Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Si gândirilor dând viată, suferintele întuneci;
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioară,
Si câti codri-ascund în umbră strălucire de isvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutesti pe miscătoarea mărilor singurătate!
Câte tărmuri înflorite, ce palate, ce cetăti,
Străbătute de-al tău farmec, tie singură-ti arăti!
Si în câte mii de case lin pătruns-ai prin feresti,
Câte frunti pline de gânduri, gânditoare le privesti!

Poetul a descris în a sa ‘Scrisoare I’ fascinaţia pe care regina nopţilor pământenilor o exercită din totdeauna. Secolul 20 a transformat această fascinaţie într-o cursă temerară spre cunoaşterea şi explorarea satelitului natural al Pământului, întâi prin staţiile automate şi apoi prin explorare directă de către astronauţii programului Apollo. A fost, să nu uităm acest amănunt, nu numai o competiţie cu scopuri ştiinţifice – câştigată net de americani care până în ziua de astăzi sunt singură naţiune care a trimis exploratori pe Luna – ci şi o întrecere cu o imensă miza strategică şi politică, sau dacă vreţi, un episod în rivalitatea dintre blocurile politice democratic şi comunist, rivalitate numită în alte cuvinte şi Război Rece.

Istoria explorării spaţiului cosmic consemnează încetarea expediţiilor spre Lună după ce preşedintele Richard Nixon a hotărât sistarea programului Apollo în 1972. Trebuie menţionat că la apogeul lor din acea perioadă programele de explorare a spaţiului cosmic consumau până la 4.5% din bugetul federal american, în timp ce astăzi bugetul NASA reprezintă cam 0.5%. Ultimul deceniu a consemnat însă o renaştere a interesului pentru activitatea ştiinţifică în spaţiul extra-terestru, inclusiv explorarea planetei celei mai apropiate şi mai ‘prietenoase’ din sistemul solar – planeta Marte. Fostul preşedinte american Obama a stabilit anul 2030 ca termen pentru atingerea de către astronauţii americani a acestei planete, rămâne de văzut dacă acest scop va fi menţinut în cadrul reviziilor majore ale politicilor americane pe care le pune în aplicare noua administraţie a lui Donald Trump. Cauzele acestui interes crescând în explorarea spaţiului sunt multiple, pornind de la conştientizarea crescândă a fragilităţii vieţii pe Terra şi a riscurilor pe termen lung pentru omenire ale traiului pe o singură planetă cu resurse limitate şi cu un echilibru climatic din ce în ce mai precar, şi ajungând la reluarea sub alte forme ale războiului rece, şi apariţia unor noi şi ambiţioase puteri cu capacităţi tehnice şi economice şi cu ambiţii de explorare ale spaţiului cum este China.

Un element nou în ecuaţia explorării cosmice îl joacă iniţiativa particulară. Dacă în etapă precedentă expediţiile spaţiale erau prerogativa exclusivă a guvernelor sau agenţiilor guvernamentale, iniţiativele private joacă un rol din ce în ce mai vizibil în etapa actuală. Este vorba fie despre investiţii ale unora dintre leaderii (şi bogătaşii) valului hi-tech ai anilor ’90 şi 2000, fie despre iniţiative private cu scop economic, care văd în explorarea spaţiului o oportunitate economică, o altă frontieră care se cere traversată pentru a ajunge şi coloniza teritorii noi şi a le transformă în surse de profit, în bună tradiţie capitalistă.

Una dintre iniţiativele semnificative în această arie se aproprie de faza să finală în anul 2017. Este vorba despre competiţia iniţiată de Google sub numele de Lunar XPRIZE (sau Moon 2.0) care va acorda un premiu de 20 de milioane de dolari echipei care va reuşi să trimită pe Lună un modul robotic capabil să se deplaseze 500 de metri şi să transmită imagini video în ‘high resolution’. Termenul iniţial era sfârşitul anului 2015, el a fost extins cu doi ani, şi recent au fost anunţaţi cei cinci finalişti ai căror scop este realizarea cerinţelor proiectului înainte de sfârşitul acestui an.

În cele ce urmează voi prezenţa pe scurt cele cinci echipe finaliste şi propunerile lor.

 

 sursa imaginii news.nationalgeographic.com/2017/01/lunar-xprize-final-five-launch-moon-landing-space-science/

sursa imaginii news.nationalgeographic.com/2017/01/lunar-xprize-final-five-launch-moon-landing-space-science/

 

Modulul SpaceIL este proiectat de o echipă israeliană finanţată de un magnat american al cazinourilor. Urmează să fie lansat de o rachetă de tip Falcon 9 a companiei Space X care a revenit în exploatare acum câteva săptămâni, după câteva incidente în cursul anului trecut. Pentru a se deplasa cei 500 de metri ceruţi de condiţiile concursului, SpaceIL va folosi propulsia rachetelor. Echipa de proiectanţi de aproape 200 de oameni este formată în proporţie de 95% din voluntari.

 

sursa imaginii http://www.space.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html

sursa imaginii http://www.space.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html

 

Moon Express este un proiect american, început în Mountain View în Sillicon Valley şi relocat actualmente în statul Florida, unde au primit controlul a două rampe de lansare de la Cape Canaveral. Scopul principal al acestei antreprize este să creeze un modul capabil să explore resursele minerale ale solului lunar, căutând în special metale rare. Eldorado este în definitiv un mit american. Este prima companie care primeşte autorizaţie oficială din partea guvernului american pentru explorarea bogăţiilor naturale de pe corpuri extra-terestre, în condiţiile tratatului ‘Outer Space Treaty’ semnat în 1967.

 

sursa imaginii http://www.space.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html

sursa imaginii http://www.space.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html

 

Team INDUS se bucură de colaborarea agenţiei spaţiale indiene. Nu există foarte multe informaţii despre ceea ce plănuieşte să facă modului indian pe Lună, dar sunt zvonuri conform cărora sunt planificate activităţi importante cum ar fi … fabricarea berii. Echipa este bazată în Bangalore, în zona numită Valea Siliconului indiana, şi lansarea este planificată să aibă loc cel mai târziu în decembrie 2017. Pe lângă modulul propriu-zis care va efectua aselenizarea, vor fi transportate şi vor călători pe luna încă două module de dimensiuni mai mici (‘rovers’).

 

sursa imaginii http://www.space.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html

sursa imaginii http://www.space.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html

 

Echipa japoneză Hakuto este formată din specialişti care provin în mare parte de la Universitatea Tohoku din Sendai, în nordul Japoniei. Modulul transportat Tetris care va explora suprafaţa lunară este simplu dar extrem de robust şi mobil, şi a fost deja testat pe Terra în condiţii extreme.

 

sursa imaginii http://www.computerweekly.com/photostory/2240108411/Photos-and-video-X-Teams-race-for-the-right-to-rove-on-the-moon/2/Synergy-Moon-X-Teams-race-for-the-right-to-rove-on-the-moon

sursa imaginii http://www.computerweekly.com/photostory/2240108411/Photos-and-video-X-Teams-race-for-the-right-to-rove-on-the-moon/2/Synergy-Moon-X-Teams-race-for-the-right-to-rove-on-the-moon

 

SYNERGY MOON este un proiect internaţional de specialişti care reuneşte 33 de echipe care concurează pentru premiul cel mare. Va fi lansat la bordul unei rachete Neptun 8 de la Interorbital Systems. Ca şi alte proiecte ajunse în finală, racheta transporta un modul mobil (‘rover’) care va evolua autonom după aselenizare.

Precum aproape orice proiect de acest tip, nici concursul iniţiat de firma Google nu este lipsit de controverse. Cei care sunt interesaţi de ecouri pot citi de exemplu comentariile de la postările Facebook ale lui National Geografic şi vor găsi acolo pe lângă multe discuţii interesante şi comentarii pertinente, şi divagaţii despre necesitatea proiectului pentru o ţară (încă) în curs de dezvoltare şi cu atâtea probleme sociale şi economice cum este India, sau comentarii anti-israeliene care încearcă să atragă atenţia asupra tendinţelor ‘imperialiste’ de colonizare a spaţiului cosmic. Mie tocmai caracterul internaţional al competiţiei îmi pare a fi una dintre caracteristicile importante, pe lângă combinaţia de iniţitivă privată care se adaugă la ceea ce ştim despre marile proiecte guvenamentale american şi chinez. Cine poate şti, poate tocmai unul dintre aceste proiecte particulare şi independente va duce la descoperiri dintre cele mai interesante, la care ştiinţă şi tehnologia vor ajunge tocmai prin evitarea cailor deja bătute de marile proiecte guvernamentale şi corporatiste.

(articolul a aparut in revista culturala Literatura de Azi – http://www.literaturadeazi.ro/ )