Un nou articol semnat de Gica Manescu ne poarta in locuri vizitate de el in vacantele sale din America de Nord.

————–

Cotrobaind prin mape cu diverse insemnari, amintiri din locuri deosebite si cu unele particularitati mai  rar vazute si stiind ca probabil o a doua vizitare nu va mai fi, le-am scos la iveala. Cum imi place de multa vreme sa scriu cate ceva, le mai folosesc, sunt  bine venite ca un ajutor al memoriei. Ce fac si acum. Vad multe cu ochii mintii, ca si cand fusesera de curand.

In urma cu ctiva ani, din New Rochelle, Statul NY, unde imi fac deseori vacantele, patru persoane,  ne-am suit in masina si am pornit spre Canada, directia Montreal.

Cam dupa  jumatatea drumului ne-am abatut de pe autostrada si am ajuns la marginea lacului Champlain, l-am traversat partial cu un ferryboat si pe malul opus am circulat pe o sosea ingusta, pe o fasie de teren care era ca un pod, taind lacul in doua.

source https://sharepoint.uvm.edu/sites/isi2008/Participant%20Photos/Forms/DispForm.aspx?ID=51&RootFolder=%2Fsites%2Fisi2008%2FParticipant%20Photos%2FSummer%202008

Formalitatile vamale rapide, ‘cic-ceac’ am spune noi, o privire in pasapoarte si una catre cei din masina si “bon voyage“.

Scopul vizitei  la Montreal (unde mai fusesem de cateva ori) n-a fost “turistic” ci acela de a ne revedea rudele si prietenii buni.
Tinta noastra principala a fost o localitate turistica la 150 Km. de Montreal, in Quebec, Mont Tremblant. Nu e nici munte la 360 m. altitudine (cam cat Breaza, dupa Campina, la  Km. 104, cu un restaurant renumit), dar nici nu tremura. Foarte pitoreasca, dezvoltata  mult in ultimii  ani. Hoteluri  bune, restaurante, tot felul de magazine si coada la unica unitate de vanzare a inghetatei, din centrul localitatii.

Niste cabine mici care circula toata ziua succedandu-se la 3-4 secunde te urca pe gratis la 600 m. altitudine. Se iese din cabina, pe un platou cu chioscuri si distractii. Contra cost, poti ajunge cu gondola, la 1000 de metri. E ca la Cota 1400 din Sinaia. Restaurant, terasa, carari de drumetie, priveliste frumoasa in jos si in departare.

source http://www.limousinemonttremblant.com/tremblant.jpg

Pentru ca localitatea se afla pe malul unui lac, Miroir (un Snagov mai mare), s-a amenajat un strand cum spunem noi. S-a adus nisip foarte fin si s-a nascut o plaje cu sezlonguri, umbrele de soare, etc. Se plateste o taxa de intrare, ti se leaga la incheitura mainii, ca o curea de ceas-o banderola colorata, aratand valabilitatea iesirii si intrarii, in tot cursul  zilei.

Multi dintre vizitatori se lansau in diverse sporturi pe apa (barci cu rame cu motor, cu panze si chiar cu pedale). Nu era o placere ieftina, cam 100  de dolari canadieni pentru 30 minute. Din noembrie se vine pentru sporturi de iarna.

Limba oficiala e franceza. Cu rusine spun, desi stiu ca si altii ar spune-o, nu am inteles bine ce-mi vorbeau chelnerii, vanzatorii, s.a. Nu la hotel. Accentul din Quebec e mai deosebit.

E ca si in Germania unde locuitorii din nord, de care se spune ca vorbesc “germana superioara “ si cei din Bavaria din sudul tarii, au expresiile lor neintelese de multi locuitori ai Republicii.

In drumul de intoarcere, pe care nam vrut sa-l facem dintr-o bucata (cam 700 Km.) am poposit la Williamstown, un orasel fondat in 1753. Situat in statul Masachussets, cu cca. 8000 de locuitori, la granita  cu statele New York si Vermont. Impregnat de stilul  “New England”, al intregi regiuni, pitoresc si curat, are pe langa cele 9 biserici ale diferitelor rituri crestine si o sinagoga a Congregatiei Bet Israel (Casa Israel ).

 

source http://www.kwaree.com/blog/wp-content/uploads/2007/12/spring-st-williamstown-ma.JPG

Ce inseamna, cati evrei traiau in oras sau viziteaza sinagoga, n-am avut de la cine afla.

Renumit prin Colegiul lui, ca institutie de invatamant, infintat si deschis in 1793, cu aproimativ 2000 de elevi care dupa 4 ani de studiou termina cu bacalaureat in domeniul artelor. Este cunoscut si apreciat inca prin festivalurile de vara pentru teatru si muzica. In plus, penru Muzeul  de Arta “ Clark”, inaugurat in 1955. O cladire moderna, sptioasa si luminoasa si care adaposteste in numeroasele sali, opere de arta:  pictura, sculptura, argntarie si altele, ale diversilor artist din epoci diferite,

Interesanta a fost in timpul vizitei noastre, o expunere de ablouri ale pictorilor impesionisti Renoir, Manet, Van Gogh, s.a. organizata cu sprijinul Galeriei Nationale dn Londra si a Muzeului Van Gogh din Amsterdam. M-a impresionat  tabloul   “Ghetele“, in care Van  Gogh a pictat propria  incaltaminte, veche,scalciata si rupta, dovedind saracia si mizea in  care traia. Un ziar londonez scrisese ca  “este cea mai frumoasa pictura imaginabila “.

 

source http://www.harpers.org/media/image/blogs/misc/van-gogh-a-pair-of-shoes.jpg

 

Aici pun punct si daca aveti ocazia si sunteti pe acolo, nu ezitati si vizitati. Locul. Merita. Eu ma bucur acum ca am “revazut “ raritatile si frumsetile.