Archive for December, 2016

I wish A Happy New Year to all my friends – a 2017 with peace, good health, beautiful moments together with all your dear ones.
La Multi Ani!
Une Bonne Nouvelle Annee!
Shana Tova!
My musical present to start 2017 is Glenn Gould’s interpretation of the Brandenburg Concerto No 5 in D major, BWV 1050 by Bach.
Johann Sebastian Bach most likely completed his Brandenburg Concerto No. 5 in D major, BWV 1050, in 1721. This work is the fifth of six concertos the composer dedicated to Christian Ludwig, Margrave of Brandenburg. The offering was likely a sort of application for employment; Bach got no response, but these pieces have become some of his best-known material. Every one of the concertos is distinct, as are the composer’s sets of suites and partitas. Hearing the fifth concerto in the context of the rest of the set makes it clear that, apart from Bach‘s inimitable strength as a contrapuntist, the key to his ability to make music that is both sublime and entertaining lies in the fact that in his hands, everything is elastic. No other composer of the Baroque era could write through the constraints of form as if it was not there at all. Bach saw more options than anyone else, in form and in influence. The way he blended the Italian sound into his own in these concertos ennobled both Italian and German music. The scope of his vision and his relentless invention, making everything he wrote new, frustrates any attempt at comparison.’
source http://www.allmusic.com/composition/brandenburg-concerto-no-5-in-d-major-bwv-1050-mc0002388723

 

Beautiful music for the last day of 2016.

‘The Piano Trio in B-flat major, Op. 97, by Ludwig van Beethoven is a piano trio for piano, violin, and cello, finished in 1811. It is commonly referred to as the Archduke Trio, because it was dedicated to Archduke Rudolph of Austria, the youngest of twelve children of Leopold II, Holy Roman Emperor. Rudolf was an amateur pianist and a patron, friend, and composition student of Beethoven. Beethoven dedicated a total of fourteen compositions to the Archduke, who dedicated one of his own to Beethoven in return.’

(source https://en.wikipedia.or/wiki/Piano_Trio,_Op._97_(Beethoven))

The recording features Wilhelm Kempff on piano, Yehudi Menuhin on violin, and Mstislav Rostropovich on cello. It dates from 1974, on the occasion of the 25th anniversary of UNESCO International Music Council.

(video source kinor65)

There are so many reasons to like this film. First, the cast includes two of the lead actresses of two different generations – the priceless and prize covered and one of the top performers of the younger generation , who after having started and made herself a name in blockbusters took a turn into her career to more profound and fulfilling roles. Then, it’s a story with multiple threads and subtext, but centered around the show (more specifically theater) business where the two actresses live and breathe. Last but not least, it’s a movie that while well told as a story leaves enough room for mystery and imagination. I am just surprised by the relative low impact the film had in festivals and even with the public – and I suspect that some distribution problems were involved.

 

source http://www.imdb.com/title/tt2452254/

source http://www.imdb.com/title/tt2452254/

 

The story written and brought to screen by is said to have been tailored and designed for , and these fine actress really deserves it and makes the best of it. It’s a story about a theater actress who debuted two decades before the action takes place as the younger pole of a feminine couple in a play that is about power fight between ages and a love story built out of that confrontation. She’s now the age of the older woman in the couple and is asked to play the other other on stage, just after the playwright and mentor has passed away. She accepts half-heartily and starts repeating the role in the cottage located in the Swiss mountains that belonged to the author, together with her young assistant (). Is the relation in life a replica of the one in the play? The borders between the two are blurred away more and more as the story advances … and I will tell no more in order to avoid spoiling any ounce of the pleasure of watching one of the most intelligent and sensitive dialogues and intriguing story line I have seen recently on screens.  I will just say that both actresses are magnificent and that the film tells a lot about relations, friendship, art, the borders between art and life, show business cruel rules and the role that ‘smart’ communications play in our lives.

 

(video source IFC Films)

 

And then we have Switzerland, and its landscapes which play such an important role in the aesthetics and in the drama, maybe exactly because of their beauty and apparent tranquility. I loved the threatening metaphor of the snake that gives the name of the play-in-the-film and shows up only once at a key moment. Or maybe it does not, because there is much that is not told in this movie which is exactly the reason some may not like it, and some other will love it and will continue to be haunted by it after the screening ends. I belong to the later category.

 

It’s interesting to watch the evolution of the heroes that  brought to screen in his acting and directing career. His first serious impact was with the spaghetti western style heroes of the 60s, followed by the sometimes rotten, sometimes idealistic cops in the action movies of the 70s. Later as he turned to directing and built a solid career as an accomplished director his heroes were polarized in super-achievers or rhetoric failures. Some of them continued to use their fists or guns. Other were inspiring leaders or great inspiring movers. They never were conventional. Which is the main problem with Sully. The hero of this film is so predictable. Even his dilemmas and the way they are solved are predictable.

 

source http://www.imdb.com/title/tt3263904/

source http://www.imdb.com/title/tt3263904/

 

You will tell me that this is a true story, we know the ending, it happens to be a happy one, this also happens in life. Maybe so. Reality however does not always provide the best promises for great art, and realism is just one of the possible styles in cinema (and not necessarily the one I prefer). Good movies were made based on true stories and biographies of real heroes. They succeeded however because they could find new dimensions to the stories and the characters, not because they followed the beaten tracks. Even in Sully the best parts are the ones that describe, almost as against the story the conflict between self confidence and doubts. Should we trust the heroes that become overnight media sensations. The instinctual answer is ‘no – be cautions’ but this is not the obvious answer here. The problem is that the envelope is so conventional, full of platitudes and melodrama, of small and insignificant side threads (the calls with the wife) that add nothing to the substance of a story that is quite thin already.

 

(video source Warner Bros. Pictures)

 

It is interesting as well to watch the evolution of the heroes that  acted on screen. If there is one thing that made his career exceptional it’s the fact that he never made the expected, his next role was an exception, a different character that built himself as a live and true character on screen, no matter if he was playing a Central Asia refugee or an American astronaut. This is not the case here. If there is one performance that director Eastwood succeeded in this film, it was making actor Hanks look bored and boring for the first time in his career.

‘Landing on the Hudson – The Movie’ (my personal title) is not the best film of either Clint Eastwood (as director) or Tom Hanks. It brings however some interesting questions about the careers of the two exceptional film personalities in the film industry and America of 2016.

14 years years ago I started to be fascinated by an American TV series produced by the HBO which was called  The Wire. The action took place in Baltimore and was centered around a team of cops using informers in order to penetrate the milieu of the drug dealers. Besides being very well written and enjoying the participation of a cast with many remarkable actors who build heroes I could identify with, it painted a very realistic image of the Baltimore suburbs, of the crime culture, of the weak layers of the society, an image full of violence but also of humanity and compassion from a very unexpected point of view. It remains until today one of the best TV series that I have ever seen, maybe the best in the category of crime series.

 

source http://www.imdb.com/title/tt6303080/

source http://www.imdb.com/title/tt6303080/

 

The French series Cannabis which premiered with six episodes on the European (Franco-German) TV channel ARTE reminded me in many moments the quality of the American series (that lasted five seasons). It is lacking almost completely the cops dimension and rather focuses on the worlds of the dealers with the big shots living luxury lives in haciendas in Morocco or Spain, enjoying classical music and top medical services, and of the poor people in the suburbs of cities like Marseille who are obliged to take crime as a way of life in order to make ends. Yet, viewers come to know soon a collection of characters that are are very well built, with credible motivations, with passions and weaknesses behind their tough appearances or violent behaviors. The story line is credible, the social environment is more that just background, it plays a role in describing a world where crime becomes part of the daily lives.

 

(video source ARTE)

 

One of the big advantages of TV series in general is that they can put fresh faces to the ‘small’ screens especially if they do not employ ‘big’ screen actors who are looking for extra employment in some kind of semi-retirement or tentative for a comeback. This is the case of the film created by Hamid Hlioua and directed by Lucie Borleteau . Acting is very precise and many characters exceed the stereotype dimension so characteristic to many of the lesser quality TV series. I can suspect however that after these series names and faces like the one of will be better known. Story telling and pace are admirable. The ending leaves enough characters alive and enough story threads unfinished in order to justify a second season. I hope that the producers of Cannabis will not resist the temptation of making it.

Director returns in his 2013 production of The Immigrant to one of his recurrent themes – the one that made him known in the first long feature film he made Little Odessa – immigration, and to his preferred background which features also in his debut but also in the more recent Two Lovers – New York. Actually his other well known feature film We Own the Night was not located too remotely as well. In all his last film we also enjoy the presence of , an actor that I highly appreciate. We can already speak about a cluster of works happening more or less in the same milieu, with a team of actors and a style of story telling that make it consistent. Not necessarily successful – to my taste at least.

 

source http://www.imdb.com/title/tt1951181/

source http://www.imdb.com/title/tt1951181/

 

This story of two sisters arriving in New York in the 1920s, and their fight to remain in the New Promised Land and survive by all means could have been made in 1930, or 1960, or 1990. It would have looked a little different as technical means differ, but otherwise not too much seems to have changed. The 2013 version adds too little from an emotional point of view to really make a true impact. Neither does the passionate and tragic love story between the pimp and the new innocent immigrant look too true. It starts as a story of mutual destruction, it continues as a tragic love triangle, it ends by destroying the charmer and the harmer in a too much expected way.

 

(video source Movieclips Trailers)

 

If there is one actress who can play wonderfully melodrama today on screens, this is . She does exactly what is expected, and so does . This is not enough. Director knows how to tell a story on screen, but his style must overcome the cliches in order to free the good director we guess he is. Chaplin’s film with the same name  made almost 100 years ago still remains a stake of value hard to exceed.

 

A sosit momentul bilanţurilor. 2016 a fost un an foarte diferit, foarte atipic din multe puncte de vedere, un an cu surprize, un an de schimbări, un an de ruptură, un an care se termină cu multe incertitudini şi semne de întrebare. Dar poate, de asemenea, şi cu promisiunea unor începuturi.

 

sursa fotografiei https://www.nasa.gov/content/profile-of-john-glenn

sursa fotografiei https://www.nasa.gov/content/profile-of-john-glenn

 

Să începem însă cu despărţirile. Dintre personalităţile remarcabile din domeniul ştiinţei şi tehnologiei care ne-au părăsit în acest an poate că cea mai cunoscută în Statele Unite dar şi internaţional este John Glenn. De multe ori aud expresia ‘erou american’ în diferite contexte şi cu diferite conotaţii. Pentru mine John Glenn a fost una dintre întruchipările în realitate ale acestei expresii. Nu a fost un om de ştiinţă ci un om de acţiune, un om curajos şi cu caracter, care a reuşit în decursul vieţii sale să spargă bariere multiple, să se depăşească pe sine însuşi şi să împingă limitele cunoaşterii şi ale posibilităţilor umane. Pilot de luptă şi veteran al celui de-al doilea război mondial şi al războiului din Corea, Glenn s-a înrolat în primul program american care avea ca scop explorarea spaţiului cosmic, devenind un membru al celebrei echipe de piloţi militari americani pregătiţi pentru a deveni astronauţi care se numea Mercury Seven. Concurenţa dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite din deceniile 50 şi 60 în domeniul explorării spaţiale a avut o importantă politică şi strategică care a depăşit cu mult limitele competiţiei ştiinţifice. Avansul Uniunii Sovietice care reuşise să pună pe orbită în 1957 primul satelit artificial şi să trimită în 1961 primul om în spaţiu devenise o ameninţare nu numai de prestigiu dar şi militară pentru Statele Unite şi lumea occidentală. În 1962 John Glenn a devenit primul astronaut american care a efectuat un zbor orbital, şi al cincelea om în spaţiu. Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că în pregătirile pentru zbor sistemul de pilotare automat s-a defectat şi Glenn a preluat comanda manuală, devenind primul astronaut care a condus manual o navă spaţială. După ce a părăsit NASA în 1964, Glenn a început o carieră politică, ajungând senator şi încercând fără succes să obţină numirea de candidat al Partidului Democrat la preşedinţia Statelor Unite. Etapa târzie a carierei sale de astronaut a fost nu mai puţin remarcabilă. În 1998 s-a întors la NASA şi în luna octombrie a plecat într-o nouă aventură spaţială, ca inginer specialist în încărcătură la bordul navetei spaţiale Discovery. Avea 77 de ani. Până astăzi acest zbor marchează recordul celei mai vârstice persoane care a zburat în spaţiul extra-terestru.

 

  sursa imaginii https://www.goldenfrog.com/blog/icann-transition-goes-into-effect


sursa imaginii https://www.goldenfrog.com/blog/icann-transition-goes-into-effect

 

2016 a marcat o bornă importantă în evoluţia administrării Internetului şi decentralizarea funcţiilor acestora. La 1 octombrie 2016 a fost pusă în execuţie tranziţia supravegherii funcţiilor de atribuire ale numerelor şi numelor care definesc adresele de acces şi rutele pe care este direcţionat traficul pe Internet aflate sub administraţia organizaţiei Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN), de la National Telecommunications and Information Administration (NTIA) subordonată guvernului american la o administrare multi-reprezentativă compusă din participanţi din domeniul furnizorilor de servicii, ai vendorilor de sisteme, ai guvernelor, ai utilizatorilor comerciali şi celor particulari reprezentaţi de societatea civilă. Nu a fost deloc un proces uşor, mai ales că discuţiile au fost politice mai degrabă decât tehnice, şi au fost influenţate şi de retorica anului electoral american. Rezultatul poate fi considerat cel puţin în acest moment satisfăcător şi încurajator, deşi el trebuie să fie verificat de practica exploatării şi a felului în care sistemul va opera în perioada următoare. Pentru moment cel puţin a fost evitată o criză în care sisteme competitive ar fi putut da naştere de exemplu mai multor arbori paraleli cu ‘rădăcini’ diferite care ar fi îngreuiat traficul, şi a fost evitată şi intruziunea factorilor politici şi în special a guvernelor şi birocratiilor naţionale în administrarea Internetului.

 

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/2016_Dyn_cyberattack

sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/2016_Dyn_cyberattack

 

Funcţionarea reţelei globale a trebuit să facă faţă în acest an şi unor altor pericole, cele de securitate, care au pus în evidenţă vulnerabilităţile nu numai tehnice dar şi de arhitectură ale sistemului de comunicaţii pe care astăzi se bazează din ce în ce mai mult economia globală şi viaţa întregii planete. Atacurile de securitate au luat forme din ce în ce mai diferite şi mai violente, de la atacuri asupra confidenţialităţii informaţiei utilizatorilor până la încercări de a paraliza cu totul infrastructura. Cel mai vizibil atac de securitate de acest fel a avut loc la 21 octombrie, şi el este considerat atacul de cea mai mare amploare efectuat împotriva Internetului până astăzi. A fost un atac de tipul ‘Distributed Denial of Service’ (DDoS) iniţiat prin intermediul codului plantat în dispozitive în mare parte de tipul Internet of Things (IoT) care au paralizat sistemul de adresare Domain Name System (DNS) într-o mare parte a Americii de Nord şi în mai mică măsură în Europa. Cazul se află încă în investigaţie şi până acum nu este clar care au fost scopurile acestui atac, dacă este doar încă o tentativă a unui grup de ‘hackeri’ plictisiţi sau care doreau să-şi exprime solidaritatea cu controversatul Julian Assange (iniţiatorul lui Wikileaks), sau dacă este vorba despre testarea modului de răspuns al sistemului global în pregătirea unor altor atacuri similare de şi mai mari proporţii.

 

sursa imaginii http://www.theverge.com/2016/12/9/13902704/california-dmv-permit-nvidia-autonomous-car-testing

sursa imaginii http://www.theverge.com/2016/12/9/13902704/california-dmv-permit-nvidia-autonomous-car-testing

 

2016 a fost un an marcat şi de realizări tehnologice excepţionale în multe domenii ale cercetării ştiinţifice şi tehnologiilor de calcul, comunicaţii şi automatizare. Unul dintre domeniile în care aceste progrese au fost dintre cele mai vizibile este cel al sistemelor inteligente de transport, şi în particular al sub-ramurii automobilelor auto-pilotate. Domeniul este pasionant şi pentru că îmbină tehnologii şi inginerie de vârf din domenii multiple şi diferite, şi deoarece are un impact imediat în modul nostru de viaţă în care transporturile auto joacă un rol esenţial. Declaraţii îndrăzneţe ale unor lideri ai companiilor care cercetează şi fac teste în această ramură prezic o schimbare radicală a modului de transport şi a relaţiei între oameni şi automobile în viitorul deceniu, şi aceste declaraţii se bazează pe realităţi, adică pe produse şi servicii avansate ale unor firma că Tesla, Google, Uber, Ford, Mercedes, Faraday Future aflate deja în teste ‘la cald’ pe şosele. Cel mai recent anunţ în acest domeniu aparţine companiei Nvidia care a primit şi ea la începutul lunii decembrie licenţă pentru a testa vehicolele ei auto-pilotate pe şoselele publice ale Californiei.

 

sursa imaginii http://www.idigitaltimes.com/black-friday-2016-doorbuster-deals-walmart-best-buy-target-kohls-best-november-24-25-568329

sursa imaginii http://www.idigitaltimes.com/black-friday-2016-doorbuster-deals-walmart-best-buy-target-kohls-best-november-24-25-568329

 

Închei într-o tonalitate mai relaxată recomandând pentru perioada sărbătorilor vizionarea unora dintre filmele sau serialele ştiinţifico-fantastice care au fost lansate în 2016 – şi au fost destul de multe şi de interesante. Am scris în acest an în rubrica CHANGE.WORLD despre serialul de televiziune ‘Westworld’ al companiei HBO, despre cea mai recentă serie lansată în vara din ciclul Star Trek, despre ‘Ex Machina’ al lui Alex Garland, ‘The Martian’ al lui Riddley Scott sau recentul ‘Arrival’ regizat de Denis Villeneuve. Sezonul sărbătorilor ne aduce o nouă serie din ciclul Star Wars numite ‘Rogue One’ pe care nu am văzut-o încă, şi care posibil va fi subiectul unuia dintre primele articole ale anului 2017. Temele principale sunt si cele des abordate de mine la CHANGE.WORLD – exporarea spaţiului cosmic si relaţiile oameni-roboţi.

Progresul tehnologic este inevitabil, la fel sunt şi schimbările politice care pot fi sau pot părea a fi spre bine sau spre rău. Ceea ce putem noi face este să încercăm să le înţelegem şi să le folosim în beneficiul nostru, ca individuali şi ca societate. Până atunci însă, să luăm câteva zile de vacanţă şi să le petrecem împreună cu cei dragi, familie şi prieteni.

Sărbători Fericite, La Mulţi Ani, şi să ne revedem cu bine în 2017!

(articolul a aparut in revista culturala Literatura de Azi – http://www.literaturadeazi.ro/ )

The character played by    in  London Has Fallen (who happens to be on this screen the vice-president of the USA) says at one moment about the master-terrorist that plans the 9/11 like events described in this film: ‘This man has killed more people than the plague.” This is actually true about the film as well. It’s an action thriller with a pace of bombings, gun fights, and other means of having people killed that exceeds by at least one degree of magnitude everything that you have recently seen on screens.

 

http://www.imdb.com/title/tt3300542/

http://www.imdb.com/title/tt3300542/

 

The film starts with a targeted assassination. It’s a wedding taking place somewhere in the Orient (maybe Pakistan). The whole family is gathered, father and sons for the wedding of the daughter when the guided bomb explodes. The targeted person was the master terrorist Aamir Barkawi (played by an Israeli actor expert in such roles - ). He survives, but many collateral victims including his daughter die. Two years later he takes revenge by staging a high profile terror attack in London which practically liquidates almost all the leadership of the free world. The stake is however even higher – the execution on live TV in ISIS style of the president of the United States. Of course, the plan will fail, but many people will die before the 95 minutes of screening end.

 

(video source KinoCheck International)

 

The targeted assassination is the only hint about the possible reasons of the attacks, and even this is some how trivializing, as terror has deeper and darker roots. It is not this film that will clarify any of these, as the goal of Iranian-born director and of the authors of the script was just to create patriotic American entertainment around the events. On this specific track they did succeed, as the pace is alert, the action keeps interest high for the fans of the genre, all provided that you accept the premises of the film. Some of the effects are spectacular, London never looked so much in ruin since the blitz. Acting is efficient within its limited scope borders, with  wasting (again) his huge talent, and and competing on the number of terrorist shot dead and on the squareness of their respective chins.

Action thrillers of this kind were riding high in the 1980s with folks like enjoying their moments of glory. Two things have happened since then: special effects highly improved and terror has become part of the daily news reality and part of life (to say so) in the big cities of the world. Some may doubt action thrillers about terror (be they as well made as this film is) are still entertaining. Those folks should leave any hope – Angel Has Fallen is announced for 2018!

Unul dintre semnele evidente ale apropierii sezonului sărbătorilor de iarnă este apariţia bilanţurilor de sfârşit de an. ‘Cele mai bune filme ale anului’, ‘Cele mai bune cărţi ale anului’, ‘Fotografiile anului’, ‘Personalităţile anului’. Revista TIME publică şi ea de câţiva ani încoace în această perioada un Top (25 de această dată) al invenţiilor anului. Este o bună ocazie şi de a afla ce este nou în lumea tehnologiei, ce îi preocupă pe inventatori, dar şi ce îi interesează pe consumatori şi pe experţii care îşi împărtăşesc opiniile pentru a crea aceste clasamente. Să vedem deci câteva dintre invenţiile cele mai interesante pe care le-a selectat revista din cele pe care ni le-a adus anul 2016.

 

sursa fotografiei https://www.bloomberg.com/news/articles/2016-10-31/no-one-saw-tesla-s-solar-roof-coming

sursa fotografiei https://www.bloomberg.com/news/articles/2016-10-31/no-one-saw-tesla-s-solar-roof-coming

 

Prima invenţie pe care am ales să o prezint cititorilor rubricii CHANGE.WORLD este rezultatul cooperării dintre firma Tesla a lui Elon Musk (despre care am discutat în detalii cu câteva săptămâni în urmă în contextul cursei spre Marte şi al explorării spaţiului cosmic că antrepriză particulară) şi compania SolarCity înfiinţată în 2006 de fraţii Peter şi London Rive, şi devenită în deceniul de existenţă de la începuturi una dintre firmele cele mai cunoscute din lume în domeniul energiei solare, atât ca tehnologie cât şi ca furnizoare de servicii. Trebuie menţionat că SolarCity nu este (încă) un succes comercial, o dovadă a greutăţilor pe care le întâmpină implementarea energiei solare în condiţii de rentabilitate. Nu este întâmplător nici faptul că Musk şi fraţii Rive sunt veri, şi că Tesla a achiziţionat SolarCity într-o fuziune mult-discutată, dar aprobată de actionarii celor două firme în noiembrie. Invenţia pleacă de la observaţia că rezistenţa multor consumatori la introducerea energiei solare este produsă de aspectul ne-estetic şi de greutatea panourilor solare montate pe case. Invenţia (care încă nu este un produs) propune inserarea captatorilor de energie în ţigle speciale ale acoperişurilor caselor, producând ‘acoperişuri solare’ similare ca aspect acoperişurilor obişnuite, propuse chiar în forme şi stiluri diverse.

 

sursa imaginii http://www.core77.com/posts/48109/Goodyears-Trippy-Eagle-360-Concept-for-Spherical-Tires

sursa imaginii http://www.core77.com/posts/48109/Goodyears-Trippy-Eagle-360-Concept-for-Spherical-Tires

 

A doua invenţie pe care o propun discuţiei aparţine domeniului transporturilor inteligente, un domeniu tehnologic şi de aplicaţii despre care am scris de câteva ori în anul care a trecut. Proprietarul invenţiei este o firma veche de 117 ani, puţin asociată în concepţia multora cu noutăţi tehnologice, dar cu un excelent renume în industria automobilistică – Goodyear. Două concepte revoluţionare sunt combinate în invenţia lor: pneurile (şi roţile maşinii) sunt sferice şi legatura între maşină şi pneuri nu este mecanică ci prin levitaţie magnetică. Beneficiul excepţional al invenţiei este manevrabilitatea – imaginaţi-vă numai parcarea perfect laterală! Suprafaţa acestor pneuri revoluţionare este şi ea departe de a fi convenţională, aplicându-se un principiu inspirat de natură, şi anume de formele buretilor şi coralilor care sunt capabili să absoarbă cu rapiditate umezeală şi să o elimine prin mişcare, cea ce îmbunătăţeşte aderenţa la şosea şi siguranţa circulaţiei pentru vehicolele viitorului. Nici această invenţie nu este încă disponibilă comercial, dar primele automobile cu pneuri sferice din clasa celor pilotate automat pot apărea în următorii cinci ani.

 

sursa imaginii http://www.medtronicdiabetes.com/blog/introducing-the-minimed-670g-system/

sursa imaginii http://www.medtronicdiabetes.com/blog/introducing-the-minimed-670g-system/

 

Un alt domeniu care a fost prezent în acest an în discuţiile noastre este cel al tehnicii medicale bazate pe Internetul Lucrurilor (IoT) şi aplicaţiile ‘imbrăcabile’ (wearables). Din această catogorie face parte pancreasul artificial proiectat de firma Medtronic, care a fost recent aprobat de autorităţile americane şi va fi pus în piaţă anul viitor. Medtronic a fost înfiinţată în statul american Minnesota în 1949. În prezent cartierul sau general se află la Dublin în Irlanda, iar structura organizatorică include şase departamente principale care se ocupă cu tehnică medicală în domenii cum ar fi bolile de inima, boală lui Parkinson, obezitate şi diabete. Sistemul Minimed 670G sau ‘pancreasul artificial’ aparţine acestei cele din urmă divizii. Versiunea complet automată a sistemului măsoară din interiorul corpului, la fiecare cinci minute, nivelul de insulină evitând intervenţiile manuale cu neplăcutele înţepături, şi administrează automat doze de insulină prin intermediul unei infuzii atunci (şi numai atunci) când acestea sunt necesare. Aparatura ‘de control’ este de dimeniunile unui iPod sau telefon inteligent, de fapt va putea fi probabil în viitorul apropiat o aplicaţie pe telefoanele inteligente. Numai în Statele Unite există 1,25 de milioane de potenţiali utilizatori ai acestei invenţii, care astăzi trăiesc (sau mai bine zis supravieţuiesc) cu diabete de tip 1.

 

sursa imaginii http://creating-world.com/flyte-an-impossible-piece-of-art-technology/

sursa imaginii http://creating-world.com/flyte-an-impossible-piece-of-art-technology/


‘Becul în levitaţie’ pare a fi o combinaţie de tehnologie şi magie. Numele produsului este FLYTE – cuvânt care îmbină zborul (‘flight’) şi lumina (‘light’ – ‘lyte’). Inventatorul acestui produs – deja accesibil comercial la un preţ de 349 de dolari – are 37 de ani, se numeşte Simon Morris şi s-a născut la New York, iar banii pentru finanţarea iniţială proiectului i-a obţinut folosind serviciile comunităţii internetice Kickstarter (https://www.kickstarter.com/). Dacă preţul vi se pare exagerat pentru un bec (şi este) ţineţi cont de faptul că durata de viaţă estimată este de 50 de mii de ore, sau 22 de ani la o folosinţă medie de 6 ore pe zi. Levitaţia este realizată prin electromagnetism, iar alimentarea electrică prin cuplaj rezonant inductiv – termenul tehnic care descrie transmiterea fără fire (‘wireless’) a energiei electrice. Morris care este pasionat de levitaţie are în planurile sale viitoare o gama largă de produse ‘plutitoare’.

 

sursa imaginii http://picclick.ca/ARC-InstaTemp-Non-Touch-Thermometer-252339248002.html

sursa imaginii http://picclick.ca/ARC-InstaTemp-Non-Touch-Thermometer-252339248002.html

 

Ultima invenţie pe care am ales să o prezint este deja aprobată de agenţia federală americană pentru alimentaţie şi medicamente FDA şi poate fi comandată sau cumpărată la un preţ rezonabil (începând cu 40 de dolari americani). Este vorba despre un termometru care măsoară temperatura corpului omenesc fără contact fizic, şi numai în două secunde şi jumătate, prin intermediul undelor infraroşii, plasându-l la câţiva centimetri de fruntea pacientului. Luarea temperaturii copiilor în timpul somnului devine o realitate, şi rezultatele sunt dintre cele mai exacte. Există câteva produse concurente în acest domeniu, cel menţionat în articol este produsul InstaTemp (şi varianta pentru medici şi spitale InstaTemp MD) al firmei Arc Devices cu sediul în Boca Ratton, statul Florida.

Am trecut în revista 5 din cele 25 de invenţii din topul întocmit de revista TIME. Cei interesaţi să devină familiari cu restul invenţiilor pot căuta numărul dublu (28 noiembrie – 5 decembrie) al publicaţiei americane. Din punct de vedere tehnologic invenţiile sunt diverse, ele acoperind tehnologii foarte diferite, de la fizica aplicată, trecând prin metode de comunicaţii între obiecte sau de acumulare şi stocare a informaţiei, până la medicină şi transporturi inteligente. De asemenea avem de-a face cu stadii diferite de aplicabilitate a invenţiilor, de la patente teoretice care încă aşteaptă primele dovezi de fezabilitate, până la produse care pot fi cumpărate astăzi în marile reţele comerciale sau prin intermediul Internetului. Numitorul comun, dacă el există, este faptul că în acest an majoritatea invenţiilor par a fi legate de viaţa de zi cu zi, de modul în care ne asigurăm sursele de energie casnică, de mijloacele de transport, sau de starea sănătăţii noastre. Singura excepţie (care nu se află pe lista mea de selecţii dar figurează în topul lui TIME) ar fi staţia spaţială navală Tangong-2 lansată de China. Aici, în opinia mea, este vorba nu despre o singură invenţie ci despre o sumă de invenţii şi tehnologii prin care China (urmaşa regatului ceresc) îşi afirmă intenţiile de a deveni o putere şi în acest domeniu, asigurându-şi independenţa şi valorificând excepţionalul său potenţial industrial şi uman. Dacă restul lumii pare a se concentra pe invenţii care vor îmbunătăţi şi influenţa viaţă pe pământ a locuitorilor planetei, ochii şi ambiţiile ştiinţifice ale Chinei par a se îndrepta spre spaţiul cosmic. Vom vedea în câţiva ani care dintre aceste strategii va fi reuşit.

I have a hard time placing this film. On one side it’s so typically hollywoodish – it’s a super-production with Bible-related content that would make it probably to many Christian films festivals. It’s very conventional in its ecological message and the morality tale that it tells is quite conventional, and of course, we know the end of the story, either because we have read the bible, or because we have seen enough films from Hollywood or for both reasons. On the other side it’s a film by Darren Aronofsky, so there is a dose of madness in its characters. The special effects are 100% created for the movie (no real life animal image was used). There are pieces of cinema quality which eventually help this film not to completely drown in the big waters.

 

source http://www.imdb.com/title/tt1959490/

source http://www.imdb.com/title/tt1959490/

 

So it’s the story of the apocalyptic flood with several twists. Some of them are that Noah (who is five centuries old in the Bible story) is a father of a not so happy family and is a vegetarian. The other is that the Giants take an active part in the story and they resemble The Transformers. Then we have the moral dilemma and the lead character who is put to test by God in a way that rather resembles the story of Abraham rather than the one of Noah. The mix between fanaticism and madness is not completely lost for anybody who read the Old Testament, many of its heroes are put to test by their God in a way that cannot be judged by modern reality tests, and their responses are in many cases appropriate. is an excellent fit for the role, at least for its non-Gladiator parts.

 

(video source Movieclips Trailers)

 

With a moralistic story that is impossible to tell in credible terms and with an overdose of ecological and pacifistic messages, the film could have easily slid into complete ridicule. What saves it are elements of professionalism in the story telling, solid (but not stellar acting) from stars like Crow,  (back in a film of Aronofsky after the unforgettable Requiem for a Dream), , (fun wig), and the computer-generated special effects which succeed to create a level of thrill to a story that was so many times already painted if not filmed. But did we really need a for all these?