La Bucuresti are loc in aceasta saptamana prima editie a Festivalul Filmului Evreiesc – BJFF (http://www.bjff.ro/). Prietena mea Felicia Antip mi-a facut placerea de a-mi permite sa preiau pentru cititorii blogului notele ei de la vizionarea unuia din filmele prezentate la festival – ‘Das Kind’ al lui Yonathan Levy. Informatii despre film si regizor pot fi gasite la http://www.bjff.ro/the-child.html

————-

Am vazut unul dintre cele 45 de filme din saptamana filmului evreiesc si am fost uluita de personalitatea protagonistei, Irma Rosenberg (Rottenstein, Miko), nascuta in 1916 la Cernauti, cea mai mica fiica a unei familii de intelectuali subtiri cu multi copii (drept care ei i s-a spus in familie ”das Kind”. Filmul, scris si produs in 2010 de fiul ei André Miko, (interlocutorul caruia ii povesteste viata ei) porneste din Paris (orasul ei de resedinta din 1937) trece prin Bucuresti si ajunge la Cernauti. Este vorbit in franceza, germana si romana. E uluitor ce romana vorbeste aceasta femeie care a avut ca limba materna germana,  a parasit definitiv Romania in 1937 si n-a mai avut de atunci cu cine sa vorbeasca romaneste. Este de necrezut si vigoarea cu care la 94 de ani canta la pian Beethoven, desi a renuntat inca din adolescenta la cariera de pianista. In Romania a fost comunista, a plecat pentru ca era mereu data afara din aceasta cauza din diversele facultati, s-a maritat in 1935, primul ei sot a plecat, la indemnul ei din Franta pentru a participa la razboiul din Spania, dupa care viata i-a despartit (el ajungand in Rusia si Romania, ea ramanand in Franta). A participat la Rezistenta intr-un grup de fete care aveau menirea de a slabi moralul militarilor germani convingandu-i ca lupta pentru o cauza gesita.. Apare in film si un neamt care facuse parte dintre ocupantii Parisului dar a fost convins de ea sa intre in Rezistenta si isi povesteste si el amintirile. Marturisesc ca asa ceva n-am mai vazut niciodata!

sursa http://www.bjff.ro/the-child.html

 

Evocarea nostalgica a Cernautiului austriac si post-austriac, intreaga reconstituire istorica, evolutia gandirii eii sunt desigur interesante. La Bucuresti apar interlocutorii nelipsiti din reconstituirile de acest gen Andrei Oisteanu si Lya Beniamin. Este prezenta si nepoata protagonistei, Sarah, fiica lui André, catre o reprezinta pe Irma in tinerete. Pentru Irma, “acasa” a ramas pentru totdeauna la Cernauti. Pentru cel putin unul dintre fiii ei, “acasa” este, ne-o spune chiar el, in Israel.

Nu totul este perfect. Sunt si lucruri discutabile. De exemplu, Irma compara Romania cu Rusia ca tari care (spre deosebire de Cehoslovacia) n-au cunoscut niciodata democatia, iar Lya Beniamin n-o contrazice

(video source ecufilmfestival)


Filmul este subtitrat in engleza si romana, dar ceva mai rusinos decat titlurile romanesti este greu de imaginat. La un moment dat, Irma spune ca francezii nu iubeau pe “les métèques”. In traducere: francezii nu-i iubeau pe Metics.Dupa vreo doua-trei asemenea gogomanii, m-am ferit sa citesc subtitrarea romaneasca, oricum foarte jos si cu litere mici .Nici n-am avut nevoie, sonorul este perfect si, pentru cei care nu inteleg totul exista onorabile subtitluri englezesti.

Oricum, initaitiva, care este originala si foarte bine gandita, face parte dintr-un grup de 130 de manifestari similare programate in intreaga lum. Dateaza din 1995, a fost gandita la Postdam si ajunge pentru prima oara si in Romania . Timp de o saptamana sunt prezentate in cateva mari cinematografe si muzee bucurestene 45 de filme artistice si documentare produse in Israel si in Romania si, de asemenea, in Germania, Statele Unite, Franta, Argentina, Suedia, Ucraina, Polonia, Canada, Argentina, Marea Britanie. Din pacate, fiecare ruleaza numai o data. Voi incerca sa vad cat mai multe, dar asta inseamna tot foarte putine.