Gica Manescu este medic pensionar. Din experienta sa in profesie dar si ca pacient ne povesteste in aceasta noua postare pe care o impartaseste si cu cititorii blogului.

 

—————

Un cuvant pe care l-am auzit abia in timpul studentiei si nu la inceput. Nu i-am dat mare importanta, decat atunci cand am inceput sa profesez si sa pun  in aplicare cele ce invatasem si m-au pus pe drumul ales.

Stiam de Hippocrate, care a trait in Grecia acum 2500 de ani,  de “parintele“ meu si al tuturor medicilor. A propagat o invatatura de comportari ale medicilor intre ei si ale acestora cu pacientii. De aici e deosebirea intre general si particular.

 

source http://www.pbs.org/wgbh/nova/body/hippocratic-oath-today.html

 

Medicul e obligat in exercitarea lui profesionala sa acorde oricand ajutor neprecupetit, chiar gratuit colegilor si familiei lor. El trebuie sa fie solidar cu ceilalti, atata timp cat exercita profesiunea, cu corectitudine si in timp util.

In cariera mea, m-am bucurat de ajutor si stima pentru mine si toata familia. Cu mama, la unul din Profesorii de renume din  Bucuresti,  Ionescu Sisesti, pe care nu-l cunosteam,  pentru o stare depresiva grea, la 60 de ani. Cu soacra mea, alt caz, pentru a fi operata de un profesor specialist care ma cunostea. A internat-o in rezerva pacientilor privati si a ingrijt-o. La plecare,  la intrebarea cat ii datoram, ne-a intins mana si ne-a urat sanatate. Ca si in cazul anterior.

Pentru mine, ca pacient, n-a existat un singur caz, in  care sa nu am prioritate si consideratie.

La inceputul anilor 70 am facut alia in Israel. Am  dat in afara de viitoarea partenera in viata mea de prieteni si unii cunoscuti, raspanditi prin tara.

Am dat de o limba grea pe care n-am reusit s-o stapanesc decat partial.

Dar mai dificil,  am gasit in  mediul uman inconjurator oameni cu mentalitati diferite, educatii parca neexistente, “intimitate“ neplacuta.  De multe ori, eram simplu “George“, pentru greutatea pronuntarii numelui . Ca un  fel de “ne batem pe burta”.

Am  avut noroc pentru ingrijirea sanatatii de doctorita Simovici, originara din Romania, saritoare  la nevoie si  un om bland.

Si in alte ocazii,  am gasit “romani“ cu educatia profesionala ridicata si care stiau ce e Deontologia medicala. Dau doar trei nume, ca nu-i pot uita: Dr. Wietzling, bucurestean si Dr. Keler, ardelean. La dentistica, pe Rozner, concetatean.

 

source http://www.jpmdfresno.com/Personal_History_Map.html

Nu a fost la fel cand sotia mea fusese internata in spital si la externare medicul de salon caruia m-am recomandat si rugandu-l sa-mi explice ce a scris, ca ne e mai greu cu limba si scrisul necitet. Raspunsul lui scurt dar obraznic a fost ca daca vrem explicatii de la el, sa inavatam ruseste. Mai bine era sa invete el medicina.

Tot asa s-a intamplat alta data, cand unul, plin de el  m–a “sfatuit“ sa uit limba materna si s-o invat  pe cea din tara in care traiesc. Raspunsul meu a fost simplu : “Pastreaza-ti limba materna, dar invata medicina, si greu ai sa ajungi ca mine “.

Nu de mult am  fost sfatuit de oculist sa fiu operat de cataracta la un ochi. Stim ca nu e boala, ci o opacifiere a cristalinului, lentila oculara.

 

source http://laffan.lunarpages.com/~theret3/billing.php

 

Printr-un  prieten medic la un  spital deontologia a intrat in functie, a aranjat cu cel mai bun dintre cei mai buni in cazuri similare. Am fost multumit, nu aveam nici o contributie baneasca personala. Am facut formalitatile necesare si m-am prezentat la spital (care nu e in  apropierea mea)  la sectia de oftalmolgie, in  ziua  decisa, la ora 11, pentru consultatia preoperatorie. Depusesem la secretariat toate cele cerute. Aici nu se stia nimic desi am spus cu cine am  luat legatura verbal. Aici vorbeam ca la Zidul plangerii. Dupa mai bine de o  ora,  la insistentele mele respectiva a dat de cine trebuia si mi-a facut fisa medicala.

Am asteptat langa  cabinetul indicat si cand s-a deschis usa am abordat medicul tinerel (probabil un invatacel ) m-am recomandat, i-am spus varsta si l-am rugat de o mica protectie. Raspunsul a venit prompt si clar : “Nu mica, protectie mare “. Si a fost asa de mare, cu toate insistentele mele repetate, ca  dupa ce m-a examinat,  mi-a fixat dupa doua luni o noua examinare, la alt medic cu care s-a sfatuit, vorbind in soapta. Dorea probabil sa mai ia o lectie de oftalmologie.

Operatia ar  fi avut loc prin martie – aprilie 2012.

Mi-a  intins o foaie de hartie cu toate examinarile pe care trebuie sa le fac . Unele niste aberatii. Ale plamanilor, de ex.

Dupa 3 ½ ore, pe jumatate amortit pe scaunul tare, abia am ajuns la poarta, in taxi si acasa. Am  avut timp  sa meditez fara a primi raspuns.

Oare cei doi medici de la spital si al treilea pe drum de specializare stiau de Deontologie ? Au  uitat-o? Nu-i intereseaza? Sau poate nici n-au innvatat–o. E un gol greu de umplut in practica medicala corecta si eficace.

Imi trecuse “pofta“ de spital, lipsa de consideratie si stima. Gratuitatea n-am inclus-o.

In Romania, in situatii imposibile cerute cuiva, raspunsul era proverbial  “na-ti pusca si ma c.. in slujba”.

Mi-am luat ora de consult la un  medic particular, operatia tot asa, in orasul de rezidenta.  Stiam ca daca vreau sa sed in  fata,  trebuie sa platesc.  Partea mai mare o suporta Casa anexa a Asigurarilor medicale.

Am  facut examenele medicale necesare si le-­am pus intr-o mapa.

 

source http://www.wackystock.com/id/5926

 

M-am prezentat in ziua operatiei si am fost preluat de un tanar,  un “frate“? care a bagat in dosarul  medical, toate rezultatele examinarilor mele. Pentru mine, obositoare, pentru suma alocatiilor medicale, o cheltuiala nu de neglijat.

Mi-a masurat TA, a controlat temperatura corpului si pulsul. Vorbea mai bine ruseste, dar ne-­am inteles. Interesul prim ii era sa gaseasca o camera cu chirie pentru prietena lui. Facea anestezia ochiului si a insemnat pe frunte locul potrivit.  Sarcinile le-­a indeplinit cu seriozitate si raspundere. Chiar si transportul in  scaunul cu rotile.

Medicul operator a intrat ca un  fulger, mi-a dat buna dimineata si am semnat declaratia de acceptare.

El n-avea timp sa intrebe de starea mea si nici  sa azvarle  o privire asupra foilor de hartie cu rezultatele medicale  gasite. Mie  nu imi era de folos. Toate  erau in  limite normale.  Imi facusem datoria de pacient, cum  mi s–a cerut.

Mersul benzii rulante nu poate fi  intrerupt.  Medicul, ca un robot, ajutat de altii mai mici, niste surori, a reusit sa-si faca din plin datoria si cu succes.

Ii multumesc inca odata, desi nu va citi cele scrise.

Ma gandesc la titlul celor scrise.

Mnisterul Sanatatii  aloca fonduri pentru inzestrarea unitatilor medicale cu tehnica inaintata si a farmaciilor cu tot felul de medicamente.

Oare Deontologia medicala nu ar trebui sa gaseasca la medici locul ei in recomandarea folosirii aparaturii si a prescrierei ordonantelor medicale ? Daca da si sunt executate corect,  nu ar trebui solicitantul sa le ia in seama? Nu poate fi decat un  raspuns pozitiv.

Au fost idei de a arata ceva, de care  in viitor poate isi va aminti cel competent de schimbare.

Sa lasam Legea gravitatiei sa-si faca munca ei in domeniul fizicii. Nu al medicinii si nici al politicii. Doar  Caragiale a spus, prin gura lui Catavencu, ca “Politica are legile ei, ca si Legea gravitatii“.

 

source http://www.towncentermedical.com/ophthalmology-palm-coast.html

 

Ma simt bine, imbunatatirea vederii e evidenta, am de tinut un program orar pentru tratament local prin  picaturi. Cititul e mai dificil  si-l evit, dar la computer sunt eu stapanul de cele mai multe ori.

Aveti dovada.

Gica