Contributia cea mai recenta a lui Gica Manescu se ocupa de un subiect delicat – Alzheimer. Despre cumplita boala care afecteaza in specia populatia varstnica Gica scrie cu experienta sa de ani indelungati (multi inainte!) si cea de medic.

—————

Un titlu  ingrozitor. N-am avut ce face?

M-au framantat in  ultimul timp cateva cazuri dintre cunoscuti.

Am primit si de la amicul  dr. Iulius Iancu, medic radiolog, pensionar din  Haifa, o carte dedicata Ritei -  “Printesa din  Harduf “,sotia lui, care dupa multi ani, dupa o casatorie fericita s-a imbolnavit, si s-au chinuit pana la sfarsit.

Intamplarea face ca aceasta maladie neurologica incurabila se extinde. Numarul cazurilor cunoscute e in crestere si posibiltatile de tratament paliativ si de ajutor ale societatii nu  sunt accesibile in multe tari.

La un canal TV german am vizionat o discutie in jurul mesei rotunde despre acest subiect. Instructiv si emotionant.

Au luat parte, pe langa prezentator, inca 5 persoane care se ocupa sau au facut-o cu maladia.

 

source http://www.funderstanding.com/v2/brain/right-brain-vs-left-brain/

 

Un profesor universitar care preda la catedra dar se  ocupa  intens in laborator de cercetari ale creerului, a explicat, pe intelegera fiecaruia cele in legatura cu aceste doua stari patologice.

Dementa, sindrom clinic, se ma cheama si “senila “, a fost socotita ca prostia omeneasca sau gresit, caz de schizofrenie. Se  manifesta prin scaderea memoriei, greseli de orientare si de vorbire.

Alzheimer, dupa numele descoperitorului, asemanata cu autismul, este o degenerare lenta a  celulelor creerului.

S-a constatat si s-a putut urmari consumarea  rapida a proteinelor, substanta de baza a vietii normale, din creer.

Un alt participant, un  barbat trecut de 60 ani, caruia in urma cu cativa ani i-a murit sotia cu Alzheimer. A fost o casatorie fericita. Si-a dat sema ca sotia incepuse sa uite si cu incetul vorbirea era mai greoaie. Niciodata n-a fost trista si se bucura cand vedea nepotii sau alti copii, cu greu putea face diferenta si sa aiba o conversatie, ca de obicei. Medicii consultati au pus diagnosticul. El, inginer la pensie, s-a dedicat ingrijirii sotiei si luand asupra lui toate treburile gospodaresti, inclusiv pregatirea mancarurilor, simplificandu-le.

Nu a vrut sa se desparta de ea si s-o interneze intr-un spital sau asezamant de specialitate. Era constient ce-i asteapta  dar a socotit ca mai bine decat acasa, impreuna nu putea fi. Ea isi  dadea seama de mediul inconjurator, dar orientarea si mersul au devenit dificile.

La unii bolnavi se constata si un tremur al mainilor, tip parkinsonian. Prin nervii ca un  cablu, se trimit ordinele. In acest caz, este o deteriorare a lor.

De fapt stim ca spre batranete uitam. Unde sunt cheile? Ce am facut cu ochelarii? Pot fi pe frunte, etc.

Mosteniri posibile. Cam 1% din populatia globului, mai frecventa, tata – fiu.

O ziarista tanara n-a stiut ce e cu bunica, de care era atasata. A fost greu sa inteleaga si dupa 7 ani  de la moartea ei e inca framantata.

Acolo, presedintele  unor Asociatii sportive, un  barbat impozant, spre 60 ani, si-a dat seama de pericolul care s-a abatut asupra lui. E la inceputul bolii. Nu tine secret, vorbeste si povesteste. Da si sfaturi celor in masura sa  pregatesca primirea oamenilor batrani, bolnavi si singuri, care vor avea nevoie de ajutorul cuiva.

 

http://sarahsalway.blogspot.com/2010_04_01_archive.html


Sunt deja aranjate locuinte mici, unde 3-4 bolnave in faza incipienta, locuiesc, sunt ingrijite si atrase la diferite activitati usoare. Personalul pentru ingrijire e in permanenta. Costul de 3400 Eruo, plata lunara din partea Statului, pentru o persoana. Dar ce fac nemtii e mai greu pentru altii. Asa a fost si la foarte rau si la foarte bine .

Se recomada sa nu ne facem ca nu observam sau le socotim bagatele,  unele schimbari in comportamentul cuiva din apropiere. Sa se pastreze calmul si echilibrul judecatii si al gandirii.

Coincidenta a facut sa primesc o povestire Ce e dragostea pe care o aveti in continuare.

 

O intrebare frecventa pe Google pare a fi:  ” Ce este dragostea?!” Ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena,asistenta medicala. Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi:

Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00 . L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “ Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“ . Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

 

source http://www.infoniac.com/health-fitness/negative-thoughts-about-ageing-bring-about-health-problems-in-older-age.html

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata !!!… nu este neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

 

———————-

Dr. George Manescu, Februarie 2012