‘The Catcher in the Sand’ imi prilejuieste in ultima vreme postarea unor descrieri referitoare la locuri unde nu am reusit inca sa ajung. Prietenii mei mai norocosi au fost insa acolo si au avut bunavointa de a-mi permite sa postez impresiile lor si fotografii pentru cititorii blogului. Iata relatari adunate de la Vlad Weintraub care in martie a facut o frumoasa excursie in Mexic.

Prima “escala” am facut-o la basilica Nuestra Senora de Guadalupe – in fond doua catedrale: cea veche, care e inclinata vizibil datorita lasarii solului (inauntru poti “aluneca la vale” fara sa vrei, si cea moderna, construita alaturi – avand statuia papei Ioan Paul II langa intrare.
The enormous basilica of Nuestra Senora de Guadalupe in Mexico City is the most visited pilgrimage site in the Western Hemisphere. Its location, on the hill of Tepeyac, was a place of great sanctity long before the arrival of Christianity in the New World. In pre-Hispanic times, Tepeyac had been crowned with a temple dedicated to an Earth and fertility goddess called Tonantzin, the Mother of the Gods. Tonantzin, like the Christian Guadalupe who usurped her shrine, was a virgin goddess, also associated with the moon. The Tepeyac hill and shrine had been an important pilgrimage place for the nearby Aztec capital city of Tenochtitlan. Following the conquest of Tenochtitlan by Hernan Cortez in 1521, the shrine was demolished, and the native people were forbidden to make pilgrimages to the sacred hill. Such practices were considered by the Christians to be devil worship. This policy of labeling pagan religious practices as demonic already had a more than thousand year history in Christian Europe.

In drum spre piramide, ne-am oprit apoi la un Atelier de artizanat tipic mexican: aici se prelucreaza piatra (vezi frumoasele produse, insa mari si grele), se prelucreaza agave (din care se face hartie, funii si chiar vestita bautura mexicana Pulche, care se poate gasi in orase la carciumi numite Pulcheria. Pulche e suc de agave usor fermentat), se fac/vand costume nationale, se “degusta” (si se vand) bauturile traditionale – pulche, tequila, coniac mexican etc.

Tot aici sunt si doi caini “nationali”, o rasa pe care n-am mai vazut-o.

In fine, ajungem la Teotihuacan.

Piramidele din piatra de la Teotihuacan, punct de atractie turistica aflata la o ora de mers cu masina de Mexico City, au fost descoperite de azteci cu mult timp in urma, de aceea ele nu sunt in fond piramide aztece si mai curand maiase.

Pana in prezent au fost aflate putine detalii despre civilizatia care a construit imensul oras, cu o arhitectura ceremoniala si temple geometrice, loc incendiat si abandonat in anul 700 i.Ch.

Orasul se intindea pe 30 kilometri patrati, avea in jur de 2000 de constructii si era locuit de aproximativ 200 000 de oameni.

Potrivit arheologilor, Teotihuacan este unul dintre cele mai vechi complexuri arheologice, in perioada sa de maxima prosperitate rivalizand ca marime cu Roma antica.

Recent, arheologii au redeschis un sistem de pesteri, care se afla la o adancime de sase metri sub pamant, sub Piramida Soarelui – considerata ca cea mai mare – si care se continua cu un tunel lung de 90 de metri si o inaltime de doi metri.

Pestera a fost inchisa timp de 30 de ani, iar cercetarile care se fac ar putea oferi indicii despre ritualurile sacre ale oamenilor din orasul care ulterior a fost numit Locul in care barbatii devin zei, despre care aztecii credeau ca este divin, fiind poreclit Orasul zeilor.

Pe langa Piramida Soarelui, mai importante sunt Piramida lunii si Piramida zeului Quetzaloatl ( denumire azteca a sarpelui cu pene). Teotihuacan este cel mai vizitat loc din Mexic. Toate apar in link-ul meu.

Pentru detalii, vezi si:  http://www.ultramarine.ro/romana/mexic/Teotihuacan/default.htm

Un detaliu interesant: langa Piramida zeului Quetzaloatl statea un mexican care vindea niste vederi (le-am cumparat). In mana avea niste buruieni, aproape uscate. Ghidul ne-a spus ca din ele se scoteau vopselele aztecilor. Cu una din buruieni, mexicanul ne-a desenat plicul vederilor un soare de un mov intens, iar cu cealalta a facut niste raze de un galben la fel de intens.

Excursia am incheiat-o la restaurantul Jaguar, in compania unor Mariachi (se citeste mariaci) – orchestra tipica a mexicanilor.

Va mai urma.