Prietenul meu Radu-Ilarion Munteanu cunoscut in lumea internetica si sub pseudonimul de rim a avut interesul de a raspunde notelor mele de lectura la ‘Adio, Europa!’ si bunavointa de a accepta ca raspunsul sau sa fie publicat pe blog. Raspunsul sau este mai mult decat un comentariu, este un adagio documentar care mi se pare cu atat mai valoros cu cat rim a fost editorul primei editii digitale a cartii la Editura LiterNet. Textul ii apartine si il preiau in intregime, cu mici corecturi editoriale din varianta internetica.

————–

Am citit notele de lectura ale danromascanului la cartea – piatra unghiulara, daca nu cheie de bolta a literaturiii celui care a fost ion d sirbu, fie odihnit. D vine de la Dezideriu, ceea ce nu poate fi de natura sa va mire. Nu comentez notele de lectura ale lui dan, un text de bun simt nu are nevoie de comentarii.

Ii multumesc insa pentru mentionarea aces(a/i)bilitatii online a textului cartii in biblioteca editurii liternet. Atat in plan obiectiv, cat si subiectiv. Pentru mine chiar conteaza ca o informative pe care am furnizat-o repetat e preluata obiectiv intr-un text coherent si in cea mai mare masura exact.

Ca unul pentru care reeditarea digitala a cartii a fost unul din proiectele vitale (nu glumesc) ale implicarii si integrarii in echipa LiterNet, daca nu cel mai important, datorez cateva informatii in completare, cu scopul de a pune notele de lectura ale lui dan intr-un context.

Pana acu’s 4 ani aparusera 4 editii, toate, inerent, postume. Prima, pe hartie de ambalaj, la “cartea romaneasca”, in 1992, ultima, la grupul editorial “corint” (unde era atunci director criticul si conferentiarul universitar Daniel Cristea-Enache, cel mai talentat dintre literati, (4 cunosc eu) care au produs teze de doctorat in I D Sirbu), in 2006. Am uitat care e a treia, insa tin minte ca am fost nevoit, la lansarea ultimei, sa-l corectez pe tanarul critic Paul Cernat, care omisese editia LiterNet la numaratoare.

Cartea a facut obiectul primei lansari publice, derulate chiar la Petrila, simultan cu data nasterii scriitorului, cu prilejul ultimei editii a festivalului “om rau”, organizat de artistul graphic Ion (Noni) barbu, in prezenta sotiei scriitorului si a Mihaelei Schiopu, autoarea celor diua coperti pe care Dan le-a inserat in articolul propriu. Trec acum peste problemele formale, pentru a pastra firul. In statistica descarcarilor, primul volum ocupa locul 3, cu aproape 20000 de descarcari, dupa scenariul lui Dan Mihu preluat abuziv de Cristian Mungiu pentru celebrl si premiatul sau film 4,3,2 (si care a facut un salt major de impact dupa protestul public al autorului real al scenariului, necitat pe genericul filmului si dupa o carte de critica a lui Daniel). Din peste 250 de carti publicate. Sigur, descarcarea nu dovedeste lectura, dupa cum nici cumpararea din librariei n-o dovedeste. Oricum, fara a putea evalua statistic acesti coeficienti de randament real, editia online s-a dovedit competitiva ca impact public fata de toate celallte 3 tiparite. Spe sa fie sesizat faptul essential ca datele de mai sus nu sunt motivate de lauda de sine, care m-ar descalifica. Implicarea mea in editarea cartii trebuie interpretata atat obiectiv, si opinia lui Dan sustine rostul implicarii, dar, de ce n-as recunoaste-o, in mai mare masura subiectiv. Ca o datorie de cosntiinta fata de spiritul tinutului meu natal. Care e tinutul natal al scriitorului.

Desi acesta a avut abilitatea de a nu oferi indicii de recunoastere, modelul ascuns al isarli^kulii e Craiova, unde scriitorul si-a petrecut ultimii ani ai vietii, ca secretar literar al teatrului national local. Si unde a scris si una din piese, “arca bunei sperante”, jucata in anii 70 la teatrul de comedie.

Sursa personajului Olimpia (jucata remarcabil de dana dogaru in serialul tv) e insasi Lizzy, sotia scriitrului. De fapt a doua. Prima divortase de el cand era in inchisoare, la fel cum se intampla lucrurile in romanul “cel mai iubit dintre pamanteni” al monserulu Preda. O femeie remarcabila. Daca structura umana a personajului literar e mai greu recognscibila pentru unul care n-a vazut-o decat odata, in 28 iunie 2004, cu prilejul lansarii, pe femeia batrana in care se simtea taria de odinioara, am cules destule marturii din cercul apropiatilor pentru a proba identitatea caracterologica a personajului cu sursa lui.

In 1982 Aparuse, in volumul de proza “soarecele b si alte povestiri”, o nuvela care s-a dovedit in timp a fi o ebosa, un embrion, o “statie pilot” a romanului, de fapt insusi romanul, in nuce.

Referirea lui dan la LiterNet ca sursa de lectura ma indrituieste sa repet invitatia de a citi in foileton prima parte, cea biografica, si de fapt cea mai reusita, a teei de doctorat al lui Daniel:

http://atelier.liternet.ro/arhivarubricii/54/De-la-Petrila-la-Petrini-Viata-lui-Ion-D-Sirbu.html

ordinea fragmentelor e de jos in sus. Sunt numerotate.

Textul integral ca unul din cele doua capitol mari ale tezei dezvoltate, apare in volumul “”un om din est”, de Daniel Cristea-Enache, ed Curtea Veche, 2005.

Un fragment din carte este de gasit la:

http://atelier.liternet.ro/articol/3742/Daniel-Cristea-Enache/Un-om-din-Est.html

in arhiva rubricii fragmentarium.

Sub fotografia, habar n-am din ce motive pierduta, probabil cu ocazia transferului pe noul server (nu e singura gaura de gen), cuvantul scris cu rosu “cronica” e hyperlink la cronica dubla a cartii: semnatari Dumitru Micu si Horia Garbea.

Raspunsul la intrebarea finala a lui Dan e incitant. Ca unul care a trait anii astia, ma simt obligat sa reflectez. Raspunsul cel mai probabil insa ar fi unul trist. Pastrand absolut toate proportiile, s-ar putea spune, deocamdata cu prudenta, pana ce voi incerca sa raspund intrebarii lui Dan, despre Gary Sirbu ce s-a spus in mediul familial despre bunicul meu patern, in urma cu 2 generatii: a fost asa de inteligent incat a murit la timp. Scutit sa moara de inima rea.