source press.princeton.edu

Acum un an cand televiziunile erau invadate de emisiuni ocazionate de implinirea a 20 de ani de la caderea Zidului si prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est, am vazut printre altele documentarul regizorului veteran Leslie Woodhead intitulat How the Beatles Rocked the Kremlin despre care am scris aici pe blog. Verbul to rock are sens multiplu in engleza insemnand si a zgudui si fiind si o parte din rock’n'roll. Ideea filmului era pe cat de simpla pe atat de revolutionara – razboiul rece nu a fost castigat nici de NATO, nici de Reagan si nici macar de superioritatea economica a Vestului, ci in primul rand de muzica Beatles-ilor si a celorlalte formatii de muzica pop si rock care incepand din anii 60 au infiltrat in constiinta tinerilor cetateni sovietici si ale celorlalte tari ale ‘lagarului’ subversivele lor melodii, si odata cu ele simtamintele unei generatii care dorea sa traiasca si refuza ordinea sociala stabila de orice culoare, si mai ales ideile de libertate de gandire si creatie. Cartea publicata in 2009 in engleza de Andrei Codrescu la Princeton University Press sub titlul The Posthuman Dada Guide – Tzara & Lenin Play Chess si tradusa de Ioana Avadani in editura Curtea Veche ca Ghid Dada pentru postumani – Tzara si Lenin joaca sah include o idee asemanatoare – in 1989 caderea comunismului a reprezentat cel putin o victorie temporara a binelui intr-un razboi continuu care opune in istorie gandirea totalitara si limitarile ordinii istorice inererente ei cu libertatea de creatie si de expresie reprezentata de curentul Dada si de urmasii sai.

source www.curteaveche.ro

Postumanii carora le este adresata cartea – editata in editiile engleza si romana in format de ghiduri de buzunar pentru un presupus si utopic tel practic imaginar suntem noi, cetatenii secolului 21, a caror fiinte si pesoane sunt in procent din ce in ce mai mare reprezentate de instrumentele electronice care ne extind personalitatea si ne conecteaza in aparent invizibile dar foarte reale retele de comunicare si interactiune sociala. Noua si urmasilor nostri din ce in ce mai robotizati ne este destinata lectia care arata ca pentru a supravietui ca entitati libere trebuie sa pastram anarhismul, hazardul, libertatea de a crea si de a ne exprima dincolo de regulile scrise si pre-programate. In sprijinul acestei teze este adusa descrierea istorica, dezordonata sau arbitrar ordonata in intamplarea alfabetica – dar regula principala in Dada este lipsa de reguli – a conflictului de la inceputul secolului 20 intre Dada si revolutia bolsevica, conflict indirect si materializat printr-un joc de sah care poate a avut sau poate nu a avut loc in Zurichul neutru al anului 1916, adapost vremelnic al refugiatilor politici si al protestatarilor antirazboinici, scena a artei de avangarda si a tuturor intrigilor spionajului european,  intre intemeietorul dadaismului si taticul revolutiei, intre Tristan Tzara si Vladimir Ilici Lenin. Jocul de sah favorizat atat de revolutionari cat si de avangardisti capata aici o valoare simbolica dincolo de pasiunea propriu-zisa a jocului caci cele doua curente de gandire jucau un joc de miza mult mai mare pe esichierul istoriei, o partida intre modelul omului Dada (clovn siber si ludic) si politicianul care preconiza modelul ‘omului nou’ (care daca nu este ucis material este condamnat la moartea prin plictis).

Andrei Codrescu - source diversity.org.mk

Eseul lui Codrescu este compus ca un dictionar de termeni cu o ordine aparent aleatoare, dupa parcurgerea caruia cititorul ramane insa cu o imagine clara si convingatoare a istoriei dadaismului, a influentei sale in cultura secolului 20, a perenitatii dadaismului (‘Dada nu rugineste’) ca concept si ca simbol al libertatii contrapuse constrangerii sistemelor. Ca intr-un text internetic textul include trimiteri care intr-o varianta digitala ar putea fi hiperlink-uri si banuiesc ca pe undeva Codrescu ascunde sau poate pregateste o asemenea varianta. Unele dintre articole cuprind mini-eseuri de istorie literara, politica sau culturala cu excelente capitole dedicate originii evreiesti a lui Tzara si a altora dintre exponentii de marca dadaismului, a vietii culturale si politice romanesti in perioada interbelica, a evolutiei dadaismului si a pionierilor sai in cursul secolului, contributia si conflictele cu alte curente importante cum ar fi suprarealismul. Analizele istorice ale mediului elvetian in care in decurs de cativa ani s-au intalnit conducatorii revolutiilor in arta si in politica ce aveau sa marcheze istoria restului de secol sau a influentelor culturii si mentalitatii balcanice asupra avangardismului sunt profunde, inteligente, amuzante si interesante la lectura. Observatii culturale de exceptie marcheaza din loc in loc textul – cum ar fi cea care diferenteaza istoria majoritatii popoarelor care au la baza un text scris politic cum ar fi o constitutie sau o declaratie de independenta de cea a romanilor care are ca fundament poezia lui Eminescu. Cateva inexactitati istorice (putine) merita a fi corectate intr-o viitoare editie. Cadetii au aparut pe scena istorica a Rusiei dupa prabusirea regimului tarist in februarie-martie 1917 deci Lenin nu se putea framanta cum sa le contracareze influenta in octombrie 1916. Rebeliunea legionara din ianuarie 1941 din Romania a fost inabusita de Antonescu si nu de rege (‘un rege cu ceva mai feroce’). Marcel Iancu nu a fost creatorul scolii israeliene de design (s-a ocupat foarte putin de design si arhitectura in Israelul ascetic si utilitarist in care ajunsese in anii 40 si cel din primul deceniu de existenta in anii 50) ci ‘doar’ un pictor important si intemeietorul satului artistilor de la Ein-Hod. Capitolul despre Internet pare in afara de context – interesant in sine dar putin relevant pentru ansamblul cartii si daca deja Internetul este vazut ca o continuare istorica a unor interneturi neelectronice – observatie corecta si profunda – atunci poate ar fi trebuit sa se faca si diferentierea in restul textului intre Internet si interneturi. In schimb anecdota istorica legata de originea germana a numelor evreiesti est-europeene in catalogul de nume comisionat de imparateasa Maria Tereza poetului E.T.A. Hoffman este delicioasa (si inedita pentru mine).

Tristan Tzara - source istmina3.s3ra.com

Personalitatile lui Lenin si Tzara sunt prezentate si analizate in detaliu. Lenin este demitizat, coborat depe piedestalele statuilor propagandei comuniste si adus la masura limitarilor sale umane, ale unui geniu cenusiu, calculat si planificat, dar si indiferent la consecintele umane ale actiunilor sale revolutionare. Pe Tzara cautarile artistice il vor impinge spre Franta de dupa primul razboi mondial, il vor pune in dialog si apoi in conflict cu alte personalitati si curente ale avangardei. Al doilea razboi mondial in vremea caruia spre deosebure de multi alti artisti de origine evreieasca lui Tzara nu i s-a oferit biletul salvator spre America il determina sa se alature miscarii comuniste de rezistenta antifascista. Victoria de dincolo de mormant a lui Lenin asupra personalitatii lui Tzara nu dureaza dincolo de revolta anticomunista din 1956, cand Tzara paraseste partidul si miscarea comunista, intorcandu-se spre finalul vietii spre radacinile sale evreiesti si spre misticismul Cabalei.

Lenin - source sector930.com

Pe masura ce relatarile avanseaza pe axa timpului intervine in text si experienta personala a autorului. Curentele poetilor beatnici si ale hippie-ilor sunt asociate nu in mod neasteptat lui Dada, si de aici subversiunea ideologica a libertatii de gandire izbandeste in final si invinge inchistarea regimurilor totalitare la sfarstul secolului 20. Izbanda momentana, caci asaltul tehnologic pare a fi in ochii autorului o noua incarnare a amenintarii totalitare, si de aici necesitatea ghidului. O lectura interesanta, intriganta, o carte cu multe pasaje memorabile, diferita de majoritatea altor carti pe care le-ati citit sau le veti citi.

(video source pdxjustice)

Am gasit pe youTube si o secventa cu autorul vorbind despre cartea sa la o universitate americana.