes to mind). Three characters belonging with three parallel threads will eventually meet in a violent and absurd event. But is not any murder an absurd and repelling event? The second part deals with the punishment of the crime. The young man who committed the murder is tried and condemned to death. We follow his last hours, we start understanding his background, and then, he dies. Absurd as well. An eloquent but one sided demonstration, as his victim has never any chance of pleading for his right to live. This is – maybe – the only flaw of the moral judgment in this story.

 

(video source tomasaidietis)

 

The construction of the story is perfect. Some of the images remind the French New Wave gangster films, but the background is the tern and grey landscape of Poland with the impersonal architecture that spread over all Eastern Europe. Kieslowski does here one more trick – he used different color filters for each frame that sometime impose yellow or green nuances to the image, some other time darken part of the screen. It’s just one more visual comment to emphasize the atmosphere of decay – moral, social, human decay. So far we are from the rosy nuances of the fake ‘socialist realism’ style. Acting is superb, as in many Polish films of that period, with , shining in the lead role and supporting him as the lawyer who may be the only positive character in the story.  Overall, this film keeps all its dramatic and moral value in time, but also is enriched by the political dimension it receives in the perspective of the time. One of Kieslowski’s best movies – highly recommended.

The first film that I viewed in 2018 in a pre-screening before the Israeli premiere was Shelter (original title ‘Mistor’). It is directed by , a director whose previous works The Syrian Bride and The Human Resources Manager I liked. Those were movies inspired by the Israeli reality, complex and emotional at the same time. The latest was based on a novel by A.B. Yeoshua. With Shelter Riklis tries a very different type of movie, a combination of psychological thriller and action movie, and the result was for me quite disappointing.

 

source http://www.imdb.com/title/tt6249434/mediaviewer/rm3618842368

source http://www.imdb.com/title/tt6249434/mediaviewer/rm3618842368

 

Yet, I can understand what intended Riklis with this story (he also wrote the script). The encounter between the Israeli Mossad agent and the Lebanese collaborator that she has the mission to defend while recovering from a plastic surgery that aims to change her physiognomy creates the premises of the meeting of two women who are separated by almost everything in their personal biographies and yet have so much to share as personal traumas. Women fighting in the secret wars have no easy time, and there is very little literature or film that dealt with these topic if at all. There is no feminine version of John Le Carre and of his heroes if you want.

 

(video source unitedkingfilms)

 

While the intentions and premises are interesting, the execution lacks pace and the building of the relationship that is supposed to take place in the sheltering apartment in Germany is never credible on screen. I am not sure who is to blame for this, maybe more time should have been spent in the claustrophobic enclosure of the house and the inserts describing the menace closing on the two women could have been less or ignored at all. The two actresses ( and especially ) do a reasonable job, but the chemistry that would have made their relationship credible is missing. The final quarter of the film switches pace and turns the whole story into an action movie, but lacks credibility. Psychological thrillers and action spy movies are two very different genres and their mixing does not work.

Și dacă, într-o bună și banală zi europeană, Mântuirorul însuși s-ar întoarce între noi, nu oriunde, ci chiar în centrul Munchenului, în Marienplatz (Piața Mariei)? Învăluit în giulgiul sau mortuar, rănit și epuizat după chinurile suferite pe Muntele Golgotei? L-am recunoaște, noi, oamenii de astăzi, sau poate l-am confunda cu vreun refugiat vorbind o limbă stranie din Orientul Mijlociu, îmbrăcat și comportându-se altfel decât noi, așa cum se întâmplă cu mulți alți refugiați? Nu l-am suspecta că este încă unul din șirul de falși Mesia care n-au lipsit în cele mai recente două milenii ale istoriei? Cum ar descrie evenimentul presa de scandal, cum ar reacționa bisericile care folosesc numele și povestea lui Iisus de peste două milenii în scopuri mai mult sau mai puțin sfinte, care ar fi atitudinea politicienilor și a autorităților?

Acestea sunt întrebările și premizele cărții ‘Adevărata cronică a morții lui Yeșua Ha-Nozri’ semnată de Gheorghe Săsărman și apărută în colecția ‘fiction Ltd’ a editurii Polirom în 2016. Pe autor îl regăsesc după multe decenii. L-am întâlnit pentru prima dată acum mai bine de o jumătate de secol în legendara colecție „Povestiri științifico-fantastice”, versiunea românească a fanzinurilor americane, care au jucat un rol excepțional în dezvoltarea la noi a genului de science-fiction și formarea unui public rămas fidel până astăzi și continuat din generație în generație (și eu de fapt am moștenit pasiunea pentru SF de la tatăl meu). Publica acolo în 1963 în trei numere consecutive ‘Catastrofa mezonică’ scrisă în colaborare cu Ion Mânzatu, un fel de poveste apocaliptică la dimensiuni cosmice. Au urmat câteva volume de proză SF și prezența în almanahurile din domeniu, și apoi amândoi am părăsit România, el spre Germania unde trăiește și astăzi, și care este cadrul cărții de care mă ocup în această recenzie.

 

sursa https://antoneseiliviu.wordpress.com/2016/10/27/adevarata-cronica-a-mortii-lui-yesua-ha-nozri/

sursa https://antoneseiliviu.wordpress.com/2016/10/27/adevarata-cronica-a-mortii-lui-yesua-ha-nozri/

 

Mărturisesc că sunt oarecum mirat de lipsa de ecou între critici dar chiar și în blogosferă a acestei cărți care a apărut cu mai bine de un an în urmă. A fost pentru mine una dintre lecturile cele mai pasionante din ultima vreme – o carte scrisă cu umor și inteligență, cu personaje bine articulate, cu o tema care ar trebui să aibă darul de a trezi interesul pasionaților din genuri diferite, de la amatorii de enigme istorice și romane polițiste, până la cei preocupați de subiecte mai ‘profunde’ cum ar fi rolul religiei în istorie. Asociația literară care mi-au venit imediat în minte a fost cea cu romanul ‘Maestrul și Margareta’ – capodopera lui Mihail Bulgakov. La Săsărman însă Iisus este un personaj istoric, un răzvrătit nu neapărat pe considerente morale, ci mai ales din motive naționale și sociale, încercând să-și trezească contemporanii la revoltă împotriva ocupanților romani ai Iudeei și Ierusalimului de acum 2000 de ani, și a colaboratorilor lor, preoții și demnitarii evrei corupți. Acest punct de vedere este consistent cu viziunea pe care o cunoaștem din cărți istorice foarte solide cum ar fi ‘Arestarea, procesul și moartea lui Iisus’ scrisă de juristul și istoricul Haim Cohn, care avea să devină judecător la Curtea Supremă a Israelului (cartea a fost tradusă în limba română și publicată de Editura Teșu) sau din cărți de ficțiune ca ‘Juda’ lui Amos Oz. Nu este poate deci de mirare că Yesua din cartea lui Săsărman (numele real al lui Isus pe vremea când bătea cărările Galileei) este primul care este uimit de faima și impactul faptelor sale, descrise mai mult sau mai puțin exact în Evanghelii:

‘… una erau patriarhii și alta sunt eu. Una era să închei legământ pe vecie cu Yahwe sau să-i scoți pe iwrim din robie din țara lui Pharao, sau să cucerești cu ei țara Kena’anului, și cu totul altă să fii răstignit, în batjocură, ca atâția alți proscriși, unul printre miile de mii, după ce ai eșuat în chip lamentabil, un jalnic și neisprăvit instigator la răscoala …‘ (pag. 202)

 

sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_S%C4%83s%C4%83rman

sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_S%C4%83s%C4%83rman

 

Lumea din jur se reflectă în personajul lui Yeșua. Și cu ce lume avem de-a face. Gheorghe Săsărman îl înconjoară pe straniul străin care a sărit două milenii de existența pentru a ajunge în vremurile noastre cu o galerie de personaje credibile și reale, care ne devin repede familiare, fiecare cu identitatea și personalitatea sa: ziarista Coelestina Sauer care este prima care intuiește imensul ‘scoop’ cu care se confruntă eroii cărții și aduce știrea la cunoștiință opiniei publice, perechea de prea conștiincioși și puțin cam birocrați polițiști care anchetează cazul ciudatei apariții și cărora le revine ingrata misiune de a stabili identitatea exactă a călătorului în timp, translatorul de arameică, doctor în teologie și ateist militant Aloysius Gottlieb, devotata medic Martha Lemann care salvează viață eroului și îl readuce măcar pentru o vreme in contemporaneitate confruntându-se cu riscul de a se îndrăgosti de carismaticul predicator, sora Scholastica, directoarea spitalului unde este tratat Yesua care concentrează in ea tot scepticismul bisericii catolice confruntate (poate) cu omul viu care a dat nașterii legendei pe care se bazează însăși existența instituției bisericii și doctrina ei. Cu toții, personaje principale și secundare, sunt excelenți schițați, iar descrierea treptatei reveniri la viață (căci nu suntem niciodată siguri dacă este vorba despre o adevărată Înviere) a eroului, acomodarea sa cu modernitatea, transformarea sa într-un eveniment mediatic sunt toate realizate cu umor și claritate, într-un ritm cinematografic, cu dialoguri spirituale care evită capcanele trivialului și ale seriozității exagerate.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Christ%27s_Entry_Into_Brussels_in_1889

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Christ%27s_Entry_Into_Brussels_in_1889

 

Dacă în cele din urmă reîntâlnirea personajului care își spune (pe drept cuvânt sau nu, de fapt nu știm niciodată sigur) Yesua Ha-Nozri (a se pronunță, în ebraică, Ha-Notzri!) pare mai mult să semene cu imaginea din tabloul faimos ‘Intrarea lui Iisus în Bruxelles în 1889′ al lui James Ensor, de vină nu este el (sau El) ci lumea în care trăim. Din confruntarea cu idolii și principiile fondatoare ale civilizației noastre nu putem ieși bine, căci ne-am îndepărtat prea mult de ei. Acesta pare a fi mesajul cărții lui Gheorghe Săsărman. O lectură care m-a pasionat și pe care o recomand cu căldură.