Textul a fost publicat in premiera pe http://filme-carti.ro/ in cadrul Saptamanii Clint Eastwood.

——————

Revederea filmului care incheie trilogia westernurilor spaghetti ale lui Sergio Leone a reprezentat pentru mine o adevarata revelatie. Mi s-a mai intamplat sa revad filme clasice si sa retraiesc o parte din senzatiile de la prima vizionare, sa descopar unghiuri de vedere noi si perspective diferite pe care experienta de viata si de spectator de cinema le-a adaugat sau creat odata cu trecerea anilor. Cu ‘The Good, the Bad and the Ugly’ s-a intamplat parca ceva diferit. Cred ca am vazut filmul acum a treia oara. Despre prima vizionare imi aduc aminte destul de putin, eram adolescent, si probabil ca vedeam filmul in acei ani impreuna cu westernurile clasice cu John Wayne si mai ales cu neuitatele filme cu Winnetou inspirate de cartile lui Karl May. L-am revazut prin anii 90 si dimensiunea care crescuse pentru mine si devenise dominanta era jocul exceptional al actorilor – in special Uratul lui Eli Wallach. Revederea de acum este cred diferita pentru ca am deja curajul sa fac abstractie de etichetele derizatorii ca ‘western spaghetti’ si ‘cinema comercial’ si sa apreciez si sa ma delectez de ceea ce este mai bun in acest film – estetica imaginii, dinamica personajelor, jocul superb al celor trei protagonisti, muzica lui Ennio Morricone intrata in patrimoniul slagarelor universale, coloritul si varietatea figurantilor si perspectiva proaspata adusa unui moment des filmat din istoria americana.

La mijlocul anilor 60 cand Sergio Leone are tupeul de a-si asuma proiectul trilogiei westernul era in oarecare masura un gen in stagnatie. Trecuse epoca marilor creatii ale lui John Ford, actori ca John Wayne si Richard Widmark se aflau la apusul carierei si genul nu mai era considerat de Hollywood ca avand sanse sa creeze succese de casa. Era firesc intr-un fel ca reinnoirea sa vina din afara Americii, din Europa in care spatiul vestului salbatic isi pastra dimensiunile de legenda si potentialul de scena a povestilor etern umane.

(video source jonriley)

Dupa succesul primelor doua filme din trilogie, Leone si l-a dorit pe al treilea ca pe un salt calitativ, mai ambitios in perspectiva istorica si mai inchegat stilistic. A dorit sa si atraga in proiect un trio de actori cunoscuti care sa ii asigure succesul de casa in Europa dar si in Statele Unite. Pe langa Clint Eastwood din distributia planuita original urmau sa faca parte Charles Bronson si Gian Maria Volonte. Din motive diferite nici Bronson si nici Volonte nu au ajuns sa joace in film, dar cel putin in cea ce-l priveste pe Eli Wallach schimarea a fost extrem de norocoasa sau poate de inspirata, actorul care a dat viata atator roluri secundare ‘de caracter’ in filmele Holywoodului (ultima data l-am vazut in The Ghost Writer al lui Polanski ca batranul de pe insula) realizand un Tuco de neuitat, unul dintre putinele dar marile roluri principale ale carierei sale, o combinatie de siretenie si rautate bonoma, de strengar periculos si supravietuitor, totul cu un simt al umorului iesit din comun.

Vizionarea filmului ofera o delectare estetica de la inceput pana la sfarsit. Era epoca Tehnicolorului si al ecranelor de mari dimensiuni, si Leone stapaneste la perfectie tehnologia si formatul, care este de altfel perfect potrivit peisajului de desert infinit in care se petrece cea mai mare parte a actiunii. Majoritatea exterioarelor au fost filmate in Spania si nicicand deserturile Andaluziei nu au aratat mai arizoniene sau texane. Regizorul a angajat un mare numar de figuranti localnici, ale caror fizionomii arse de soare si batute de vant si nisip s-au incadrat perfect in peisajul cinematografic. Muzica lui Morricone implineste viziunea intr-o sinteza care a fost preluata si citata in filme care au urmat in istoria cinematografului, unul dintre ultimele si cele mai memorabile fiind Kill Bill al lui Tarantino.

Un alt aspect care apare vizbil si diferit in acest film este reconstituirea fundalului istoric al perioadei razboiului civil american. De la Pe aripile vantului si pana la Cold Mountain este una dintre cele mai filmate epoci ale istoriei americane, si una care a prilejuit filmarea a nenumarate scene de masa si de razboi. Pare poate straniu, dar viziunea italianului Sergio Leone filmata in Europa se incadreaza perfect in aceasta serie de tablouri ale istoriei americane. In plus juxtapunerea situatiei cautatorilor de comori cu a celei a soldatilor angrenati in absurdul razboiului in transee prilejuieste o comparatie cu nuante anti-militariste. Si unii si altii joaca jocuri ale mortii din care sunt putine sanse sa supravietuiasca. In momentul prins in cadru insa jocul escrocilor pare a avea mai mult sens, si in definitiv mai multa esenta umana decat absurdul joc de-a razboiul, cu distrugerile sale nimicitoare si la o scala mult mai extinsa.

http://www.youtube.com/watch?v=NRw00jaFgo4

(video source lickmybigdick1)

Desigur insa ca actorul care domina filmul este Clint Eastwood. Incheind trilogia care ii lanseaza cariera, ‘The Good, the Bad and the Ugly’ finiseaza portretul Omului Fara Nume din filmele precedente, mercenarul norocului, ucigasul care nu scoate niciodata primul pistolul si nu ucide niciodata fara finalitate. Daca scenariul il pune aici in situatii diferite si in perspective diferite decat in ‘Pentru un pumn de dolari’ in scena finala a duelului triunghiular (una dintre cele mai bune scene de duel cu pistoale din istoria westernului) el isi recapa poncho-ul parca pentru a inchide ciclul. In permanentul joc de inselaciune si moarte cu ceilalti doi protagonisti Blondie al lui Eastwood este singurul care isi permite manifestari de umanitate si acte de compasiune care ii pun viata in pericol, dar si el si noi spectatorii stim ca el este si mai bun si mai rapid si mai precis decat adversarii sai si ca ii va dovedi in final. Final care cinematografic reprezinta figura sa topindu-se in imensitatea desertului, imagine care inchide cat de poate de adecvat trilogia lui Sergio Leone.

Detalii despre film, cronici, opinii, date tehnice pot fi gasite la http://www.imdb.com/title/tt0060196/.