Archive for December, 2017

‘Topaz’ is quite different than most of the previous movies in the filmography of  and also lacks the (American movie) stars in its distribution, as his fans were accustomed in the 20 or 30 years that preceded its release in 1969. These may be two of the principal reasons that the movie is less credited in by the critics and historians of cinema. There are, however, sufficient reasons of satisfaction for the movie fans, and the film does not fall in my opinion lower than ‘Torn Curtain’ that preceded it by three years, and also brought to screen a Cold War spy story. On the contrary, I would say.

 

source http://www.imdb.com/title/tt0065112

source http://www.imdb.com/title/tt0065112

 

The film brings to screen a novel by which tells a true story of a Soviet spy ring in the high French political environments during the critical days of the Cuban missiles crisis. The events in the fall of 1962 that brought the world closer than ever to an atomic war were since then the subject or background of many books and films, but Hitchcock was the first well-known film director to bring what was at that time very recent history to screen, in a moment when the story was still under censorship in France. However, this was not in the area of comfort for Hitchcock who liked to be very involved in the writing of the story and building of the suspense, an opportunity that was lost with ‘Topaz’ . This may be also why there is less Hitchcock thrill in this film than we are used. There is yet quality, but more in the details than in the overall architecture.

 

(video source Alfred Hitchcock TV)

One of the best parts of the film is the rendition of the atmosphere of the time and places where the action takes place. Washington, Moscow, Copenhagen, Paris are all well served by filming on location, the only exception is Cuba, for obvious reasons. We can say that Hitchcock was a pioneer (also) of the international spy thriller, and we can only imagine what would have happened if he had been trusted with a James Bond movie. He also uses in a flawless manner the combination of documentary clips cut and edited together with filmed fiction. The lead actors are not doing great service to the movie, but we can see a progress and less stiff acting than in previous films. It is with the supporting roles that the good surprises appear, with the beautiful and exotic in the Cuban episode, and the French stars and giving style and credibility to the French episode of the action. It is in the humor of dialogs and situations, in the use of music (composed by Maurice Jarre) and in the creative games of colors that we find some of the Hitchcock touch. Otherwise, we can just enjoy a good action movie based on a Cold War story which has the merit to have been filmed at the time of the Cold War. Not a bad film, but not really one of the best Hitchcock films either.

 

 

Am intrat în ultima luna a anului. Știm deja – majoritatea dintre noi – cu cine vom petrece sărbătorile, și unde vom fi de Revelion. Decembrie este și luna bilanțurilor și a retrospectivelor anului care a trecut și a prognozelor pentru anul care urmează. Este ceea ce vom face și noi, la fel ca la fiecare trecere între ani, astăzi și în cele câteva articole următoare ale rubricii CHANGE.WORLD. Voi începe în această săptămâna cu o trecere în revistă a câtorva dintre cele mai interesante invenții despre care am aflat în anul 2017 și a oamenilor sau echipelor de inventatori care se află în spatele acestor idei noi.

 

sursa imaginii https://science.howstuffworks.com/innovation/inventions/5-awesome-new-inventions-youll-never-hear-about3.htm

sursa imaginii https://science.howstuffworks.com/innovation/inventions/5-awesome-new-inventions-youll-never-hear-about3.htm

 

Prima invenție despre care aș dori să relatez este legată de tehnologia printerelor (imprimante le ziceam pe vremea studenției, dar și limba română evoluează – în bine și în rău). Nu este vorba de această dată despre printarea 3D despre care am scris de câteva ori aici, ci despre cea tradițională, pe coli în două dimensiuni, însă fără limitările care fac din copierea pe hârtie un proces câteodată frustrant (lipsa de toner de exemplu) și un mare consumator de hârtie (resursă limitată și energofagă). Firma Xerox lucrează încă din anii 1970 la o tehnologie numită ‘hârtie electronică’, iar compania japoneză Sanwa Newtec a perfecționat recent o soluție asemănătoare și a lansat un produs comercial de imprimantă cu re-tipărire numit PrePeat. ‘Hârtia’ folosită este din material plastic special, care încorporează mii de celule care își schimbă culoarea fie prin aplicare de tensiune electrică (metoda Xerox) sau de temperaturi diferite (metoda Sanwa Newtec). Fiecare coală poate fi rescrisă până la 1000 de ori. Prețurile sunt încă mari (6000 de dolari imprimanta, 3300 de dolari un pachet de 1000 de coli), deci deocamdată cel puțin, consumatorii nu vor fi particulari ci birouri sau instituții care pot folosi și recicla în mod eficient și rentabil suporturile tipărite și retipăribile.

 

 sursa imaginii https://news.nationalgeographic.com/2016/10/ilse-kohler-rollefson-explorer-moments-raika-camels/

sursa imaginii https://news.nationalgeographic.com/2016/10/ilse-kohler-rollefson-explorer-moments-raika-camels/

 

Părăsim pentru un moment lumea ‘hi-tech’ pentru a face cunoștiință cu Ilse Köhler-Rollefson, medic chirurg veterinar, și activistă în sprijinul salvării comunităților pastorale din diferite colțuri ale lumii, al modului lor de viață și al tehnologiilor acestora legate de natură, tehnologii de care în opinia ei, poate beneficia și lumea modernă. DoamnaKöhler-Rollefson petrece în fiecare an câteva luni împreună cu comunitatea semi-nomadă Raika din India, una din cele câteva comunități pe care le susține organizația internațională din care face parte printr-o combinație originală de legislație și tehnologie modernă (inclusiv comunicații mobile). Pe lângă India alte asemenea comunități există în Pakistan și Kenya, urmând ca Nigeria și Argentina să li se alăture curând. Din anul 2010 în cadrul comunității Raika a început să activeze o fermă care produce lapte de cămilă și produse derivate. Acestea sunt studiate pentru potențialul și efectele lor dietetice și terapeutice, care se presupune sunt parte din cauzele longevității mult peste medie și a faptului că membrilor tribului nu le sunt cunoscute multe dintre bolile care afectează pe alții dintre locuitorii planetei. Este o foarte interesantă și originală interacție între două lumi aflate în stadii diferite de dezvoltare, dar care pot beneficia reciproc din contactul și relațiile dintre ele.

 

sursa imaginii https://www.theverge.com/2017/9/25/16363038/bmw-wireless-charging-pad-for-cars-530e

sursa imaginii https://www.theverge.com/2017/9/25/16363038/bmw-wireless-charging-pad-for-cars-530e

 

Industria transporturilor oferă câteva dintre inovațiile cele mai îndrăznețe și mai interesante ale ultimilor ani. Reîncărcarea fără fir (wireless) a aparatelor electrice a avansat spectaculos în ultimii ani, și a devenit ‘mainstream’ odată cu introducerea modelelor de telefoane inteligente din generația iPhone X și iPhone 8. Principiul de funcționare al aceastei tehnologii numită încărcare inductivă se bazează pe transferul de energie prin inducție electromagnetica între o stație de încărcare și aparat. Aplicațiile mai spectaculoase însă sunt cele legate de reîncărcarea automobilelor electrice. Firma BMW de exemplu a început să facă reclamă unor modele care permit reîncărcarea completă în garaj sau în parking într-un interval de timp de maximum trei ore și jumătate. Firmele americane Evatran și HEVO lucrează la tehnologii similare, inclusiv pentru autovehicole de mari dimensiuni (autobuze, camioane) și dezvoltarea unor rețele care să permită realimentarea ‘curată’ cu stații amplasate în punctele de oprire pe traseele marilor autostrăzi. Linii de autobuze electrice cu alimentare wireless sunt deja operate pe distanțe mai mici în orașele Milton Keynes din Anglia, Utrecht în Olanda, Manheim în Germania, și Salt Lake City și câteva orașe californiene din Statele Unite.

 

sursa imaginii https://www.pcmag.com/feature/355366/symantec-norton-core/3

sursa imaginii https://www.pcmag.com/feature/355366/symantec-norton-core/3

 

Securitatea comunicațiilor pe Internet a fost unul dintre subiectele cele mai discutate în anul 2017. Nu este deci de mirare că și una dintre invențiile incluse de revista TIME în topul celor mai interesante 25 de invenții ale anului este legată de securizarea informatică, și specific de tehnologia Internet of Things (IoT) care pătrunde rapid în din ce în ce mai multe case din Statele Unite și alte țări. Norton Core produs de firma Symantec este în primul rând un router wi-fi care leagă o casă modernă la Internet cu viteze de până la 2,5 Gbps. Programele sale software includ și un adevărat arsenal de protecție împotriva atacurilor internetice, a virușilor și altor elemente suspecte detectate în dispozitivele electronice din gospodărie (de la telefoane și laptop-uri, la combinele muzicale, instalația de aer condiționat, sau frigiderele ‘inteligente’). În momentul în care este detectat un virus, sau un atac internetic împotriva unuia dintre aparate, acesta este izolat și ‘carantinat’ automat de restul aparaturii din rețeaua casei, pentru a evita contaminarea celorlalte aparate și a asigura continuarea funcționarii acestora. Norton Core are și un design extrem de atractiv, o cutie în formă de poliedru care poate fi amplasată oriunde în casa.

 

sursa imaginii https://ember.com/

sursa imaginii https://ember.com/

 

Ultima invenție care mi-a atras atenția și pe care o împărtășesc cu cititorii rubricii este o … cană de cafea. Desigur, o cană ‘inteligentă’! Este vorba despre Ember Mug, produs al firmei Ember Technologies înființată de Clay Alexander la Los Angeles, produs care a început să fie distribuit din luna noiembrie în 4600 de cafenele Stabucks din Statele Unite, în două variate – cană obișnuită și mini-termos portabil. Reglarea temperaturii este automată, temperatura este păstrată constantă și optimă după gust. Cana Ember funcționează autonom timp de o oră, și timp nelimitat pe suportul ei de încărcare. S-a terminat deci cu cafeaua rece sau cu cea prea fierbinte.

Acestea sunt desigur doar câteva dintre ideile care aplicate în practică ne vor face viață mai ușoară sau mai plăcută. Ele sunt rezultatul nu numai al inventivității inovatorilor, ci și al unei munci susținute, de multe ori o muncă de echipa și de durată pentru transformarea ideilor în realitatea produselor accesibile comercial și rentabile economic. Să vedem ce vor aduce anii viitori.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

I love seeing films half a century after their initial releases. It’s not only a cinematographic experience that in many cases brings up unexpected gems, but also an opportunity to compare the acting and directing styles, the technical means, and the perspective on events, which some were actuality at the time the films were made and became history since then. In some cases it’s also the opportunity to compare a fresh viewing with our own memories about the film, although this is not the case here with Torn Curtain , a late film by , whose Cold War theme seen from the Western perspective had no chance to pass the filter of the censorship in my native Romania at that time.

 

source http://www.imdb.com/title/tt0061107

source http://www.imdb.com/title/tt0061107

 

There are many interesting elements in this story about a an American scientist (,) who plays spying games and simulates a crossing of the lines to East Germany in order to discover the status of a key weapon in the rockets arsenal of the Communist block. When his unknowingly fiancee () joins him against his will, his mission becomes more complicated. It’s at the same time a psychological thriller (the fight of the minds between the American professor and his East German counterpart), an action movie, and a relationship story with some of the Hitchcock touch. As in many of his films, Hitchcock succeeds wonderfully in the thriller part, partially succeeds (or partially fails) in the action area, and fails completely in the romantic zone.

 

(video source Video Detective)

 

50 years later, the very interesting part of the film is the rendition of the Cold War atmosphere. I have seen several films about that period, some more recent, and I was surprised how well Hitchcock succeeded to catch the feeling of the area without falling in any black-and-white clichees, describing a world close to what I knew, with people living under the pressure of a dictatorship, but still managing to joke, eat, drink, dance even under the scrutiny of the portraits of Karl Marx. There are less credible scenes – for example the whole auto-bus episode (why were these people traveling together at all?), but they belong to the action part of the script. Acting is decent, with Newman and Andrews doing what I remember they were supposed to do, but the most wonderful surprise is a poignant scene with the Russian-born actress which some may remember from Zorba the Greek . Her role there was unforgettable, so is the one here if you have the chance to see the film. A few daring Hitchcockian camera takes build the thriller part. A film to watch, especially if you are Hitchcock fans.

 

Pana cu nu multă vreme în urmă părea că este vorba despre o relație copleșitor pozitivă, o idilă în care modelul deschis de comunicare promovat de creatorii Internetului și relațiile interumane codificate în aplicațiile de rețele sociale se întâlneau cu libertatea de exprimare lipsită de frontiere promovată de Internet, pentru a progresa cauza democrației în diferite părți ale lumii. Exemplele acumulate până cu câțiva ani în urmă păreau și ele în marea lor majoritate pozitive: activiștii pentru democrație folosiseră comunicarea directă și nesupusă cenzurii pentru a critica regimurile autoritare și a mobiliza activiștii pentru democrație în diferite părți ale lumii, din Ucraina până în Egipt, Turcia, Iran sau China. Sistemele politice cu tendințe autoritare și totalitare intraseră în defensivă încercând să construiască frontiere virtuale care să oprească fluxul de informație din și spre țările lor, să interzică anumite aplicații, sau în cazuri extreme să întrerupă complet accesul populației la Internet. Multe dintre aceste încercări de sugrumare sau fragmentare a funcționării rețelei globale au eșuat, și datorită volumului de date și multitudinii de canale alternative de informație, și deoarece economiile și sistemele financiare ale țărilor respective deveniseră și ele dependente de infrastructura informațională. Facebook, Google, Twitter și încă câteva aplicații similare erau eroii pozitivi ai primăverilor politice.

 

sursa imaginii https://www.economist.com/news/leaders/21730871-facebook-google-and-twitter-were-supposed-save-politics-good-information-drove-out

sursa imaginii https://www.economist.com/news/leaders/21730871-facebook-google-and-twitter-were-supposed-save-politics-good-information-drove-out

 

Ultimii ani par să fi reversat în mare măsură această imagine. Eșecul – dacă este într-adevăr vorba despre un eșec – nu este cantitativ. Din punctul de vedere al rentabilității companiile care promovează aplicațiile sociale o duc mai bine decât oricând. Facebook de exemplu a trecut de câțiva ani pragul profitabilității și s-a transformat într-un uriaș al comunicației și informației. Aproximativ 40% dintre americani consideră Facebook sau Google principala lor sursă de informație. Cu aproximativ 2 miliarde de utilizatori, se apreciază că astăzi unul din patru locuitori ai planetei are cont Facebook. Twitter a crescut și ea în volum de informație, număr de utilizatori dar și influența acestora. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, ales în noiembrie 2016 și în funcție din ianuarie 2017 continuă să folosească contul sau de Twitter ca unul dintre canalele principale de comunicare cu lumea. Problema nu este deci succesul economic, ci conținutul. În primul rând o parte din regimurile cu tendințe totalitare au învățat regulile jocului. În Filipine de exemplu, regimul președintelui Roberto Duterte folosește echipe de ‘postaci’ care difuzează informații favorabile politicilor guvernului său. Tehnici similare sunt folosite de Jacob Zuma în Africa de Sud. Rezultatele alegerilor din toamna aceasta desfășurate în Germania, sau ale referendumului din iunie 2016 în care britanicii au hotărât Brexit-ul au fost influențate de informații dovedite a fi fost în parte eronate despre numărul, influența, și condițiile acordate imigranților în Germania, Anglia, și Europa. Aceeași libertate de exprimare care permitea și continuă să permită accesul și difuzarea de informații în apărarea democrației a devenit catalizatorul activităților de propagandă și împrăștierii de știri false (‘fake news’).

 

sursa imaginii http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-facebook-congress-20171101-story.html

sursa imaginii http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-facebook-congress-20171101-story.html

 

Campania electorală prezidențială americană și impactul acesteia reprezintă de departe cazul cel mai vizibil, cu influență uriașă în politica americană și cea internațională. Am petrecut câteva săptămâni la sfârșitul lui octombrie și în noiembrie în Statele Unite, și am fost copleșit de intensitatea cu care sunt încă dezbătute, la un an după alegeri, felul în care s-au desfășurat acestea și modul în care rezultatele lor au fost influențate prin mijloace în mare parte digitale. În zile în care aveau loc evenimente importante și în alte părți ale lumii (de exemplu încercarea Cataloniei de a-și dobândi independența) știrile americane se ocupau aproape în mod exclusiv încă de alegerile din 2016.  Congresul american îi convocase la 31 octombrie 2017 pe reprezentații lui Facebook, Google și Twitter la nivelul vicepresedintilor răspunzători de securizarea informațiilor și de problemele juridice ale companiilor pentru a depune mărturie despre posibila influență a Rusiei în campania electorală desfășurată cu un an înainte. Răspunsurile primite au fost șocante pentru multă lume. Facebook de exemplu estimează că 126 de milioane de americani ar fi fost expuși informațiilor create de ruși în ultimii doi ani. Twitter a indentificat 36 de mii de surse de informație rusești (umane sau roboți internetici) care au generat 1,4 milioane de mesaje (‘tweets’) în timpul campaniei electorale americane. Google identificase 1108 fișiere video legate de campanie, create de ruși și postate pe youTube  (aplicație achiziționată și controlată de Google). Acestor cifre prezentate în ședința Congresului și citate de Los Angeles Time (sursa http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-mcmanus-facebook-congress-20171101-story.html) li s-au adăugat de atunci altele, care doar amplifică imaginea influenței rusești în campania electorală din 2016 (și nu numai de o singură parte a eșichierului politic american). Trebuie menționat că Rusia oficială neagă implicarea la nivel guvernamental, și cazurile sunt departe de a fi încă elucidate.

 

sursa imaginii http://grist.org/politics/polarization-in-america-is-here-to-stay-what-now/

sursa imaginii http://grist.org/politics/polarization-in-america-is-here-to-stay-what-now/

 

Exista încă un aspect legat de conținutul informației și de calitatea (sau lipsa de calitate) a dezbaterilor pe rețelele sociale. Este vorba despre aspectul polarizării. Teoretic, aplicații ca Facebook sau grupurile de dezbateri email permit o deplină libertate de exprimare, pluralism, crearea unui câmp fertil de confruntare de idei. În practică, în momentul în care resurse considerabile sunt investite pentru a crea și amplifica curentele de opinii, vocile individuale se pierd în zgomot sau sunt strivite de intensitatea ‘corurilor’. O altă tendința – omenească într-un fel, dar manipulată abil uneori – este cea de a căuta opinii asemănătoare mai degrabă decât de a asculta ceea ce spun oponenții și a le da șansa dezbaterii. Se adaugă la aceasta și deriva spre extreme. Dacă în urmă cu două sau trei decenii, în toate societățile democratice (Europa, America de Nord, Asia) extremele ocupau până la 20% din volumul opiniilor (voturi, reacții) restul fiind localizate în zona rațional centrală, astăzi pare că opiniile mai echilibrate ocupă un maxim de 20%, câte 40% (aproximativ) fiind alocate fiecărei dintre extreme. De aici o rigiditate a separărilor de opinii, o inflexibilitate amplificată de faptul că o mare parte din utilizatorii rețelelor sociale și ai Internetului, deși au acces în teorie la orice opinie, citesc și reacționează doar la cele apropiate sau identice cu ale lor, adversarilor dându-le cel mult cinstea demonizarii, sau aplicând tactica ignorării acestora. Este foarte vizibilă această polarizare pe harta electorală americană, dar și în spațiul internetic, sau la posturile de televiziune. Cine urmărește reflectarea acelorași evenimente la CNN și Fox News poate crede că este vorba despre două lumi paralele, cu coincidențe de nume și evenimente între ele. Nu este însă nevoie să traversăm oceanul pentru a observa polarizarea. Ea există și în Europa, inclusiv în lumea politică românească.

 

 sursa imaginii https://ivn.us/2013/06/03/10-statistics-you-didnt-know-about-social-media-and-politics/


sursa imaginii https://ivn.us/2013/06/03/10-statistics-you-didnt-know-about-social-media-and-politics/

 

Ce este de făcut? Care sunt soluțiile? Există soluții? Răspunsul la aceste întrebări nu este simplu, dar el trebuie să pornească de la o observație care să includă o perspectiva istorică. Nu este de fapt aproape nimic nou sub soare, cu excepția volumului și vitezei de acces la informație. Altfel, revoluția pe care o trăim este asemănătoare cu revoluțiile informatice precedente, cum au fost invenția scrisului sau a tiparului. Tiparnița inventată de Gutenberg a permis răspândirea în proporții neîntâlnite până în Europa mijlocului de mileniu trecut a învățăturilor Bibliei, a scrierilor filosofilor, a operelor lui Shakespeare și Cervantes, dar și a edictelor Inchiziției, a pornografiei sau a cărților de vrăjitorie. Rugurile și închisorile nu au putut stăvili dezbaterile și circulația ideilor, și acestea au dus până la urmă în mod inevitabil la revoluții, prăbușirea sistemelor politice vechi și schimbarea feței lumii. La fel se va întâmplă probabil și acum. Barierele politice, marile ziduri informatice, tăierea cablurilor sau alimentării cu energie, și chiar și întemnițarea sau asasinarea bloggerilor nu pot împiedica decât vremelnic circulația informației și dezbaterea incitată de aceasta. Giganților informatici care au devenit Facebook, Google și Twitter li se va impune, sau vor adopta singuri, luarea de măsuri care să decanteze comunicația considerată pozitivă sau neutră de cea nocivă. În fapt ei au început să investească și să acționeze în acest sens – de voie sau de nevoie. S-ar putea ca și modelul lor economic să fie influențat în acest proces. În opinia mea rezultatele acestor încercări sunt incerte. Vrem noi oare că lucrătorii lui Facebook sau Google (operatori umani sau programe robotizate) să devină arbitrii ai adevărului? Nu riscăm astfel deriva spre un model orwellian în ambalaj comercial? Balanța între libertatea de exprimare și dreptul (dar și datoria) societății democratice de a se apăra și de a preveni folosirea libertăților individuale în scopuri politice contrare tocmai acestor libertăți, este pusă la încercare mai mult decât oricând în vremurile pe care le trăim.

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)