Undeva in postfata cartii sale Marek Halter scrie despre imaginea Mariei:

‘De-a lungul celor catorva ani necesari cercetarilor pentru redactarea acestui roman care si-a propus sa contureze portretul Mariei “mele”, m-am straduit sa-mi imaginez cum ar fi putut fi aceasta Miriam din Nazaret, nascuta in Galileea. O femeie in carne si oase care, dupa traditia iudaica, a trait in regatul haotic al Israelului in anul 3760 dupa Facerea lumii de catre Cel Vesnic, an care va deveni cel dintai al erei crestine.

Ori, ceea ce se consemneaza in Evanghelii despre maica lui Iisus incape pe o foita. Un vid care a infierbantat imaginatia autorilor de apocrife care au inflorit pana in epoca Renasterii, demni romancieri ai timpuui lor.’ (p. 369)

Locul evangheliilor apocrife a fost luat in epoca moderna de romanele populare, si ultimii ani de renastere religioasa in varii zone ale lumii (si ma voi abtine la a comenta cauzele si profunzimea acestei renasteri) au condus la aparitia a catorva biografii romantate ale personajului Marei, ocolit o vreme de genul de fictiune biblica. Asa am ajuns si eu (surprinzator pentru mine insumi) sa citesc in decurs de doua luni doua carti in acest gen. Comparatia cu ‘Fata din Nazaret’ a lui Petru Popescu este acum inevitabila.

Este prima carte a lui Marek Halter pe care o citesc (in traducerea in limba romana a Dianei Morarasu aparuta la editura Nemira in 2009). Nascut in 1936 la Varsovia, Halter este un supravietuitor al ghetto-ului varsovian. Ajuns in Franta dupa razboi a studiat pantomima cu Marcel Marceau si a facut pictura. Sotia sa este o cunoscuta artista plastica, si amandoi sunt implicati incepand din perioada razboiului de sase zile in problemele Orientuui Apropriat si in eforturile pentru apropriere intre evrei si arabi. Cariera sa de scriitor in ultimele decenii include mai ales variante romantate ale perioadelor diverse ale istoriei evreilor. ‘Maria’ insa desi pleaca dela o perspectiva evreiasca si explica anumite elemente de fundal si evolutia personajelor prin prisma traditiei si a religiei evreiesti adopta un punct de vedere mai apropriat de crestinism, sau cel putin de o interpretare populara a crestinismului.

Marek Halter - source un.org

Perioada din viata Mariei surprinsa de Halter este identica cu cea din romanul lui Popescu, incepand la varsta pubertatii si continuand pana aproape de nasterea Mantuitorului pentru a include o varianta a sfintei conceptiuni. Multe trasaturi de caracter sunt similare cum ar fi setea de cunoastere, o darzenie si o perseverenta care depasesc limitele naturalului. Ambele Marii sunt caractere pasionale, capabile sufleteste de iubiri reale (unele chiar ‘interzise’) dar renunta la ele in favoarea chemarii divine, ambele sunt feministe ‘avant-la-lettre’ refuzand rolul secundar in care sunt plasate a priori ca femei de conceptiile religiei iudaice. Ambele sunt profund atasate si influentate de personalitatea tatalui Ioachim, ale carui conflicte cu stapanirea lui Irod trezesc constiinta nationala in inimile lor de tinere fete si le creaza un profil de luptatoare impotriva ocupatiei romane si a represiunii anti-evreiesti.Cele doua carti propun reabilitarea cate unuia dintre ‘negativii’ naratiunii evanghelice traditionale. Daca Petru Popescu il alege pe Pilat din Pont, la Marek Halter cel selectat pentru cel putin o partiala reabilitare istorica este Baraba, repozitionat din talharul gratiat de Pilat in luptator evreu pentru eliberarea de sub jugul roman, care spre deosebire de Maria si adeptii ei (si ai lui Iisus mai tarziu) alege calea violentei pentru salvarea unui singur popor.

Pana aici asemanarile, dar exista si multe diferente intre viziunile celor doi autori. In timp ce Petru Popescu anticipeaza in discursurile unora dintre personajele sale originile antisemitismului, Halter (care este de origine evreiasca) evita sa comenteze in vreun fel acest aspect abordand o viziune mai ecumenica. Mult mai vasta este la Halter perspectiva diverselor curente ale iudaismului in epoca premegatoare aparitiei crestinismului, si aici autorul trage o linie directa intre dizidenta esenienilor si primii crestini.  De asemenea este mai completa descrierea din ‘Maria’ a atmosferei apocaliptice si a falsilor profeti aparuti ca ciupercile – fenomen caracteristic perioadelor de deznadejde nationala si de dezorientare ideologica:

‘Lipsiti de orice alt sprijin, dispretuiti de bogatanii de la Ierusalim si de preotii Templului, amaritii isi puneau toata speranta in oratorii iscusiti, in falsii profeti si in palavragiii neputinciosi care umpleau cetatile si targurile. Tunand discursuri teribile in care amenintarile se amestecau cu promisiunile unor intamplari supra-naturale, acesti coate goale se pretindeau profetii vremurilor noi. Numai ca prorocirile lor semanau ca niste picaturi de apa. Nu erau decat niste miasme incarcate de ura impotriva oamenilor si scenarii apocaliptice nascute de imaginatii bolnave, avide de pedepse cumplite. Ca si cum singura dorinta a celor ce se proclamau puri, piosi si exemplari, era de a adauga si teroarea la disperarea care oricum pusese stapanire peste tot neamul lui Israel. Niciunul nu incerca sa aduca nici cea mai mica alinare pentru ranile pe care le denuntau cu totii.’ (pag. 192)

Abandonarea (pana la deformarea conceptelor) viziunii iudaice si asumarea narativului crestin atinge extrema in fragmente cum este cel in care Maria predica abandonarea conceptului de popor ales:

‘ – Oare nu v-ati gandit niciodata ca s-ar putea ca Domnul Cel Vesnic sa fi incheiat Legamantul cu neamul nostru doar ca o prima etapa? Tocmai pentru ca noi sa fim aceia care intind mana tuturor femeilor si tuturor barbatilor din lume? Asa cred eu. Da, cred ca Yahve asteapta de la noi mai multa iubire fata de toti barbatii si de toate femeile de pe fata Pamantului, fara exceptie.’ (pag. 190)

Ambele carti le-am citit in traducere, asa incat o comparatie stilistica este influentata sau include si calitatea traducerilor. Marek Halter scrie mult mai fluent decat Petru Popescu, lectura este usoara dar impresia generala este de superficialitate, inclusiv cateva gafe de genul folosirii repetate a masurarii distantelor in kilometri (‘La douazeci, douazeci si cinci de kilometri spre nord se intrezareau gurile Iordanului, ascunse intr-o ceata laptoasa’ - pag, 100 – N.B. vizibilitatea in conditii perfecte ziua este de 16 kilometri). Nici folosirea de catre vechii evrei ai lui Marek a numelui explicit al divinitatii nu mi se pare potrivita. Mai simpla si mai concisa viziunea si limbajul din cartea lui Petru Popescu sunt mult mai autentice.

source www.nemira.ro

O naratiune biblica avand in centrul ei figura Sfintei Fecioare trebuie s furnizeze si o explicatie a conceptiunii lui Iisus. Halter alege aici optiunea de a nu explica nimic, Maria declarandu-si sarcina dupa nopti de peregrinari si fervoare mistica. Si aici solutia lui Petru Popescu mi s-a parut superioara, cel putin din punct de vedere literar.

Finalul cartii lui Marek Halter aduce o perspectiva diferita si surprinzatoare prin atasarea unui element auto-biografic legat de Holocaust si de descoperirea unei evanghelii apocrife al carei autor este insasi Maria. Exercitiul mi s-a parut fortat si efectul ratat. Povestea evangheliei copiate si transmise timp de doua mii de ani de familii evreiesti este complet neplauzibila din multe puncte de vedere. Amestecarea Holocaustului in narativ este artificiala. Ne alegem totusi cu o relatare interesanta a anilor de formare si a dobandirii de catre Iisus a constiintei de sine ca Mesiah inclusiv a rolului Mariei, pentru ca cartea sa se incheie cu o varianta explicativa a Invierii care are logica narativa, dar care poate fi discutabila in ochii unor teologi sau credinciosi crestini.

‘Maria’ lui Marek Halter este o carte bine scrisa, care se citeste usor si cu placere, si care are in centrul ei o personalitate si evenimente cruciale in istoria omenirii. Am pomenit in notele mele de lectura cateva aspecte discutabile, dar as vrea totusi sa luati acestea la o invitatie la lectura si la o interpretare pozitiva in acest caz a notiunii de ‘discutabil’ – deci si ca o invitatie la discutie.