Iata un film care nu este prezentat de obicei in programele de Craciun ale televiziunilor, cel putin nu in orele de zi in perioada de sarbatoare  desi actiunea sa se petrece in preajma Craciunului si avem chiar si o scena cu un cor de copii cantand un colind. Filmat in 1974 in Canada (din motive de impozite), Black Christmas este o combinatie intre filmele de sezon (sau cu pretext de sezon) si genul ‘horror’, si mai precis un precedesor sau unul dintre primele filme ale sub-genului ‘slash’  care descrie actiunile unui ucigas serial care macelareste de-a lungul filmului un numar crescand de victime si transforma treptat viata linistita a unei comunitati (de obicei intr-un spatiu inchis) intr-un infern.

 

sursa www.imdb.com/title/tt0071222/

sursa www.imdb.com/title/tt0071222/

 

Regizorul filmului este Bob Clark, un autor aflat in anul realizarii filmului la inceputul unei cariere care avea sa mai includa inca cateva succese ale genului, inclusiv un al doilea film (A Christmas Story) avand ca tema Craciunul. Clark demonstreaza ca stapanea deja multe dintre secretele meseriei si asimilase lectiile maestrilor generatiilor precedente si in special ale lui Hitchcock. Actiunea filmului se petrece intr-unul din acele camine studentesti americane in care studentii din anii mai mari se auto-administreaza in cadrul ‘fraternitatilor’ – de fapt este vorba despre un camin de fete si echivalentul fraternitatii este in engleza ‘sorority’ – cuvant care nu sunt sigur ca are un echivalent in limba romana. Tensiunea este indusa la inceput de telefoane misterioase si amenintatoare, pentru ca scurt timp dupa aceea locuitoarele caminului sa inceapa sa dispara una cate una, si cadavrele sa se acumuleze. Mai mult nu voi povesti pentru a nu rapi placerea vizionarii celor pe care ii voi convinge sa vada filmul (accesibil in intregime in acest moment si pe youTube).

 

(video source creejay)

 

‘Black Christmas’ merita sa fie vizionat in primul rand de pasionatii genului, dar nu numai de ei. Nu pot spune ca este un film pe care timpul nu si-a pus amprenta, dar interesant este ca si partile sale bune sunt acum mai vizibile. La lansare el a fost aproape ‘distrus’ de unii critici, de exemplu cel al lui New York Times http://www.nytimes.com/movie/review?res=9504E3D71538EF34BC4851DFB667838E669EDE. Desi unele dintre obiectiile criticului sunt intemeiate (jocul actorilor si mie mi s-a parut destul de schematic), eu cred ca a pierdut din vedere constructia exacta si gradata a atmosferei, folosirea spatiului inchis pentru a crea impresia de claustrofobie, si indrazneala abordarii unor teme cu tenta sociala cum ar fi cea a dreptului femeilor de a decide in privinta avortului (in general se poate spune ca este un film feminist). Desigur, cronicarul din 1974-75 nu avea cum sa anticipeze ca acest film va deschide calea altor filme ale genului horror care se petrec in mediu studentesc cum ar fi cele din seriile ‘Scream’ si ‘I Know What You Did Last Summer’. Sunt insa cel putin doua scene aproape de geniu pe care nu ar fi trebuit sa le omita. Intr-una dintre ele tatal unei fete si mama altei fete, ambele disparute, participa la cautarea fiicelor lor intr-o noapte intr-un parc inghetat. Este descoperit un cadavru. Cui ii apartine? Toata scena este redata in oroarea ei profunda doar filmand fetele celor doi, nu este nevoie sa vedem niciun cadavru pentru a intelege a cui moarte a fost confirmata. Macabru si excelent psihologic. A doua scena este cea finala si nu voi povesti nimic despre ea, pentru a nu va priva de placerea unei vizionari pe care v-o recomand.