Ideea unei reţele informaţionale globale care să fie accesată din orice loc al planetei pentru a afla cele mai noi informaţii în domenii diferite de la ştiri politice la situaţia burselor financiare sau preţul materiilor prime, de la starea vremii la cele mai recente şi mai picante zvonuri despre aventurile sentimentale ale regilor şi prinţeselor nu este chiar aşa de nouă precum pare. Dacă vrem să comparăm situaţia distribuirii informaţiei astăzi cu cea de la mijlocul secolului 19 vom descoperi destul de multe similitudini. Astăzi avem ca medie universală Internetul, acum 165 de ani media revoluţionară de transmisie aproape instantanee a informaţiei în orice parte a lumii se inventase, era în faza de instalare pe toate continentele şi se numea telegraf. Astăzi o mare parte din locuitorii planetei îşi culeg informaţiile din reţele sociale şi în special din Facebook. În a două jumătate a secolului 19 şi pentru cea mai mare parte a secolului care a urmat acest rol a fost jucat de agenţiile de presă, între care numele cei mai faimos a fost Reuters News Agency. Să continuăm puţin mai în profunzime cu această comparaţie, începând cu o scurtă biografie a fondatorului agenţiei Reuters şi a instituţiei care îi poartă numele.

 

sursa imaginii https://www.findagrave.com/cgi-bin/fg.cgi?page=gr&GRid=12602278

sursa imaginii https://www.findagrave.com/cgi-bin/fg.cgi?page=gr&GRid=12602278

 

Paul Julius Baron von Reuter s-a născut în 1816 la Cassel, capitala electoratului Hesse-Cassel care avea cu 50 de ani mai târziu să devină parte din Prusia. Tatăl sau era rabin (numele familiei era Josaphat) însă tânărul Paul s-a convertit la lutheranism la scurtă vreme după ce a ajuns la Londra, la vârsta de 19 ani, şi-a schimbat numele şi s-a căsătorit cu fiica unui bancher german. După o scurtă carieră de funcţionar la banca socrului său, a început să lucreze în 1847 pentru agenţia de presă a lui Charles-Louis Havas din Paris, care mai târziu avea să devină agenţia France Presse. Evenimentele anului 1848 l-au convins de necesitatea dezvoltării unei industrii în care informaţia să poată fi transmisă peste graniţe în mod fiabil şi credibil. Ca şi în cazul altor mari antrepenori din trecut sau din zilele noastre, în biografia lui Reuter necesitatea socială s-a întâlnit în acel moment de timp cu avansul tehnologic. Media cea mai răspândită de transmisie a informaţiei folosită de agenţiile de presă în vremea revoluţiei de la 1848 erau … porumbeii călători. Pare comic? Existau motive bune pentru a folosi porumbeii între Londra, Paris, Berlin şi Bruxelles de exemplu, ei fiind mai rapizi decât transportul terestru şi maritim. Paul Reuter a fost primul care a introdus telegraful ca mijloc de transmisie a informaţiei pentru agenţia să de presă întemeiată la Aachen în 1851. Primele informaţii transmise prin intermediul telegrafului au fost legate de tranzacţiile de la bursele din marile oraşe ale Europei şi apoi din Londra, folosind linia de telegraf instalată sub Canalul Mânecii în anii 1850-1851. Biroul deschis la Londra şi-a câştigat reputaţia şi clientela între ziarele şi instituţiile financiare europene nu numai pentru viteza de transmisie a informaţiei dar şi pentru exactitatea acesteia. Unul dintre criteriile principale folosite de Reuter la angajare era încrederea personală în transmiterea şi păstrarea confidenţialităţii informaţiei de către noul salariat. Să reţinem.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Reuters#/media/File:Reuters-Building-30SC.JPG

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Reuters#/media/File:Reuters-Building-30SC.JPG

 

Agenţia Reuters şi-a extins rapid domeniul de la activitate şi clientela de la mediile financiare şi de afaceri la presă şi cercurile de decizie politice. De-a lungul istoriei Reuters a ştiut să identifice şi să adopte cu rapiditate invenţiile tehnologice şi să înceapă să le folosească prima sau între primii. Exemplele care pot fi enumerate includ telegrafia transatlantică (primul cablu de telegrafie între Anglia şi Statele Unite a devenit operaţional în 1858) şi folosirea transmisiilor radio în anii 1920. Între ştirile pe care Reuters au fost primii care le-au transmis s-au numărat asasinarea lui Abraham Lincoln în 1865 şi începerea construirii zidului din Berlin în 1961. La începutul anilor 1960, Reuters News Agency a fost printre primii care a introdus tehnică de calcul pentru înmagazinarea şi organizarea informaţilor jurnalistice şi comunicaţiile digitale pentru transmisia acestora. Începând cu anii 1970, în condiţiile schimbărilor de structură şi stil în transmisia ştirilor, Reuters şi-a diversificat şi ea profilul şi domeniile de activitate intrând între altele în domeniul infrastructurii pentru tranzacţii bancare şi financiare.

Întemeietorul companiei şi al dinastiei Reuter, Paul Julius a primit cetăţenia britanică în 1857 şi titlul de baron în 1871. În 1878 s-a retras din postul de director executiv al companiei şi a predat formal cârma fiului sau Herbert. A murit în 1898 în Franţa, şi este înmormântat la Londra. Firma Reuters s-a unit cu compania canadiană Thompson Group în 2008 şi operează acum sub numele de Thompson Reuters, având pe statul de plata 2500 de ziarişti şi 600 de fotojurnalişti în peste 200 de ţări. Manualul de jurnalism al lui Reuters este folosit ca referinţă pentru prezentarea corectă a ştirilor şi dezvăluirea intereselor relevante, pentru a menţine valorile integrităţii şi libertăţii pe care se bazează reputaţia lor de fiabilitate, acurateţe, viteză şi exclusivitate. Ultima supravieţuitoare a familiei fondatorilor, Marguerite, baroneasa de Reuter, a murit la vârstă de 96 de ani la 25 ianuarie 2009.

 

sursa imaginii http://www.itworld.com/article/2999536/facebook-revs-up-a-new-money-machine-to-tackle-emerging-markets.html

sursa imaginii http://www.itworld.com/article/2999536/facebook-revs-up-a-new-money-machine-to-tackle-emerging-markets.html

 

Să facem acum un salt în timp. Cum ne informăm – majoritatea dintre noi, astăzi, în legătură cu ceea ce se intampa în lume? Cifrele diferă şi nu sunt foarte de încredere, mai ales că fiecare numără altceva şi la un moment diferit de timp. În cursul anului 2016 au existat relatări după care 62% dintre americani citesc ştiri pe reţelele sociale, şi dintre aceştia 44% au ca sursă Facebook. O examinare mai atentă arată că în realitate doar 18% o fac în mod repetat, deci peisajul general este puţin mai nuanţat. Oricum ar fi însă, faptul că reţelele sociale şi în special Facebook au o influenţă uriaşă în informare, şi deci indirect în viaţa politică, economică, de divertisment a americanilor şi a cetăţenilor altor ţări este imposibil de contestat. Mai mult, această evoluţie spectaculoasă a dus la o criză adâncă a presei ‘profesioniste’ care s-a adăugat peste alte crize de natură economică legate de preţul hârtiei sau de diversificarea canalelor de publicitate. Săptămânalul ‘TIME’ şi cotidienele ‘New York Times’ şi ‘Wall Street Journal’ au anunţat noi concedieri din rândul ziariştilor şi redactorilor în lunile precedente. Din 2001 până în 2016 personalul editorial al presei tipărite a scăzut numeric la jumătate. Facebook valorează astăzi pe piaţă de 100 de ori mai mult decât ‘New York Times’. Marele ziar american, un simbol al presei democratice şi liberale americane din ultimii 165 de ani (apare neîntrerupt din 1851 – acelaşi an în care era înfiinţată agenţia Reuters) se află şi el într-un proces de schimbare, ediţiile digitale au din ce în ce mai multă importantă şi influenţă, colaboratorii tradiţionali sunt înlocuiţi cu editori cu experienţă în domeniile formatelor de comunicare internetică cum ar fi blogurile. Şi totuşi, veniturile din reclame ale lui NYT au scăzut în ultimul trimestru cu 7%.

 

sursa imaginii http://www.indiatvnews.com/business/india-facebook-investors-approves-to-give-mark-zuckerberg-full-control-335576

sursa imaginii http://www.indiatvnews.com/business/india-facebook-investors-approves-to-give-mark-zuckerberg-full-control-335576

 

Sunt aceste schimbări spre bine? Cred că trebuie să privim cu atenţie tendinţele pe termen lung. În primul rând trebuie menţionat că Mark Zuckerberg susţine că nu a dorit niciodată să între în competiţie cu presa sau cu oricare alţi creatori de conţinut. Cu alte cuvinte, dacă este să comparăm situaţia lui Facebook în 2017, ei ar fi mai degrabă echivalentul staţiilor şi cablurilor de telegraf din 1851, şi nu al agenţiilor de presă. Deocamdată cel puţin şi legislaţia americană este de acord cu această împărţire a responsabilităţilor. Secţiunea 230 a Legii americane ‘Communications Decency Act’ privind comunicaţiile, datând din 1996, prevede că “Niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu informatic interactiv nu va fi tratat ca editor sau autor al oricărei informaţii furnizate de un alt furnizor de conţinut informativ”. Această prevedere legală este contestată astăzi de mulţi, şi apărată aprig (şi cu cheltuieli legale imense) de companii ca Facebook sau Google, căci îi absolvă de orice responsabilitate în legătură cu conţinutul informaţiei transmise prin intermediul aplicaţiilor lor. Chiar dacă legea va rămâne încă în vigoare o vreme nu trebuie uitat că orice legislaţie sau modul ei de aplicare se poate schimba, am văzut acest lucru întâmplându-se cu ‘neutralitatea reţelei’, şi că traficul internetic străbătând uneori transparent şi virtual frontierele face că şi legislaţia aplicabilă să fie diferită în ţări sau regiuni geografice diferite. Chiar în interiorul companiei sale (unde din 2016 are control aproape absolut) Zuckeberg a trebuit să facă faţă unor critici şi să accepte iniţiative care să verifice şi să controleze fenomenul ştirilor false (‘Fake News’). Deşi nu doreşte să se transforme în cenzor sau factor de decizie în legătură cu conţinutul informaţiei transmise pe Facebook, compania lui Zuckergerg a iniţiat din decembrie 2016 o iniţiativa de ‘fact-checking’ (control al faptelor) în care pentru prima dată în acest domeniu, Facebook se aliază cu organizaţii de presă şi comunicaţii cum sunt Associated Press, ABC News, Politifact, Snopes, şi Washington Post pentru a verifica exactitatea informaţiei trimise utilizatorilor pe canalul său de ştiri (‘news feed’). Poate fi o soluţie viabilă, mai ales că deciziile sau recomandările vor fi lăsate pe seama experţilor. Domeniul este extrem de dinamic şi de o mare importanţă în viaţa locuitorilor planetei, bălanţa între libertarea de informare şi necesitatea filtrării informaţiei incorecte este în mişcare permanentă. Va fi interesant de urmărit şi comentat.

 

 

 

(articolul a aparut in revista culturala Literatura de Azi – http://www.literaturadeazi.ro/ )