Marturisesc ca am fost socat in multe momente ale lecturii cartii istoricului clujean Horia Bozdoghina ‘Antisemitismul lui A.C.Cuza in politica romaneasca’ aparuta la Editura Curtea Veche in colectia ‘Istorie si politica’. Istoria antisemitismului romanesc este departe de a-mi fi straina, am invatat-o si in mare masura am trait-o din experienta si povestirile familiei mele, iar in ultimele decenii am avut ocazia sa citesc cateva carti de referinta in domeniu si in primul rand ‘Imaginea evreului in cultura romana’, de fapt o adevarata istorie a antisemitismului romanesc scrisa de Andrei Oisteanu. Horia Bozdoghina se ocupa in aceasta carte de una dintre figurile marcante ale antisemitismului politic si cultural romanesc din ultimul deceniu al secolului 19 si primele decenii ale secolului 20 – A.C.Cuza – si tocmai restrangerea si focalizarea cercetarii asupra unui singur personaj face si mai flagranta virulenta activitatii sale politice, nocivitatea conceptiilor si consecintele nefaste ale actiunilor sale. Volumul – prefatat de Radu Ioanid – apare sub egida Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel” si autorul are in bibliografie inca doua studii dedicate personalitatilor dreptei nationaliste romanesti – unul despre Nicolae Iorga si altul (scris in colaborare) despre polemica din jurul ‘cazului Paulescu’.

Ceea ce imi lipsea din cunostinte, in afara de virulenta limbajului si extremismul dus pana la absurd al conceptiilor pe care le dezvaluie aceasta carte este caracterul de precursor al antisemitismului romanesc.

‘Acuzat ca ar fi fost influentat de nazisti si ca ar fi imitat politica nazistilor in Romania, A.C.Cuza a negat vehement aceste invinuiri. El declara, la 28 noiembrie 1936, urmatoarele: “S-a spus ca noi am imitat pe Hitler. Un singur fapt am sa relev, anume ca eu am scris primul meu studiu, <Generatia de la 48 si Era Noua> in februarie 1889, iar Hitler s-a nascut in acelasi an, dar la 20 aprilie; presupun ca nu aveam ce sa luam de la dansul ca doctrina. Nu, domnilor, noi suntem premergatorii lui Adolf Hitler, pentru ca am venit cum am aratat, de la 1889, cand el abia se nascuse.” (pag. 199)

Adeptii protocronismului mai pot adauga o realizare romaneasca listelor lor! Studiul lui Horia Bozdoghina scoate in evidenta inceputurile socialiste si junimiste ale tanarului doctor in drept si in stiinte politice la prestigioase universitati franceze si belgiene, intors in ultimele decenii ale secolului 19 in Iasi, si alunecat in scurta vreme pe panta explicatiilor simpliste si aberante pe care antisemitismul le furniza problemelor reale ale Romaniei in constructie. In 1895 A.C.Cuza pune chiar bazele unei Aliante Antisemite Internationale impreuna cu Nicolae Iorga, dand o dimensiune internationala activitatii sale politice antisemite. Pe plan national colaborarea cu Nicolae Iorga va dura pana la primul razboi mondial, cei doi constituind si conducand Partidul National-Democrat, care il aduce pentru prima data pe A.C.Cuza si in Parlamentul Romaniei. Drumurile politice ale lui Cuza si Iorga se vor desparti dupa Marea Unire si dupa razboi, Iorga moderandu-si pozitiile antisemite si pledand pentru asocierea Romaniei cu puterile democrate occidentale, care in viziunea sa erau mai probabil sa sustina cauza integritatii frontierelor Romaniei Mari. Sirul asocierilor lui A.C.Cuza nu se va opri insa aici, printre tovarasii sai de drum se vor afla de-a lungul timpului generalul Averescu, Corneliu Zelea Codreanu, Nechifor Crainc, si in partea finala a carierei sale politice Octavian Goga. A.C.Cuza a fost profesor universitar, membru al Academiei Romane, iar la implinirea varstei de 80 de ani, majoritatea intelectualitatii romanesti si conducerea bisericii ortodoxe i-au adus elogii pentru o activitate si o ‘opera’ compusa in cea mai mare parte din manifestari si scrieri antisemite.

 

sursa http://www.curteaveche.ro/antisemitismul-lui-a-c-cuza-in-politica-romaneasca.html

sursa http://www.curteaveche.ro/antisemitismul-lui-a-c-cuza-in-politica-romaneasca.html

 

Inca un element de surpriza pentru mine: Daca in zilele noastre – de fapt in perioada de dupa Holocaust – insusi cuvintele ‘antisemitism’ sau ‘antisemit’ sunt considerate incriminante nu asa stateau lucrurile in perioada in care a activat A.C.Cuza.

“El isi definea antisemitismul ca pe o misiune stiintifica si politica. Pentru el, evreii devenisera problema esentiala a civilizatiei romanesti. Ca profesor la catedra de Economie Politica a Universitatii din Iasi, cursurile sale erau imbacsite de antisemitism.”
(pag. 50)

Limbajul folosit de A.C.Cuza folosea in mod curent termenul ‘jidan’. Programele sale politice s-au ocupat in mod consecvent de-a lungul a mai multor decenii de ‘problema jidaneasca’. Fie ca este vorba despre Partidul National-Democrat de dinaintea primului razboi mondial, despre Liga Apararii National Crestine din perioada interbelica sau despre Partidul National-Crestin format impreuna cu Goga la sfarsitul acestei perioade, programele politice cuprindeau prevederi cum ar fi “expulzarea evreilor din sate, unde nu au dreptul sa locuiasca, excluderea evreilor din armata, eliminarea evreilor din presa romaneasca, exluderea evreilor din toate functiile, …’ (pag. 39) si asta intr-o prima faza. Faza urmatoare includea expulzarea evreilor din Romania in … Madagascar “pentru ca Madagascarul este o insula. Si-i vom putea supraveghea mai usor pe jidani sa nu mai iasa din hotarele ei.” (pag. 219)

Cartea lui Horia Bozdoghina dedica doua capitole pretentiilor de teorie stiintifica ale antisemitismului lui Cuza si componentei sale religioase. In prezentarea antisemitismului ca pe o stiinta A.C.Cuza l-a avut partener pe savantul Nicolae C. Paulescu, atins si el de virusul antisemitismului. ‘Stiinta antisemitismului’ incropita de acestia nu este altceva decat un amestec de aberatii rasiale, statistici deformate, interpretari de tipologie si istorice rauvoitoare si lipsite de baza. Componenta religioasa este si mai ridicola negand originile istorice evreiesti ale crestinismului si identitatea evreiasca a lui Iisus si propunand nici mai mult nici mai putin decat o reforma a crestinismului care sa scoata Vechiul Testament (‘jidanesc’) din randul cartilor sfinte, precum si invataturile apostolilor care amintesc originea iudaica a lui Iisus. Iudaismul este ‘analizat’ si rastamacit de A.C.Cuza, i se neaga esenta monoteista si i se atribuie elemente satanice. Trebuie mentionat ca o parte din clerul ortodox al vremii a combatut aceste aberatii cu tenta de erezie, dar au fost si destui care le-au sustinut sau le-au tolerat, nu intre cei din urma patriarhul Miron Cristea, ajuns prim-ministru in perioada dictaturii regale.

Sunt urmarite in mod detaliat in carte activitatile politice ale lui A.C.Cuza atat in perioada de dinainte de Marea Unire cat si in cea interbelica. Sunt descrise programele diferitelor formatii politice pe care acesta le-a intemeiat si le-a condus, ceea ce doar pune in evidenta consecventa virulenta a antisemitismului care a stat la baza tuturor. Negarea drepturilor politice si economice ale evreilor, refuzul acordarii cetateniei inainte de razboi si anularea cetateniei evreilor dupa razboi, adoptarea de masuri discriminatorii anti-evreiesti in toate domeniile vietii economice, sociale, culturale, si in final cererea de expulzare a evreilor din Romania revin in mod obsesiv in toate aceste programe politice. Sunt descrise in detaliu si rezultatele obtinute de aceste partide in alegerile din cele doua perioade. Este dupa parerea mea o nota de onoare pentru electoratul romanesc faptul ca in niciuna dintre cele doua perioade partidele extremiste nationaliste si antisemite conduse de A.C.Cuza nu au obtinut un procentaj semnificativ in alegeri democratice. Daca ne uitam la simpatia si colaborarea de care s-a bucurat A.C.Cuza in cercuri largi ale intelectualitatii romanesti putem spune ca electoratul a reactionat in mod mai sanatos decat varfurile intelectualitatii la virusul antisemitismului. Partidele lui Cuza au obtinut sub 5% din voturi in majoritatea alegerilor din Romania burgheza-democrata, ceea ce a dus ca in unele perioade sa fie chiar excluse de la reprezentarea parlamentara.

Chiar si cand au fost adusi la putere de catre Carol al II-lea in decembrie 1937 adeptii lui Cuza uniti cu cei ai lui Goga nu obtinusera nici macar 10% din voturile electoratului, asta in perioada ascensiunii fasciste si naziste in Europa, si in conditiile unei crize politice in care actiunile violente ale legionarilor si ‘lancerilor’ lui Cuza aveau darul sa intimideze si sa influenteze opinia publica din Romania. Un element informativ extrem de interesant este dezvaluirea legaturilor dintre partidul lui Cuza si partidul nazist german, care vedea in el un aliat si un agent in Romania. Venirea la putere a guvernului Goga-Cuza a durat numai 44 de zile dar a avut o influenta nefasta in toata evolutia politica a situatiei din Romania. Primele legi adoptate au pus imediat in aplicare programul antisemit al lui Cuza – au fost exclusi ziaristii evrei din presa si au fost inchise cateva dintre ziarele opuse guvernului, a fost revocata cetatenia romana evreilor care o primisera dupa primul razboi mondial. Antisemitismul a devenit in Romania politica de stat, si aceasta situatie avea sa continue pana la 23 august 1944. Pe drum Romania isi va reorienta politica externa de la statele democrate europene spre Axa, va pierde o parte din teritoriile Romaniei Mari si va fi angrenata in al doilea razboi mondial alaturi de Germania nazista. Odata cu instaurarea completa a dictaturii regale si apoi a celei antonesciene se incheie si cariera politica a lui A.C.Cuza, construita in mod paradoxal pe democratia pluralista pe care a facut atata in practica pentru a o submina.

Am citit cartea lui Horia Bozdoghina pe nerasuflate. Este o lectura pasionanta care traseaza portretul si cariera unui politician cu idei brutale si nefaste care a avut o influenta negativa asupra istoriei romanesti. In acelasi timp cartea este bine documentata, cu citate si referinte permanente care sustin majoritatea afirmatiilor. Unele repetitii puteau fi evitate, si poate ca ar fi ajutat si cateva ilustratii. O editie ulterioara, poate accesibila unui public mai larg, poate va contine unele imbunatatiri. Inainte de toate este insa o lectura necesara pe care o recomand tuturor celor care doresc sa cunoasca evenimentele istoriei romanesti din prima parte a veacului trecut, evenimente care au implicatii si repercusiuni pana in zilele noastre.