Teatrul cu adevarat interesant de multe ori nu se petrece in marile teatre de repertoriu ci pe micile scene, in cluburi si in cafenele.  Acest adevar cunoscut de iubitorii de teatru din intreaga lume incepe sa se petreaca si in Bucuresti. In conditiile in care la spectacolele bune de la Bulandra sau National gasirea unor bilete are cam aceeasi probabilitate de reusita ca si castigul la loterie mai ales pentru vizitatorii ocazionali, teatrele mici, independente, cele pe care in New York le-am numi off-Broadway sau chiar off-off-Broadway au din ce in ce mai multa cautare, succes si dupa cum arata acest spectacol si reusita artistica. De fapt  ArCuB nu poate fi caracterizat chiar ca un teatru mic si in plus beneficiaza de o locatie ultra-centrala in fosta sala ARLUS. Cum-necum saptamana trecuta a fost prima data cand am ajuns in acea sala, spre rusinea mea de bucurestean la origine. Rau nu mi-a parut.

 

source http://www.clujlife.com/2010/11/24/o-lume-pe-dos-casa-de-cultura-a-studentilor/

 

‘O lume pe dos’ este o colectie de trei piese scurte apartinand unor autori americani contemporani, avand in comun personaje care sufera de o imensa singuratate si isi cauta alternativa in bizarerii si sexualitate, un actor exceptional (Tudor Chirila, talent multiplu, actor, textier si solist la Vama Veche) pe care l-am vazut cred pentru prima data, si regia Iarinei Demian (si ea un talent multiplu, regizoare si actrita, si nu in ultimul rand mama lui Tudor :-) ). Prima piesa ‘Preludiu si Liebestod’ a lui Terrence Mcneil (autor nascut in acelasi oras in care s-a nascut si Janis Joplin) este si cea mai complexa ca psihologie si structura, construita fiind in jurul dirijarii unei bucati muzicale compuse de Wagner, cu dirijorul ca centru al universului scenic. Acest prim act ii prilejuieste si lui Tudor Chirila sa-si dovedeasca talentul exceptional, si Iarinei Demian sa gaseasca o solutie scenica ingenioasa pentru un text care reprezinta o piatra de incercare pentru orice regizor.

 

 

source http://tudorchirila.blogspot.com/2011/03/o-lume-pe-dos-in-imagini.html

 

A doua parte a spectacolului ‘Problema’ este razboi in cuplu presarat cu surprize si intoarceri de situatii si cu un text (semnat de A.R.Gurney jr.) care in momentele cele mai bune are nuante ionesciene. Smaranda Caragea da aici o replica excelenta lui Chirila, si este vorba aici despre inca o actrita pe care departarea de scenele bucurestene la care ma gasesc in cea mai mare parte a anului nu mi-a dat ocazia sa o cunosc.

 

 

source http://www.modernism.ro/2012/02/06/o-lume-pe-dos-sau-adevarul-lumii-in-care-traim-arcub/

 

In a treia parte intitulata ‘Naomi in camera de zi’ avem bucuria de a o vedea pe regizoare alaturandu-se celor doi actori principali pentru a juca rolul unei mame ramasa cu trairile (sau poate readusa de vreo boala degenerativa) in perioada flower power si careia cuplul format din fiu si nora este obligat sa-i joace in struna. Din pacate aceast al treilea text apartinand Christopher Durang este si cel mai firav in continut, si spectacolul se incheie din aceasta cauza cu o usoara dezamagire.

 

(video source agentiadevise)

 

Din fericire sunt multe alte motive de satisfactie in aceasta seara de teatru solid, si uneori, mai ales in primul act, captivant. ‘O lume pe dos’ ofera alternativa unei seri teatrale de calitate pe care o puteti risca chiar si in alte situatii decat cea in care nu ati mai gasit bilete la Nationalul vecin. Veti ramane poate ca si mine pentru multa vreme in memorie cu imaginea Dirijorului asa cum nu il vedeti de obicei in concerte, cu fata indreptata spre public, dirijand muzica si sentimentele din sufletele spectatorilor.

 

 

 

 

peste tot