Acum cateva zile m-am jucat cu posibilitatile de afisare a statusului pe Facebook si am descoperit capacitatea de a anunta omenirii ce carte citesc. La citirea mesajului meu despre lectura romanului ‘Piazza Bucarest’ al scriitorului danez Jens Christian Grindahl (aparut in seria Actual a colectiei ‘Biblioteca Polirom’, editura Polirom, 2013) am primit aproape instantaneu intrebarea ‘de ce?’ Chiar, de ce am ales sa citesc acum o carte a unui scriitor danez, prima pentru mine daca nu am uitat ceva, de la basmele lui Andersen incoace? Raspunsul este ca m-a interesat subiectul pentru ca este o carte scrisa de un ‘strain’ in care este vorba (si) despre Romania anilor 80 pe care am trait-o, Apoi m-am informat putin despre scriitor si am aflat ca este unul dintre scriitorii danezi cei mai apreciati, si cum nu citisem nimic scris de el pana acum am hotarit sa o citesc. Nu am gresit.

‘Piazza Bucarest’ descrie intalnirea a doua lumi prin intermediul a doua personaje principale care traiesc o relatie care incepe ca o aparenta casatorie de convenienta la sfarsitul anilor 80 care permite unei romance evadarea din Romania ‘Epocii de Aur’. Scott este american, tatal vitreg al povestitorului la persoana intai a cartii. Ajuns in prima tinerete in Europa sfarsitului anior 60, din nevinovata America a generatiei lui Bee Gees si Beach Boys, Scott devine aproape fara vointa sa dezertor, nedorind sa dea curs ordinului de incorporare pentru Vietnam care il urmareste departe de casa. O cunoaste, se casatoreste, si apoi se desparte de mama povestitorului, dar ramane legat tocmai de acesta printr-o legatura de prietenie care supravietuieste deceniilor si relatiilor diferite ale celor doi cu femeile din viata lor. Fotograf de meserie calatoreste in toata lumea, destinul aducandu-l in a doua parte a deceniului opt in Romania unde o cunoaste pe Elena. Frumoasa si inteligenta, aceasta pare una dintre multele romance care cautau disperat o iesire din viata amorfa si cenusie a deceniului final al dictaturii.

‘Era evident ca e indragostita, nu de el, cu toate ca se comporta ca atare, cu privirile ei pline de inteles si zambetul misterios. Ea era indragostita de ceasul lui si de tot ce credea si visa ea ca reprezinta el.’ (pag.43)

 

sursa www.hyperliteratura.ro

sursa www.hyperliteratura.ro

 

Vor trebui sa treaca cativa ani pana cand americanul rebel fata constrangerile societatii dar cu un temperament care il face sa fie condus si dominat in relatii, si fiul sau nascut in Damenarca cea toleranta incep sa inteleaga sau cred ca incep sa inteleaga ceva din personalitatea femeii care ii fascineaza la inceput doar prin tineretea si prezenta ei fizica, traumele si jocurile duble pe care aceasta a trebuit sa le accepte pentru a supravietui Romaniei, si motivele care au determinat-o sa incerce sa-si paraseasca tara cu orice pret.

‘Crescuse intr-o lume de neicredere si frica si simultan se adaptase si opusese rezistenta. Avea un loc de munca la Ministerul Turismului, se obisnuise sa fie urmarita de aproape de un agent de Securitate, si in acelasi timp isi dezvoltase propriul eu in cercul mason de germeni artistici care se ajutau unul pe celalalt pentru a-si face exilul interior sa semene cu o viata. Asta o despicase pe ea in doua, in cea adaptata si cea rezistenta, si viata dubla corodase legatura dintre eul ei si lume.’   (pag. 94)

Cele cateva zeci de pagini care descriu calatoria lui Scott in Romania, intalnirea cu Elena si cu anturajul prietenilor ei, atmosfera apasatoare a anilor de dictatura sunt dupa parerea mea cele mai reusite ale intregii carti. Nu stiu exact care i-au fost sursele de informare, daca Jens Christian Grondhal a vizitat Romania in acea perioada, sau daca a discutat indelung cu romani exilati sau romani care au trait in tara in acea perioada, dar tot ceea ce scrie este exact si autentic pana la cel mai mic detaliu, si scrierea arata un real talent in captarea pulsului epocii si a oamenilor sai. Cuvinte de lauda se cuvin adresate si traducerii semnate de Carmen Vioreanu. Paginile scrise de Grondhal si traduse de Vioreanu ar putea fi parte din orice carte buna a unui scriitor roman despre anii 80.

 

    sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Jens_Christian_Gr%C3%B8ndahl

sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Jens_Christian_Gr%C3%B8ndahl

 

Scena cheie a cartii este momentul in care Scott, Elena si povestitorul urmaresc impreuna pe ecranul televizorului procesul si executia lui Nicolae si Elena Ceausescu in noaptea de Craciun a anului 1989. Diferenta dintre doua lumi duce in acele momente la paroxism conflictul dintre atitudinile fata de viata ale celor nascuti de o parte si de cealalta a prapastiei care a divizat lumea in secolul trecut:

‘Ca american Scott nutrea un respect putin naiv fata de procesele de judecata si conventiile de drept nobile, cum ar fi, de exemplu, ca inculpatul are dreptul la un avocat, si nu s-a putut abtine sa isi spuna opinia ca poate a fost cam pripit, cam superficial, prea proaspat si informal, si ca ei ar fi putut la fel de bine sa-i fi adus pe Ceausescu si pe sotia lui deja impuscati la oficierea acestei parodii de proces. Elena a explodat. Ce isi inchipuia el? El nu stia ce aveau pe constiinta Ceausescu si sotia sa, asta in cazul in care ei aveau o constiinta? Nu meritau ceva mai bun si era foarte bine ca fusese un proces scurt. In timp ce ea il critica de mama focului pe Scott, eu stateam si ma gandeam la devotamentul ei aproape religios fata de Goethe, Shakespeare si Dante. Nu gaseam nicio potrivire intre acesta si bucuria ei sincera la vederea chipului murdar de noroi la cateva secunde dupa ce fusese executat. Istoria, ma gandeam eu, istoria ne impiedica pe mine si pe Scott sa o intelegem pe Elena, dar tot ea era cea care o impiedica pe Elena sa vada ca vampirul si calaul patriei sale era un om ca ea si ca noi. … Scott statea paralizat in timp ce Elena ii dadea niste lectii furioase despre cat de deplasata era ingrijorarea lui legata de faptul ca nu s-a urmat litera legii cand cuplul Ceausescu si-a primit pedeapsa istoriei. El nu era obisnuit sa fie certat, de fapt nu cred ca fusese vreodata in viata lui mustrat. … Elena tuna si fulgera … Ea era o victima si la fel erau toti ceilalti romani care se tarasera printr-o existenta plina de frica si resemnare sub jugul comunismului. Fusesera victimele unei crude nedreptati istorice si era just ca tiranul sa-si sfarseasca zilele cu mutra in noroi.’  (pag. 88-90)

Acest episod marcheaza inceputul celei de-a doua parti a cartii, care in unele momente pare a apartine genului detectiv atat de indragit de scriitorii scandinavi si cititorii lumii in ultimele decenii. Ce este insa literatura de calitate altceva decat o investigatie detectivista chiar daca nu sunt prezente in actiune cadavre, ca in acest caz, dar ni se dezvaluie treptat trecutul si viata unei femei care la 38 de ani a apucat sa schimbe tari si lumi, sa intretina relatii cu barbati care si-au inchipuit ca o folosesc si de care uneori nu a putut scapa decat plecand, o viata formata dintr-un sirag de disparitii si care ascunde puncte de plecare chiar mai sordide decat isi poate imagina initial cititorul? Personajul Elenei construit din marturii si reconstituiri, din povestile ei si ale barbatilor din viata ei, fiecare aducandu-si frantura de imagine, nu intotdeauna clara, nu intotdeauna adevarata este unul dintre personajele feminine evazive si tragice care ramane in memoria cititorilor. Cele doua parti ale acestei carti de dimensiuni nu prea mari compun un asamblu interesant si propun un scriitor ale carui alte carti nu le voi evita.