În lumea zbuciumată în care trăim, în care evenimentele se succed într-un ritm isteric, şi în care nu este uşor pentru cetăţeanul de rând să discearnă între ştirile adevărate şi cele false, între întâmplările importante şi cele neglijabile, lansarea la 30 martie 2017 a rachetei Falcon 9 de la rampa de lansare 39A a complexului NASA de la Cape Canaveral din Florida, a avut parte de o acoperire mediatică moderată. Câteva staţii de televiziune au transmis lansarea în direct şi au urmărit evoluţia zborului în orele următoare, fără a face din el evenimentul numărul unu al după-amiezei americane sau al serii europene. Unele ziare l-au menţionat a doua zi, dar nu a fost un titlu de pagina întâia. Şi totuşi, această dată are şanse să devină o bornă semnificativă în istoria explorării spaţiului cosmic de către omenire, similară datelor de 4 octombrie 1957 – data lansării primului obiect trimis de omenire în spaţiul cosmic, satelitul sovietic Sputnik 1 -, 12 aprilie 1961 când Iuri Gagarin a devenit primul om în cosmos, sau 21 iulie 1969 când Neil Armstrong a făcut pasul sau uriaş pentru omenire pe un alt astru.

 

sursa imaginii https://www.theregister.co.uk/2017/03/30/spacex_reused_rocket_performs_perfectly/

sursa imaginii https://www.theregister.co.uk/2017/03/30/spacex_reused_rocket_performs_perfectly/

 

Realizarea de la 30 martie este o acumulare de îmbunătăţiri tehnologice dar nu o revoluţie din punct de vedere ştiinţific. Marea schimbare şi progresul pe care îl promite zborul din această primăvară este în primul rând economic. Dacă ar fi să caracterizăm realizarea în câteva cuvinte, acest zbor demonstrează fezibilitatea schimbării modelului economic pe care s-a bazat până acum exploatarea spaţiului extraterestru, a deschiderii acesteia iniţiativei private şi concurenţei, a scăderii considerabile a costurilor zborurilor în spaţiu. Nu atât lansarea, care în fapt a fost trimiterea în spaţiu a unui rachete în parametri şi cu performanţe cunoscute deja face din acest zbor un eveniment extraordinar, ci exact faptul că este vorba despre o reutilizare. Racheta Falcon 9 lansată la sfârşitul lui martie zburase deja odată în spaţiu, se întorsese cu succes la suprafaţa pământului, fusese verificată, testată şi recondiţionată, şi acum zbura din nou în cosmos. Câteva ore mai târziu ea s-a întors cu bine pe Pământ, şi este posibil să fie folosită din nou în viitor. Costul fiecăreia dintre aceste călătorii este o fracţiune din cel al călătoriilor similare precedente.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_first_orbital_launches_by_country

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_first_orbital_launches_by_country

 

Cursa pentru ‘cucerirea’ (interesantă terminologia ‘cruciată’, nu-i aşa?) şi explorarea spaţiului cosmic a început ca o întrecere strategică între Uniunea Sovietică şi Statele Unite, cele două supraputeri ale anilor 1950 şi 1960. Când alte ţări s-au alăturat mai târziu a fost vorba tot despre programe guvernamentale, fie pe plan naţional (programele Chinei sau Indiei) fie colaborări internaţionale (programul european). Chiar dacă programul american în special a folosit sub-contractori din serviciul privat, sursa financiară era tot bugetul naţional şi rentabilitatea economică nu era un considerent. Se estimează că în acei ani Statele Unite investeau direct sau indirect până la 4% din bugetul naţional în explorarea spaţială. Această abordare a contribuit de altfel şi la încetinirea ritmului călătoriilor spaţiale şi până la urmă la sistarea multora dintre aceste programe, căci după ce cursa pentru explorarea Lunii a avut un învingător clar, şi după ce însăşi competia dintre blocurile politice a devenit o partidă jucată, nu au mai fost deloc evidente beneficiile investiţiilor în cercetarea spaţială.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Elon_Musk

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Elon_Musk

 

Lansarea de la 30 martie 2017 a fost efectuată de compania privată SpaceX (sau Space Explorations Technologies Corporation pe numele ei întreg) înfiinţată 2002 şi condusă de atunci de antrepenorul Elon Musk. Născut în Africa de Sud şi stabilit în California, Musk şi-a făcut numele şi averea (ocupă locul 80 pe lista celor mai bogaţi oameni din lume) în domenii legate de tehnologii avansate, cu programe ambiţioase. Pe lângă explorarea cosmică el a înfiinţat şi conduce firme cum ar fi Tesla Inc. (automobile bazate pe energie solară), Solar City (servicii de energie solară), OpenAI (inteligenţă artificială). SpaceX se defineşte ca o intrepindere care produce sisteme de zbor şi furnizează servicii de transport spaţial în condiţiile reducerii considerabile a costurilor acestora. A fost prima companie particulară care a reuşit să trimită pe orbită subspatiala oameni şi să-i aducă cu bine înapoi pe Pământ, are în palmares lansarea a 11 sateliţi, precum şi servicii contractate atât cu organizaţii particulare cât şi cu întreprinderi private. Drumul parcurs până acum nu a fost presărat doar cu succese, explozia unei rachete de tip Falcon 9 petrecută în timpul testărilor premergătoare lansării, în septembrie 2016, a dus la pagube directe de 60 de milioane de dolari şi indirecte de 200 de milioane de dolari prin distrugerea sateliţilor şi aparatelor aflate pe rampă în momentul exploziei, care aparţineau clienţilor companiei. Şi totuşi, aventura continuă, succesul de acum câteva zile fiind încă o etapă reuşită într-un plan care include trimiterea de astronauţi pe lună în 2018 (primii după mai bine de patru decenii), explorarea planetei Marte şi colonizarea ei în deceniile care vor urma.

 

sursa imaginii https://www.theregister.co.uk/2017/03/30/spacex_reused_rocket_performs_perfectly/

sursa imaginii https://www.theregister.co.uk/2017/03/30/spacex_reused_rocket_performs_perfectly/

 

Aşa cum am menţionat deja tehnologia folosită la lansare nu este nouă sau excepţională, şi nici măcar nu aparţine lui SpaceX. Este vorba despre modulul de propulsie (partea inferioară) a unei rachete model Falcon proiectată la NASA. Ceea ce au făcut specialiştii de la SpaceX a fost perfecţionarea acestor modele pentru a le face mai robuste, a face posibilă reîntoarcerea lor pe Pământ, şi acum recondiţionarea şi trimiterea lor din nou în spaţiu. Versiunea actuală se numeşte Falcon 9 v1.1 (observaţi folosirea unei numerotări similare celei folosite de inginerii programatori!) şi are capabilitatea de a trimite în orbită joasă o încărcătură de 13150 de kilograme, şi în orbită geo-staţionară o încărcătură utilă de 4850 de kilograme. Toate aceste sisteme au fost testate deja în zboruri precedente, unele dintre ele comerciale, SpaceX furnizând deja servicii de transport pentru sateliţi de comunicaţii sau cercetări ştiinţifice. Precedentul zbor al rachetei care a zburat la 30 martie avusese loc în aprilie 2016 , iar recondiţionarea, testarea şi pregătirea pentru un nou zbor au durat cam patru luni. Nu este cunoscut cât şi ce a fost înlocuit sau reparat între zboruri şi cât a costat ‘remontul’, dar calculul economic simplu arată că cu cât numărul de zboruri repetate creşte, preţurile fiecărei lansări şi al fiecărui transport scad, crescând rentabilitatea operaţiei. Zborul a avut de altfel şi un beneficiar comercial, sarcina utilă lansată în spaţiu cu această ocazie a fost satelitul de comunicaţii sud-american SES-10.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/SpaceX

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/SpaceX

 

Evoluţia modelului economic al cercetării spaţiale schimbă radical datele problemei, şi repune zborurile în Cosmos pe agenda internaţională. Susţinătorii programelor de cercetare spaţială, între care se află şi Elon Musk, sunt de părere că departe de a fi un lux, explorarea şi colonizarea spaţiului sunt o activitate de maximă urgenţă şi prioritate pentru supravieţuirea speciei umane. Pământul devine din ce în ce mai instabil ecologic şi din ce în ce mai marcat de conflicte, în aşa fel încât prezenţa omenirii pe planeta de origine va lua sfârşit mai devreme sau mai târziu. Pentru a supravieţui omenirea trebuie să se afle şi în spaţiu, să înveţe să trăiască pe alte astre. Politicienii sunt mai puţin convinşi de aceste adevăruri, dar au motivele lor de a se angaja din nou în explorarea spaţială – motivaţii strategice şi raţiuni economice. Situaţia este însă diferită de cea de la mijlocul secolului 20 şi fără o raţionalizare economică în care să existe şansele susţinerii financiare şi profitabilităţii economice a programelor spaţiale, acestea sunt greu de ‘vândut’ electoratelor. În acest moment nu este clară încă orientarea noii administraţii americane în această privinţa. Preşedintele Donald Trump instalat în ianuarie al acestui an la Casă Albă a anulat multe dintre deciziile precedesorului său, şi încă nu se ştie dacă va continuă programele NASA şi va urmă ţelul propus de Barak Obama de a trimite o expediţie umană pe Marte până în anul 2030. În aceste condiţii rolul companiilor particulare cum este SpaceX devine determinant, şi ca partener şi contractor al sistemului de stat, dar poate chiar ca alternativă. În ceea ce îl priveşte pe Elon Musk, planurile sale ambiţioase sunt de bătaie lungă. O varianta perfecţionată a rachetelor Falcon numită Falcon Heavy este planificată să efectueze primul zbor de test în această vara. Este un sistem mai scump (preţul unei rachete este evaluat la 90 de milioane de dolari) dar mai performant, capabil să transporte mai multă greutate utilă pe orbite interplanetare. Parteneri sau concurenţi ai guvernelor, SpaceX şi concurenţii săi din sectorul privat vor juca un rol decisiv în relansarea programelor de explorare şi colonizare a spaţiului cosmic.

 

(articolul a aparut in revista culturala Literatura de Azi – http://www.literaturadeazi.ro/ )