Archive for November, 2017

The movies of are hard to compare or include in a category. Maybe they should be declared a genre of their own. Dogtooth or The Lobster provided dystopian perspectives of family and love.  With ‘The Killing of a Sacred Deer‘ it looks that he made steps ahead. Both in assimilating and processing myths and social relations, but also in creating a disturbing atmosphere. This is a disturbing film from many points of view. Because or despite of it it forwards a strong message that makes the film impossible to forget.

 

source http://www.imdb.com/title/tt5715874

source http://www.imdb.com/title/tt5715874

 

The story starts as a medical drama. The successful surgeon dr. Murphy () has it all – a beautiful wife (), two manageable kids, and some kind of a tutoring relation with another teenager of lower social condition which he may lead to becoming a surgeon as well. Yet, the apparent solid fabric of his life is slowly deteriorating as the kid friend starts showing signs of becoming somebody different, who shares dark secrets and has reasons to punish or even destroy his life. The film slowly slides into horror, fantastic, myth. It ends in a very different place from the one it started. It’s shocking and frightening.

 

(video source A24)

 

The art of combines the fluent story telling with the mastering of the different genres, but his roots are deeper, as the hints to Greek mythology that is included in the title. He also makes no effort to avoid controversy of break taboos. It’s not easy viewing, but it’s impossible to get out of the mind if you immersed in his world. Strongly recommended.

 

‘Marjorie Prime’ can be considered a science fiction film of a particular kind. The director of the film is Michael Almereyda, is 58 years old and without being one of Hollywood’s most celebrated names, he has a diverse and exciting cinematographic record that includes action and vampire movies’ a ‘Hamlet’ placed in New York City today and a fairly successful romantic story happening in a New Orleans who is trying to get back to normal after the tragedy of Hurricane Katrina. This story is about a well-placed family that lives in the near future somewhere on the ocean, and uses hologram and avatars technology to bring a younger incarnation of the long-dead husband to an old and Alzheimer’s disease affected mother, trying to bring  back from past memories about events and experiences.

 

source http://www.imdb.com/title/tt4978710

source http://www.imdb.com/title/tt4978710

 

A lot and very little is known about this terrible neurodegenerative disease. Diagnosis and symptoms are becoming better known in the smallest details. The population of the globe is aging, and with it the percentage of affected people has grown spectacularly over the last decades. The exact causes are unknown or not elucidated to the end. Heredity plays an important role in 70% of cases, but it is not the only source. Treatments do not yet exist, not even in the near future world imagined in ‘Marjorie Prime’. What is proposed at the beginning of the main heroine film is not a healing treatment, but a slowing down of the advance of the disease and an attempt to temporarily remedy the situation by refreshing the memory. The appearance of seemingly real people, frozen in time at a certain age, does not, however, remain without impact on other members of the family. As time passes, other family members begin to need the avatars company. Biological mechanisms continue to do their job, while their virtual partners remain immune to disease or aging. But not in their capabilities. The screenwriters equipped the avatars in ‘Marjorie Prime’ with cognitive expansion. In other words, avatars learn, enrich their information about their own past (in fact, about the people they represent virtually), and thus improve their interaction and relationships with other people and with each other.

 

(video source New Trailer Buzz)

 

As the action progresses, the questions that we can ask multiply. In fact, what are we, people? body? thoughts? an entity that some call soul? Or are we just the memories we leave behind?

I will not reveal more because I do not want to take the pleasure of watching those who decide to watch this movie. It can be interpreted as a parable. Perhaps it is about the perennial character of human beings, or of mankind itself. In a world where wealth is getting better and acquiring features that include learning and self-improvement, is there room for people? Because the robots have the potential to overcome the goals we have created, to help people and expand their physical and intellectual forces, and become competitors to the planet’s limited resources. When is this threshold crossed? Perhaps it is actually about the perennial character of the human species in another form of incarnation? The film has an end that some will find pessimistic, but I’m not one of them. From the cinefil’s point of view, I admired the clever writing story (adaptation of Jordan Harrison’s play) and the exceptional play of Lois Smith, Tim Robbins, Geena Davis. Recommended!

 

Jocurile calendaristice au hotărât că acest articol să fie scris în zilele dinaintea celei de-a 100 întâlniri a organizației de standardizare Internet Engineering Task Force (IETF) și să apară în zilele de după închiderea conferinței. Gazda evenimentului care se petrece între 11 și 17 noiembrie este pentru prima dată orașul Singapore. Este doar a șasea întâlnire din primele o sută care are loc în Asia – două au fost în China, două în Japonia și una în Coreea până acum. Este una dintre cifrele statistice care indică o problemă în felul în care are loc procesul de standardizare în grupul internațional cu contribuția cea mai semnificativă la dezvoltarea Internetului. Asia este astăzi deja continentul cu cel mai mare număr de utilizatori, este locul în care se înregistrează de peste un deceniu creșterea cea mai semnificativă a traficului pe ‘backbone’ – ‘autostrada’ Internetului și la periferie, aici se crează și o mare parte din software-ul și unde sunt fabricate majoritatea aparatelor conectate astăzi la Internet (cum ar fi telefoanele ‘inteligente’). Este un continent pe cât de dinamic pe atât de marcat de conflicte internaționale și probleme interne care pot constitui un factor de fragmentare dar și un catalizator în crearea de noi aplicații și inventarea a noi moduri de a folosi rețeaua globală. Singapore însăși, o țară oraș, o insula geografică dar și politică, o aparentă oază de stabilitate și prosperitate economică într-o zonă furtunoasă, stabilitate și prosperitate câștigate însă cu preț scump, este o gazdă cât se poate de potrivită pentru congresul centenar al organizației.

 

sursa imaginii https://www.ietf.org/meeting/100/index.html

sursa imaginii https://www.ietf.org/meeting/100/index.html

 

Apropierea aniversării trecerii pragului numerelor cu trei cifre pare să fi prilejuit o everfescență care conține puțină nostalgie, multă introspecție și analiză a proceselor actuale, discuții articulate și uneori foarte aprinse despre viitorul Internetului și în paralel cel al organizației IETF. Acum 31 de ani, la prima întâlnire, participaseră 21 de experți, cu toții salariați ai companiilor guvernamentale americane, de care era legată încă strâns tehnologia și implementarea Internetului. Deceniul care a urmat a fost cel al pătrunderii Internetului în sfera comercială, și al detașării de aspectele de control guvernamental. În pragul mileniului a fost atins și maximum de participare la întâlniri (peste 2500 de participanți în jurul anului 2000). Cam atunci a fost definită și ‘misiunea’ Societății Internetului (Internet Society) care sprijinea și încuraja dezvoltarea standardizării tehnice fără a se referi prea detaliat la aspectele și impactul politic și social.

Iata cum arată Viziunea și Misiunea Societății, formulate cu mai bine de un deceniu în urmă:

 

Viziune – Internetul este pentru toată lumea.
Misiune – Să promoveze dezvoltarea deschisă, evoluția și utilizarea Internetului în beneficiul tuturor oamenilor din întreaga lume.

 

(sursa https://www.internetsociety.org/mission/)

 

 sursa imaginii https://netzpolitik.org/2014/die-ietf-und-die-technischen-und-politischen-dimensionen-von-privatsphaere-im-internet/

sursa imaginii https://netzpolitik.org/2014/die-ietf-und-die-technischen-und-politischen-dimensionen-von-privatsphaere-im-internet/


Aceasta abordare nu mai este astăzi considerată suficientă. Internetul proiectat de inginerii de la IETF și de companiile care implementează standardele scrise aici a devenit una dintre utilitățile de bază care asigură funcționarea și progresul societății. Guvernele au devenit din nou interesate de ceea ce se petrece pe Internet și de modul în care funcționează, și încearcă să recapete controlul măcar parțial al acestuia. Societăți comerciale dar și organizații criminale beneficiază de înlesnirile de comunicație, și echilibrul între libertatea de comunicare și necesitatea controlului conținutului traficului este permanent pus sub semnul întrebării. O propunere pentru o nouă ‘misiune’ (cartă) a organizației a fost publicată cu aproximativ două săptămâni înainte de conferință. Ea include următorul text:

 

Internet Society promovează dezvoltarea Internetului ca o infrastructura tehnică globală, o resursă de îmbogățire a vieții oamenilor și o forță de bine în societate.

Lucrăm cu comunitatea internațională de Internet pentru un Internet deschis, conectat la nivel global și sigur.

Împreună, ne concentrăm pe:
- construirea și susținerea comunităților care fac ca Internetul să funcționeze;
- promovarea dezvoltării infrastructurii de internet, tehnologii și standarde deschise; și
- promovarea unei politici de internet sănătoase în întreaga lume.

Abia a fost publicată propunerea și au apărut imediat criticile. Formularea încearcă să fie mai concretă și mai apropiată de realitățile de astăzi, dar este ea suficientă și pentru lumea de mâine? Ce înseamnă în termeni practici formulări cum ar fi ‘forță de bine’ sau ‘politică sănătoasă’? În mod sigur nu ele nu reprezintă același lucru pentru un expert american și unul chinez, și nici pentru guvernele țărilor respective. Discuțiile abia au început, și dacă avem în vedere procesul de consens pe care se bazează lumea standardelor Internetului va mai dura o vreme, și rezultatul s-ar putea să fie destul de diferit de propunerea inițială.

 

sursa imaginii https://www.internetsociety.org/blog/2017/11/rough-guide-ietf-100-internet-infrastructure-resilience/

sursa imaginii https://www.internetsociety.org/blog/2017/11/rough-guide-ietf-100-internet-infrastructure-resilience/

 

O altă schimbare fundamentală are loc la nivelul relației între standardele scrise și codurile ‘deschise’ (open source). Cititorii fideli ai rubricii CHANGE.WORLD au putut află din articole precedente despre aceste două metode aparent concurente de a defini modul în care este realizată interoperabilitatea între elementele conectate la rețea și aplicații care face posibilă funcționarea Internetului. Regulile pot fi definite în standarde exacte și riguros scrise (metoda IETF) sau prin cod de referință public accesibil care este implementat de toată lumea (metoda open source). În realitate cele două lumi nu sunt complet separate, istoria IETF se bazează în mare parte pe ‘running code’ (software care funcționează) și de multe ori acesta a fost ‘public domain’ (accesibil pentru oricine). În ultimii ani însă colaborarea între organizațiile care crează și administrează cod deschis și IETF s-a intensificat. Existența și folosirea de software ‘open source’ permite un ciclu mai scurt de discuții în ceea ce privește lista de funcții implementate, și în cele din urmă un drum mai scurt de la definitivarea specificațiilor la finalizarea standardelor. În plus și calitatea celor două produse (standard și cod) va fi îmbunătățită prin interacția directă dintre cele două. Cei care examinează programele ultimelor conferințe IETF vor constata că timpul alocat verificărilor de cod și testelor de interoperabilitate este în continuă creștere. Traditionalelor sesiuni de ‘hackathon’ și ‘Code Sprint’ li se adaugă începând cu IETF 100 și opțiunea ca orice întâlnire a grupurilor de lucru să fie transformată în sesiuni de teste de cod, interoperabilitate sau demonstrații funcționale.

 

sursa imaginii https://www.ietf.org/blog/category/ietf/

sursa imaginii https://www.ietf.org/blog/category/ietf/

 

Interesante sunt la această ediție a conferinței IETF și sesiunile educaționale (tutorial). Ele se ocupă de două tehnologii pe care le-am prezentat în anii trecuți în cadrul rubricii CHANGE.WORLD pe vremea când se aflau în dezvoltare: versiunea 1.3 a protocolului Transport Layer Security care asigură securizarea informației transmise pe Internet prin intermediul tehnicilor criptografice, și noul protocol WebRTC dezvoltat în colaborare de IETF și W3C care simplifică sesiunile de comunicație multimedia (video, voce și date). Lor li se adaugă două sesiuni Bird of Feathers (BOF) care discută probleme care își pot găsi soluțiile în viitoare grupuri de lucru noi ale IETF-ului: Trusted Execution Environment Provisioning (TEEP) care are ca scop programarea aplicațiilor care rulează în configurații ‘sigure’ și Software Updates for Internet of Things (SUIT) care propune o standardizarea unei metode de a trimite versiuni noi ale programelor care rulează pe ‘lucrurile’ din Internetul Lucrurilor (IoT) – subiect devenit acut pe măsură ce numărul obiectelor ‘inteligente’ legate la Internet crește exponențial, și cu această se măresc și riscurile de securitate datorate infiltrării de viruși și alte programe ostile.

 

  sursa imaginii https://www.internetsociety.org/blog/2014/07/recovering-from-the-wonderful-insanity-of-ietf-90/


sursa imaginii https://www.internetsociety.org/blog/2014/07/recovering-from-the-wonderful-insanity-of-ietf-90/

 

Lumea Internetului este în schimbare și standardele încearcă nu numai să fie în pas cu vremea, să răspundă corespunzător atacurilor și pericolelor, dar și să anticipeze tendințele și să conducă dezvoltarea tehnologică în folosul utilizatorilor. Printre altele ședințele devin în măsură din ce în ce mai mare virtuale. Mă voi numără și eu printre cei peste 200 de participanți ‘la distanță’ la IETF 100. Într-o mare măsură succesul Internetului este datorat și succesului organizației IETF și cred că ea va rămâne relevantă și în anii următori. Sigur vom discuta în viitor în această rubrica despre rezultatele și impactul conferinței IETF 100 și a celor care vor urma.

 

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

‘Marjorie Prime’ este unul dintre cele cinci filme pe care le-am văzut în ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Filme de la Haifa. Cinci filme de provenienţe diferite, aparţinând unor cineaşti de naţionalităţi diferite, tratând aparent teme diferite: un film de la Hollywood despre îmbătrânire şi despre opţiunile oferite de tehnologiile moderne (holograme, avataruri) în lupta cu bolile vârstei; un film de ‘horror’ german care transformă peisajul mirific al Elveţiei într-o ameninţare; un documentar românesc despre responsabilitatea individuală în cele mai negre timpuri ale istoriei noastre naţionale; o drama pasională naturalistă filmată în alb-negru plasată în Ungaria înfrântă de după primul război mondial; cel mai recent produs al unui regizor grec specialist în filme care atacă la rădăcina tabu-uri ale societăţii şi familiei moderne. Şi totuşi aceste cinci filme, alese după criterii personale de calitate şi de disponibilitate în calendar au şi un filon comun. În toate apar personaje ale căror existenţe sunt încercate de factori exteriori care pun sub semnul întrebării certitudinile vieţilor lor: în unele cazuri istoria, în alte cazuri accidentele, bolile şi vârsta, şi în toate demonii interiori care aşteptau semnalul trezirii pentru a ataca şi dinăuntru. Şi încă ceva. Niciunul dintre aceste filme nu se lasă încadrat cu uşurinţă în genurile cunoscute. Chiar dacă vrem să le aplicăm o eticheta sau alta, ajungem repede la concluzia că trebuie să folosim etichete multiple, căci ele combină genurile şi stilurile şi în unele cazuri inventează unele noi.

 

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt4978710

sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt4978710

 

‘Marjorie Prime’ poate fi considerat un film de science-fiction de un soi aparte. Regizorul filmului se numeşte Michael Almereyda, are 58 de ani şi’ fără a fi unul dintre numele cele mai consacrate ale Hollywood-ului, are la activ o un palmares cinematografic divers şi destul de interesant care include pe lângă filme cu acţiune şi vampiri, un ‘Hamlet’ plasat în New York-ul zilelor noastre şi o poveste romantică destul de reuşită care se petrece într-un New Orleans care încearcă să revină la normalitate după trauma uraganului Katrina. Aici este vorba despre o familie bine situată, care locuieşte în viitorul apropiat undeva la malul oceanului, şi care foloseşte tehnologia hologramelor şi a avatarurilor pentru a aduce lângă mama îmbătrânita şi atacată de boală lui Alzheimer o încarnare mai tânăra a soţului ei, de mult decedat, pentru a încerca să-i readucă din memoria în decădere evenimentele şi trăirile trecutului.

 

 sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt4978710/mediaviewer/rm2584230400


sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt4978710/mediaviewer/rm2584230400

 

Despre această cumplită boală neurodegenerativă se ştie astăzi foarte mult şi foarte puţin. Diagnosticul şi simptomele sunt din ce în ce mai bine cunoscute, în cele mai mici detalii. Populaţia globului îmbătrâneşte şi cu aceasta procentul persoanelor afectate a crescut spectaculos în ultimele decenii. Cauzele exacte însă sunt necunoscute, sau ne-elucidate până la capăt. Ereditatea joacă un rol important în 70% din cazuri, dar nu este singura sursă. Tratamente încă nu există, nici măcar în lumea viitorului apropiat imaginată în ‘Marjorie Prime’. Ceea ce i se propune la începutul filmului eroinei principale nu este un tratament de vindecare, ci de încetinire a avansului bolii şi o încercare de a remedia temporar situaţia prin împrospătarea memoriei. Apariţia unor persoane aparent reale, îngheţate în timp la o vârstă trecută, nu rămâne însă fără impact şi asupra altor membri ai familiei. Pe măsură ce timpul trece, şi alţi membri ai familiei încep să aibă nevoie de compania avatarurilor. Mecanismele biologice continuă să-şi îndeplinească menirile lor, în timp ce partenerii lor virtuali rămân imuni la boli sau îmbătrânire. Nu însă şi încremeniţi în capacităţi. Scenariştii au dotat avatarurile din ‘Marjorie Prime’ cu elemente de inteligenţă arttificiala cu extindere cognitivă. Cu alte cuvinte, avatarurile învaţă, îşi îmbogăţesc informaţia despre propriul trecut (de fapt cel al oamenilor pe care îi reprezintă virtual), şi astfel îşi îmbunătăţesc interactia şi relaţiile cu oamenii şi între ei.

 

sursa imaginii http://www.agebrilliantly.org/4-habits-to-prevent-alzheimers-disease/

sursa imaginii http://www.agebrilliantly.org/4-habits-to-prevent-alzheimers-disease/

 

Combinaţia de tehnologii propusă de film nu este departe de realizabilitate. Cuvântul ‘avatar’ provine din limba sanscrită şi reprezintă încarnarea sub formă omenească a unei zeităţi (de exemplu Vishnu). Avatarurile în informatică au o semantică oarecum opusă – ele reprezintă imagini electronice (grafice de multe ori, dar pot fi şi abstracte) care în multe cazuri reprezintă persoane reale. Deci de la virtualul mitologic la încarnarea umană şi înapoi la virtualul digital. Tehnologia este pe larg folosită în programele de realitate virtuală şi aplicaţii derivate – de la jocuri la tehnici de colaborare şi şedinţe virtuale în timp real. Hologramele pot fi utilizate ca o formă de reprezentare a avatarurilor, în timp ce perfecţionarea transmiterii imaginilor combinată cu capacităţile sporite ale reţelelor de comunicaţie de bandă largă permit astăzi transpuneri la distanţă ale imaginilor tridimensionale în toate detaliile lor. Iar acestea pot aparţine unor persoane reale sau virtuale (sau, desigur, obiecte). Informaţia despre fiecare persoană de pe Pământ este şi ea din ce în ce mai detaliată în era lui ‘big data’. Fiecare dintre noi generează permanent informaţii grafice sau digitale despre unde suntem, cum arătăm şi cum ne îmbrăcăm, cu cine şi ce comunicăm, care este starea sănătăţii noastre, ce activităţi practicăm, etc.

 

sursa imaginii https://kaist455.com/2017/10/19/marjorie-prime-2017/

sursa imaginii https://kaist455.com/2017/10/19/marjorie-prime-2017/

 

Pe măsură ce acţiunea avansează, se multiplică întrebările pe care ni le putem pune. De fapt ce suntem, noi, oamenii? corp? gânduri? o entitate pe care unii o numesc suflet? sau poate suntem doar amintirile pe care le lăsăm în urmă?

Nu voi dezvălui mai mult deoarece nu vreau să răpesc plăcerea vizionării celor care vor decide să vadă acest film. El poate fi interpretat ca o parabolă. Poate că este vorba despre perenitatea fiinţei umane, sau a omenirii însăşi. Într-o lume în care avatarurile sunt din ce în ce mai perfecţionate, şi capătă însuşiri care includ învăţarea şi auto-perfecţionarea, mai este loc şi pentru oameni? Precum roboţii, ei au potenţialul de a depăşi menirea pentru care i-am creat, cea de a ajută oamenii şi a le extinde forţele fizice şi intelectuale, şi pot deveni concurenţi la resursele limitate ale planetei. Când este trecut acest prag? Poate că de fapt este vorba despre perenitatea speciei umane într-o altă formă de încarnare? Filmul are un sfârşit pe care unii îl vor găsi pesimist, dar eu nu mă număr între ei. Din punctul de vedere al cinefilului am admirat povestea inteligent scrisă (adaptare a unei piese de teatru a lui Jordan Harrison) şi jocul excepţional al lui Lois Smith, Tim Robbins, Geena Davis. Recomandat!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)

Revista săptămânală americană TIME a publicat acum câteva săptămâni în cadrul unui număr special o listă a realizărilor remarcabile ale unui număr de ‘Femei care schimbă lumea’. Titlul grupajului este ‘First’ care în traducere aproximativă ar însemna ‘primele’ – deci femei care au fost primele care au ajuns la realizări remarcabile sau au spart ceea ce Hilary Clinton şi altele numesc ‘cupola de sticlă’ – barieră invizibilă care se opune accesului femeilor la poziţiile de conducere în societate, economie, sau ştiinţă, sau recunoaşterii realizărilor acestora doar datorită faptului că aparţin sexului numit ‘slab’. Editoarea principală a revistei (şi ea o ‘first’ în această capacitate) scrie în articolul care deschide gruparea:

‘Ne-am întrebat dacă există un motiv sau o forţă împărtăşită de femeile care fac pionierat. Femeile profilate aici au vârste între 16 şi 87 de ani, ele au reuşit să se afirme în serviciile publice şi companii private, au explorat fundurile marilor şi orbitele extra-terestre. S-au îmbarcat în călătorii spre locuri pe care doar ele le-au putut imagina şi s-au confruntat de multe ori cu persoane care le-au spus că nu vor putea niciodată ajunge acolo. Aceste poveşti de succes se împletesc cu poveştile eşecurilor, şi aceste femei de multe ori dau credit tocmai persoanelor care au încercat să le oprească, şi prin asta le-au întărit motivaţia de a reuşi.’  

 

 sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Marie_Curie


sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Marie_Curie

 

Mă voi referi mai târziu în acest articol la două dintre personalităţile excepţionale menţionate în articolul din TIME, dar nu pot să nu mă alătur unei critici care s-a făcut auzită şi în legătură cu alte colecţii de persoane cu realizări şi influenţă excepţionale alcătuite de prestigioasa revista americană, şi anume americano-centrismul. Desigur, TIME Magazine este o revistă americană, dar circulaţia şi publicul ei sunt internaţionale, şi chiar şi ediţia care îmi aterizează aproape săptămânal în cutia poştală este o ediţie personalizată geopolitic pentru partea din lume în care trăiesc. Editorii grupajului s-au concentrat exclusiv pe personalităţile americane (mai exact, care trăiesc şi lucrează în Statele Unite), ignorând complet contribuţiile şi personalităţile femeilor din alte părţi ale planetei care şi ele participă la ‘schimbarea lumii’. Au vrut editorii lui TIME poate să facă o critică implicită subtilă asupra statutului femeilor în Statele Unite? Sunt multe ţări în lume unde situaţia drepturilor şi recunoaşterea realizărilor femeilor se află în stadii inferioare celor americane, la fel şi alte ţări faţă de care America de azi pare a avea teren de recuperat. Istoric, recunoaşterile publice ale contribuţiilor femeilor în domeniile ştiinţifice şi tehnologice rămân excepţii, şi am remarcat acest lucru şi privind lista exclusiv masculină în acest an a premianţilor Nobel. Cel mai recent premiu ‘ştiinţific’ atribuit unei femei datează din 2014 (May-Britt Moser pentru Fiziologie sau Medicină). Şi totuşi, precedente istorice există. Marie Curie născută Sklodowska a fost una dintre primele laureate ale premiului Nobel pentru fizică, la a treia sa ediţie în 1903, premiu împărţit cu soţul ei Pierre Curie şi cu fizicianul francez Antoine Henri Becquerel. A fost şi singura personalitate ştiinţifică din istorie căreia i s-a atribuit premiul Nobel pentru două discipline diferite, al doilea fiind obţinut pentru contribuţii în chimie în 1911.

 

https://en.wikipedia.org/wiki/Maryam_Mirzakhani

https://en.wikipedia.org/wiki/Maryam_Mirzakhani

 

Nu există un premiu Nobel pentru matematică, dar echivalentele în lumea cifrelor şi a ecuaţiilor sunt considerate Medalia Fields şi Premiul Abel. Medalia Fields (care poartă numele unui matematician canadian) este decernată odată la patru ani în cadrul Congresului Internaţional al Uniunii Internaţionale a Matematicii (IMU). Disparitatea între sexe este şi mai evidentă aici. Deşi distincţia este decernată începând cu 1936, abia în 2014 ea a fost atribuită pentru prima dată unei matematiciene – iraniana Maryam Mirzakhani. Din păcate ilustra matematiciană considerată una dintre personalităţile de geniu ale generaţiei sale a murit în vara acestui an. Trăise în ultimii ani în Statele Unite, lucrase şi predase la Universităţile Princeton şi Stanford. Iată cum explică un coleg, Jordan Ellenberg, domeniul ei de expertiză:

‘Lucrările ei îmbină perfect dinamica cu geometria. Printre altele, ea studiază jocul de biliard. Dar acum, într-o mişcare foarte caracteristică matematicii moderne, ea nu consideră doar o masă de biliard, ci universul tuturor meselor posibile de biliard. Iar tipul de dinamică pe care îl studiază nu vizează în mod direct mişcarea bilelor pe masă, ci o transformare a mesei de biliard în sine, care îşi schimbă formă într-un mod guvernat de reguli; dacă doriţi, masa însăşi se mişcă că o planetă ciudată în jurul universului tuturor meselor posibile … Acesta nu este genul de lucru pe care îl faceţi pentru a câştigă la masa de biliard, dar este genul de lucru pe care îl faceţi pentru a câştiga o Medalie Fields.’

 

sursa imaginii http://rocket-women.com/2015/06/valentinas-day-celebrating-the-day-valentina-tereshkova-became-the-first-woman-in-space/

sursa imaginii http://rocket-women.com/2015/06/valentinas-day-celebrating-the-day-valentina-tereshkova-became-the-first-woman-in-space/

 

Cred că din lista primelor doamne cu realizări semniticative nu ar trebui să lipsească nici numele Valentinei Tereshkova, mai ales că prima femeie cosmonaut se mai află încă între noi şi şi-a sărbătorit în acest an a 80 aniversare a zilei de naştere. Între 14 şi 16 iunie 1964, la vârstă de 26 de ani, Valentina a fost trimisă în spaţiu, pe orbită în jurul pământului, la bordul lui Vostok 6, ultima rachetă din seria Vostok, modelul sovietic de rachete care a inaugurat era zborurilor umane în spaţiu. Selectată printre altele şi pentru originea ei ‘sănătoasă’ (fusese muncitoare textilistă şi paraşutistă amatoare), Valentina Tereshkova a fost şi primul civil în spaţiu, toţi cosmonauţii sovietici şi astronauţii americani care o precedaseră având la activ înainte de zborurile lor în spaţiu, cariere de piloţi militari.

 

sursa imaginii http://www.restorative-leadership.org/on-leading-podcast/sylvia-earle

sursa imaginii http://www.restorative-leadership.org/on-leading-podcast/sylvia-earle

 

Revenind la articolul revistei TIME şi la personalităţile americane, voi menţiona două biografii care mi-au atras în mod special atenţia. Prima este cea a Sylviei Earle, biolog marin şi explorator, una dintre întemeietoarele disciplinei ingineriei marine, care şi-a dedicat viaţa explorării lumii oceanelor şi perspectivelor omenirii de a trăi în armonie cu sau poate chiar în mediul acvatic. A fost prima femeie care a ocupat poziţia de Chief Scientist al Administraţiei Naţionale Oceanice şi Atmosferice (NOAA – echivalentul maritim şi atmosferic al lui NASA) şi a fost numită Erou pentru Planetă tot de revista TIME în 1998. Este poate continuatorul cel mai fidel şi mai activ al activităţilor lui Jacques Cousteau.

 

sursa imaginii http://time.com/4928930/firsts-nancy-gibbs/

sursa imaginii http://time.com/4928930/firsts-nancy-gibbs/

 

Ultima figura pe care doresc să o menţionez în această scurtă trecere în revista este cea a Patriciei Bath – oftalmolog şi inventator. Ei şi colaboratorilor ei li se datorează dispozitivele şi tehnologia care permit astăzi ca operaţia de înlăturare a cataractelor şi de înserţie a lentilelor de contact să fie o operaţie banală şi uşoară, care durează mai puţin de o ora şi este astăzi practicată ambulatoriu în mod curent în toată lumea. Sunt unul dintre milioanele de pacienţi care îi sunt recunoscători pentru redobândirea clarităţii viziunii la ambii ochi. Dispozitivul numit Laserphaco Probe este în continuă perfecţionare şi i s-au adăugat după anul 2000 capabilităţi noi cum ar fi folosirea ultrasunetelor pentru afecţiuni oftalmologice diverse. În carieră sa Patricia Bath a reuşit să spargă două ‘cupole de sticlă’, şi ca femeie, şi ca afro-americană, fiind considerată un model în acest sens în lumea ştiinţifică. Nu a fost însă uşor. În anul 1974 când tânăra cercetătoare de 32 de ani se alătura colectivului de la University of California Los Angeles (UCLA) ea era prima femeie oftalmolog din echipă. Şapte ani mai târziu ajunsese să conducă colectivul de oftalmologi şi ingineri, şi obţinea primul patent pentru invenţia Laserphaco Probe.

Deci, aşa cum scriam într-un articol precedent din rubrica CHANGE.WORLD, contribuţia femeilor în toate domeniile, dar în special în cele ale ştiinţei şi tehnologiei, o cunoaştem şi o recunoaştem în fiecare zi a anului şi nu numai de 8 martie!

 

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)