Am avut ieri cateva ore libere pentru cutreierat prin Geneva. Am inclus o vizita la libraria Payot (prima intr-o librarie de carte in limba franceza in ultimii doi sau trei ani) si o scurta trecere prin muzeul de arta si historie la care nu reusisem sa ajung in vizitele anterioare.

Geneva mi s-a parut intotdeauna (din perspectiva vizitatorului grabit si superficial desigur) un oras mai putin elvetian si mai mult gazda a sediilor diferitelor organizatii internationale si dormitor pentru slujbasii lor si slujbasii slujbasilor lor. Doar limbile vorbite pe strada sau in tranvaie par sa se schimbe. Franceza ramane una dintre limbile vorbite in Geneva, dar din ce in ce mai mult i se adauga chineza – proportia de chinezi pare sa fi crescut enorm, si nu este vorba numai de muncitori, ci (mai ales) de oameni de afaceri sau poate functionari internationali. Fizionomiile de pe strada sunt de toate rasele si culorile, si daca par sa fie ‘europeeni’ sanse bune sunt ca sa ii auzi vorbind ruseste.

Sediul organiatiei internationale care se ocupa de standardizarea comunicatiilor se afla in zona in care in anii 20-30 ai secolului trecut se afla Liga Natiunilor si Crucea Rosie internationala isi are pana astazi sediul. In vecinatate se afla dintotdeauna un sediu al organizatiei internationale a refugiatilor, acum a rasarit si un lagar de ceea ce in Israel numim ‘caravile’ – caravane dotate cu un nivel decent de confort – asta la 200 de metri de Place des Nations! Refugiatii care le locuiesc sunt africani, poate somalezi sau sudanezi.


Faimoasa promenada de la marginea lacului, cu hotelurile celebre si de mare lux si traditie, cu balustrada, felinarele si vederea spre lac si fantana emblema a Genevei este napadita de un fel de balci ambulant, cu zeci de corturi si tarabe de vandut bazaconii si distrat copiii in vacanta. O fi si asta un semn al diversitatii culturale.


Minarete desigur ca nu am vazut. Poporul elvetian a decis ca nu le doreste in cadrul unui mult discutat referendum. Am vazut in schimb turlele aurite ale unei biserici rusesti, sclipind in soarele verii, in plin centru istoric, vis-a-vis de muzeul de arta si istorie al orasului (care isi sarbatoreste doua secole de existenta si care pe placa de marmora il include pe Napoleon I drept unul dintre binefacatori). Despre muzeu insa poate alta data.