Gica Manescu mi-a permis preluarea acestui articol care ridica cateva probleme interesante despre etica si tehnologia medicala si situatia sistemului medical in Israel privite din perspectiva sa profesionala si a experientei de viata.

—————-

Asistam de catva timp la o modificare demografica, un tablou al omenirii la care probabil putini s-au gandit. Longevitatea a crescut simtitor in tarile dezvoltate – inclusiv Israel – contrar celor din lumea zisa “a 3–a”, unde media de viata e scazuta, iar mortalitatea infantila  foarte ridicata.

Descoperiri inimaginabile in stinta atragand cercetari minutioase si costisitoare cu imbunatatirea metodelor de investigatie si tratament au schimbat tabloul. La acestea se adauga extinderea medicinii preventive si a cresterii interesului si cunostintelor ale celor in cauza.

Eram copil, cand fratele bunicii mele, “batranul Zalman“ ( avea 56 ani), a murit in urma consecintelor unui diabet grav. Un barbat voinic, supraponderal, fumator si fara o dieta alimentara adecvata. Isi facea injectii cu insulina.  Uneori cam   “dupa ochi“. Nici nu se pomenea, dar nici nu  se stia de aparate simple, pe care in zilele noatre fiecare bolnav de diabet le are in sertar.

Cine stia de trigliceride sau de colesterolul “bun” si “rau “? Se stia ca o tensiune arteriala peste 150 mm poate fi daunatoare tinand seama de varsta? Sau cate globule rosii trebuie sa avem in sange?

source http://www.doctortoday.co.uk/ultrasound.htm

Acum mai multe zeci de ani, intr-o invitatie a unei unitati medicale adresata medicilor pentru “Nouatati in Medicina“ am aflat ultima: Ecografia. Vizualizarea unor organe interne prin ultra-sunet. S-a inceput  prin examinarea inimii, cu imaginea in  trei dimensiuni. Se vedeau lungimea, latimea si adancimea cavitatilor ei, masurate in cm. Cu timpul metoda s-a extins si la alte organe, ficat, rinichi, uter si altele. Pentru acesta din urma, foarte important pentru parinti, pentru a se putea cunoaste fatul din primele luni ale vietii. Se pot  constata eventualele malformatii congenitale sau dezvoltarea normala a lui. Examene medicale de mare folos.

Tot  cam atunci s-a raspandit cuvantul AIDS (SIDA pentru francofoni) – niste initiale ale deficientii imunitatii corpului nostru, in anumite situatii. Ce legatura are cu narcomanii si homosexualii? Daca si cum se molipseste? L-am vazut in filme pe atragatorul Rock Hudson care dupa 1 – 2 ani, a murit bolnav de AIDS. Mai apoi pe Anthony Perkins, slabit, daramat, cu aceiasi soarta.

Dupa ani de munca a specialistilor s-au imbunatatit si extins metodele de investigatie, control si tratamente. S-a prelungit viata celor atinsi din vina altora, constienti de ce ii asteapta. La noi, a murit “de rusine“ spun eu, frumoasa si talentata cantareata Ofra Haza. Pacat.

Prin reportaje si sfaturi la radio, televiziune si presa scrisa, oamenii de ambele sexe stiu sa se pazeasca de unele si altele, nu evita examinarile si tratamentele. “Balonas la inima“ se aude in mod curent. Se evita infarcturi si circulatia defectuoasa a sangelui in inima. Varste de la 70 ani incolo nu sunt rare.

source professiongenie.com

Se alearga la medici, se asteapta zile si chiar saptamani pentru “tor“- momentul cand ii vine randul, chiar intr-o “coada“, pentru analize, rezultate si tratamente. Cozile s-au scos din programe prin electronica la zi, primirea unui biletel cu un numar lizibil pe un  ecran. Dar ce folos, ora capatata la medic spre exemplu nu e niciodata cea promisa. Timpul consacrat ar fi bun de a intra in cabinet, a spune  ‘SHALOM“, a lua niste prescrieri de medicamente sau unele recomandari – la specialisti, la un laborator, s.a – si o eventuala masurare a tensiunii arteriale. Trebuie sa faca si medicul un gest din profesie, nu numai sa fie contopist. Apoi, la revedere. Dar un medic rabdator si constincios, cu inima mai aproape de semen depaseste cele 10 minute prevazute de birocratie si nepriceputi. De aici, orele propuse nu  mai corespund si asteptarea pe coridor se intinde in timp. Nemultumirea e generala si rabdarea are totusi limite. Asta e “organjzarea” – parca batuta in  cuie. Privirea iti cade pe oamenii din salile de asteptare. E ca un camin  de batrani. Doar la sectia de pediatrie e o “ gradinita de copii “.

In fiecare toamna,  se fac vaccinarile de imunizare contra gripei. Dar nu inseamna ca toata populatia e tratata cu injectia respectiva,  si nici ca nu apar cazuri de gripa. Uneori chiar epidemii, necesitand internarea in  spitale. Aici se da totul peste cap. Se fac externari precoce, se umplu coridoarele cu paturi si se ocupa cu bolnavii, deobicei “de varsta a treia“, slabiti  si neputincjosi. Unii “pleaca“ la mai bine, cel putin asa se crede, dar in pamant e frig, dar nu pentru ei. Pentru unele semanaturi.

Medicii si personalul ajutator sunt depasiti, unele medicamente incep sa se epuizeze, se cauta vinovati. S-a cerut candva demisia Ministrului Sanatatii (ca tatal care scoate patul din camera fetei adolescente, sa evite “fapte rusinoase“). Se mai transfera bolnavi prin alte sectii sau la alte spitale. E bine, dar nu e de ajuns, Zilele se scurg, epidemia scade, si totul va intra in asa zisul normal cotidian pana la iarna viitoare.

Sacul visteriei s-a mai golit, e greu de reumplut. Toti cer si toti sustin prioriotatea. De 2 ani nu avem  Minisru al Sanatatiii. Primul Ministru tine locul. Doar el e specialist in toate. Un specialist in materie nu s-a putut gasi sau nici nu s-a cautat. Este doar un adjunct. O fi destept, dar mai mult in relatiile cu Cel de Sus. Asta invata si practica rabinii. Medicina, doar cu sfaturi, pe care le au fara sfarsit, Totul e ca un cutit cu doua taisuri. Imi vine in minte ce s-a intamplat cand doi se certau pentru ceva si nu se intelegeau. Au cautat sfatul unui Rabin intelept. Acesta, dupa ce  a ascultat ambele versiuni a spus, aratand cu degetul catre cei doi :” Tu ai dreptate, si tu ai dreptate dar si eu am dreptate“. N-a fost chiar o judecata Solomonica.

source selfishgiving.com

Eu, daca as fi fost un donator bogat, un “mecena“ (tare mi-ar  fi  placut, nu sa vad numele meu pe frontispiciul asezamantului, ca Wolfsohn sau Shiba) as fi dat viata unei idei ce-mi trece prin  minte. Constructia in unele localitati a unor  spitale mai mici cu doar 3 sectii: boli interne, chirurgie-ortopedie si pediatrie. Cele mari, “uzinele medicale”, clinicele universitare sa ramana  unde si cum sunt. Am vazut modelul  propus in Elvetia si Grmania.

E un vis. Dar si  visele iti pot aduce o bucurie, dar  de scurta durata. Parafrazandu-l pe Herzl, spun si eu “Daca voi vreti, va fi posibil”.

Gica