Archive for March, 2010

Here are a few photos taken last night at our Seder celebration. I hope that you will enjoy them.

Hag Sameah!

This is the Seder table before the action started.

This is the traditional Passover dish. It’s translated in English, so that we know what to put on the plate as ‘maror’ or ‘carpas’ :-)

That’s me saying my prefered prayer – the one that reads ‘Blessed be You our God, King of the World, Creator of the Grapewine!’ Liliana watches me to make no mistakes.

Did I tell you that Liliana makes the best gefilte fish in the Middle East?

This is how our roasted chicken tray looked when we took it out of the oven.

Nu poate fi o ocazie mai buna decat ajunul sarbatorii de Pesah pentru a gazdui o noua contributie a proetenului meu dr. Gica Manescu cu amintiri despre calendar si sarbatori.

——-

Am tinut seama de calendarul obisnuit (nu judaic) si am trecut prin mintea si memoria mea, acele sarbatori, evenimente care mi s-au parut mai importante, unele mai vesele, altele mai rascolitoare. Istorie, minuni, noroc, ce au insotit neamul nostru in decursul celor cateva mii de ani ce ne sunt in spate., Le-am presarat unele, cu amimtiri, intamplari deosebite, la care am luat parte sau am fost martor ocular.

source - www.babble.com


Desi sunt um om batran, ma bucur de o memorie, unii imi spun ca e iesita din comun, prin care parca retraiesc zilele si faptele petrecute, acolo, cu multe zeci de ani, in viata mea, focseneana, copil fiind si chiar adult. Daca as putea, as fi voit sa ma adresez  Prof. Eric Kandel, evreu ,nascut  in Austria , supravietuitor al nazismului, si traitor in USA. Este Laureat al Prmiului Nobel pentru medicina din 2000, pentru studiile sale despre si asupra memoriei (am scris candva) .        .
Anul calendaristic, are cam prin februarie, sarbatoarea vesela de Purim. Ne bucurm de  grija si framantarile  reginei Ester,evreica salvatoare a poporul ei de un Hitler al antichitatii. In cinstea si memoria ei, se da citire povestirii Meghilat Ester. La auzul numelui de Haman,- vizirul anrisemit – se fac zgomote : batai cu picioarele sau cu morisca, -”gragarul ” (nu stiu un cuvant romanesc).  Unii, se costumeaza si in Romania, se mascau, si intrau, necunoscuti, fara glas,in casele unde se petrecea,

source www.johnpratt.com

Dupa o luna,suntem, ca acum, cu toti evreii din lume, in zilele de a sarbatori Pesach. ( Anul asta este mai devreme) .Sarbatoare frumoasa, si ca istorie si ca evenimet. Se termina perioada de sclavie a poporului nostru, in Egipt. Moise, un om intelept, cu vointa,  putere de convingere si credinta, a reusit, sa scoata poporul si sa-l duca, timp de 40 ani, spre  Tzara Fagaduintii. Ne-a dat Tablele Legii, cele 10 porunci, venite de la Puterea divina, ca baza a conduitei si regulilor de viata, valabile si azi .
Eram in clasa I – a primara, a Scolii Comunitatii evreesti  si cum ne apropiam de finele anului scolar, stiam deja , dupa cum ne invatase melamedul (dascalul) nostru, domnul Goldstein, alef – bet si mai mult, doua rugaciuni  (una era Mode ani ) si despre  sarbatorile noastre, cu obiceiurile lor. Ce mandru am fost, cand in seara de Seder, am sezut la masa intinsa pentru toata familia, la stanga bunicului, din capul mesei. Erau toate pregatite cu grije, si el incepea ritualul. Asreptam cu nerabdare, momentul cand voi primi semnul de a pune cele 4 intrebari – Ma nishtana..-. cu ce se deosebeste seara aceia de alte seri.Le stiam pe din afara. Tot  cu nerabdare asteptam sfarsitul si servitul bucatelor delicioase. Ii spuneam totdeauna mamei, o gospodina foarte priceputa, ca supa de pasare, ca la bunica, nicaeri n-o mananc. Priveam  sa vad daca se goleste paharul cu vin, pregtit pentru profetul Eliahu  si apoi,fuga, de a gasi, pasca ascunsa.Cum orasul Focsani, avea o garnizoana militara mare (o Divizie), erau si  militari evrei, din alte regiuni. Ei se adunau la sinagogi,  in serile sarbtorilor deosebite si plecau cu cate un enorias, pentru cina festiva. La noi, locul lui, era in dreapta bunicului. Deoarece  aveam senzatia ca am fi mai flamanzi, mereu rontaiam cate ceva: pasca cu unt si sare,oua tari, din oala de tuci din bucatarie, cu sare si pasca. In familia mea nu se manca paine, se mergea la Templu, La generatia mea, religia nu mai are loc de frunte. Noi mancam painea, numai din freezer, si pasca, ca o delicatesa , in cafeaua cu lapte sau in forma de chiftele ( latchis). Este si placere si traditie.

Dupa 7 saptamani, avem Savuot. Ma bucuram, nu numai eu, cu coltunasii si papanasii cu branza si placinta cu branza dulce, presata cu zahar pudra. Unii copii, umpleau sticle cu apa si se stropeau intre ei. Nu mi-a placut ” distractia “..

Sarbatorile, numite ” de toamna ” sunt cele mai importante. Anul nou judaic – Rosh Hashana si Iom Kipur, ziua pocaintei si a iertarii pacatelor. Zi de post, rugaciuni si resemnare. Majoritatea evreilor, chiar nereligiosi, merg in aceasta zi ,la o sinagoga, in amintirea celor dragi, plecati in alta lume. Cum bunicul meu (si cu toti urmasii de sex masculin) au facut sau mai fac parte din categoria ” de elita ” a etniei noastre, a  ” Cohanimilor “, sedea toata ziua la amvon,  in Templul  Coral,unde era si administrator (Gabai), fara incaltaminte, invelit in talit voluminos: ( shalul de rugaciune ). Tzinea sa ma vada, in preajma lui. Mie imi ardea de a fi cu prietenii. Cand se apropia ora binecuvantarii poporului, pe care o facea el, apaream, El ma vedea, zambea si scurt timp dupa aceia, cu capul acoperit si cu ambele maini cu degetele rasfirate in doua litere V, rostea rugaciunea . Erau momente de tacere totala si de smerenie. Eram achitat de datorie. Cand cineva anuntza spre seara ca a aparut prima stea pe cer, se sufla in shofar si  cu ” a ghit yur “- un an bun-ne intorceam acasa. Pe masa visinata ( beam jumatate de paharel ) si rachiu (doar un unchi al  meu, era amator de un “bronfn “ ). Pe doua tablete, felii din doua cake-uri – un “leikekh “.galben si pufos  si o “turta din miere ” Eram sfatuiti sa nu ne indopam si sa  asteptam masa, cu bunatati diferite si gustoase.

Urma Sucot, cad unii isi faceau cabane de scanduri, acoperite cu frunzis si petreceau ore bune, in ele. Mancand, rugandu-se, s.a. Nu am tinut la datina asta. Nu numai eu. Nici ai mei. Bunicii nu aveau loc si la noi, nici nu era vorba, Ultima zi – Simhat Tora – Bucuria Torei, spre seara, la Templu, se scoteau sulurile sfinte, se imparteau unor enoriasi, si in sir indian, se trecea printre randuri, cu urari de bine si noroc.  Cand aveam vreo 4 - 5 ani,ma cocotzam in bratele bunicului, care deschidea sirul   El tinea cu o mana un sul ,iar cu cealalta pe mine, caruia   in daduse o Tora mica, pe care o strangeam, langa piept, sa nu-mi scape. Primeam urari de bine si le returnam multimii.

Anul se incheia cu Hanuca – Sarbatoarea luminilor. Victoria Macabeilor asupra grecilor, baricadandu-se in Templu, pentru lupta si rezistenta. Opaitul aprins a durat 7 zile Desi cu ulei pentru o zi, a dat lumina o saptamana..Minunea de Hanuka.. Bunicul aprindea lumanarele in toate serile,adaugand cate una. Daca ma aflam la ei, ma lua in bratze si cu atentie, tinandu-mi bratul cu lumanarica de aprindere, aplecam flacara  spre lumanarea noua Rugaciunea o spunea batranul .Ma delectam cu gogosi si cum venea si Craciunul, era bucuria de iarna, in alte moduri

Mai sunt  cateva sarbatori , Lag b` Omer, Ziua recoltei (mancam  fructe mediteraniene : portocale, roscove,  smochine, curmale, stafide ), Postul de 9 Av (distrugerea Templului ) ai altele cu importanta minora pentru mine, si nici nu le stiu pe toate si insemnatatea lor.

source - blog.newsok.com


A few Passover Songs in the eve of  the holiday of freedom of the Jewish people.

Hava Alberstein’s version of Chad Gadya is one of the most beautiful I have ever heard.

http://www.youtube.com/watch?v=2-dwR8s3i0c

Here is another version written by a famous chazan named Moshe Oysher.

(video by bluesdance)

… and an explanation of the song by rabbi Jonathan Ginsburg which is so fit to the symbolics of the song for the holiday and the history of the Jewish people.

(video by rjhiggins)

Passover songs into the hip-hop era sound like this – here a rap version of the story of Moses.

(video by 12tribefilmsfoundatn)

And to end with – Dayenu at the Passover celebration  in Kibbutz Naan.

(video by UntroubledSpirit)

Hag Sameah, A Happy Passover to all!

One of my best friends at the IETF meetings is a refined amateur of good food and we made out a kind of a tradition to have at least an exquisite dinner at each meeting, wherever we meet. It always ends in having an unforgettable meal, and almost always also ends in visiting expensive places. Quality comes at a cost. However, this was not the case with Cafe Hiro in Cypress, south of Los Angeles. Quality came here at an unexpectedly reasonable price.

cafe hiro

There is something about the decoration of American restaurants that fascinates me. I do not know if books have been written on the subject, they must have been, but I did not read them. In a culture where eating out is a popular entertainment and a mass entertainment as well, interior decoration reflects the personality of the owner, of the team, and of the chef.

Naki's mural at Cafe Hiro

The art in the restaurant belongs to an artist by the name of Naki whose murals and paintings define the style and the atmosphere. They look a little bit like naive representations of Californian icons. Mickey Mouse’s kingdom is not far away actually.

more of Naki's art at Cafe Hiro

We had three type of wines at a table of six. We started with a white Zinfandel, a little bit on the sweet side, but well fit as an appetizer. Glasses were special and generally the glasses, dishes, cutlery are nicely shaped and pleasant to see and use.

white Zinfandel is served

What about the food? I must confess that I am not a huge fan of fusion styles of cooking – I prefer authentic and ‘mono-ethnic’ cuisine. So the self-definition of the restaurant as ‘a blend of Japanese and French, with a touch of Italian’ made me cautious. Yet I had the pleasant surprise to discover that the chef’s Hiro Ohiwa’s is all interesting, not pretentious, tastes and looks well. Probably California is indeed the place to taste ‘fusion’.

Tipsy Manila Clams

Among the starters that we shared I will mention the Tipsy Manila Clams, which came with wassabe andcooked with garlic, shallot and celery in a white wine sauce. A touch of Japanese condiments gave a special touch to the often banal fried calamari.

Tofu Salad

Most surprising was however the tofu salad, which was made tasty and interesting by the combination of fine olive oil and exotic spices. Did I mention that my lover of high-end cuisine friend is a vegetarian? Without the risk of ever converting my carnivore self to his religion, he often succeeds to demonstrate me that you can have a fine dinner without the risk of having indirectly caused the death of any animal in the process.

Chilean sea-bass

The main courses (entrees as they are called in the US) at the Hiro Cafe are not huge, but satisfying in the natural order of a several plates dinner. One of my favorite fishes – the sea-bass here of the Chilean brand comes in several ways, with mushrooms or asparagus for instance. On the European side of the menu one of my colleagues had the osso-bucco and the ‘melting in my mouth’ feedback was heard.

Osso Bucco

Of course we had deserts. I will mention the one I picked, which was really exquisite, although not everybody may be happy with the taste. It was called ‘Green Tea Blanc-Manger’ – a gree tea custard, strongly flavoured and not very sweet. I loved it, but then not everybody likes green tea or green tea based deserts, I know.

The bill came at an astonishing 43 USD per person including taxes, excluding tip (well deserved for an attentive service). Everybody had three courses, at least one of us four. We had four bottles of wine. Many times when I have good dinner I say that it’s expensive but worth, we live just once after all. Seldom I say that a dinner is worth more than the money I paid for it. This was one of these cases.

I recommend the place for everybody who is around in the South Los Angeles area. Information about the restaurant can be found on their Web site at http://www.cafehiro.com/.

 

Contributia de mai jos apartine Deliei Marc, care a participat la ‘One World Romania 2010′ – Festival de film documentar dedicat drepturilor omului – 19 martie 2010

 

LANGUAGE DOES NOT LIE (LA LANGUE NE MENT PAS) – Limba nu minte – regizor Stan Neumann – Franta – 2004 – Productie Les Film d’ici – Paris – Franta, a rulat in prezenta regizorului, cu care s-a purtat apoi o dezbatere interesanta.

Filmul este o marturie complexa si sobra privindu-l pe Victor Klemperer (1881-1960), evreu profesor de literatura in Dresda, casatorit cu o ariana. Inca de la venirea lui Hitler la putere in anul 1933 si pana la incheierea razboiului in 1945, Klemperer isi poarta propria sa lupta de rezistenta, sprijinit de sotia sa, scriind intr-un « jurnal de supravietuire », marturie a faptelor din viata cotidiana si studiu al limbii si al limbajului specific universului dictatorial. El observa si noteaza din postura sa de lingvist si sociolog, pentru viitor, caci stie ca maine, indiferent cand urma sa fie acest maine, faptele vor fi percepute in alte dimensiuni. La inceput a fost cuvantul, dar ce tragic este cand prin cuvant, un dictator simplifica democratia, o simplifica pana la anulare. Faptele petrecute in acei ani sunt bogat exemplificate prin imagini de arhiva personala a lui Klemperer, dar si cu filmari ale vremii, cuprinzand atat liderii germani, cat si oameni simpli. Simpla enumerare a activitatilor umane normale, dar INTERZISE evreilor (si rostite cu o voce egala si trista), sunt o abominabila imagine a « fanatismului » nazist ; fanatism fiind un cuvant cu conotatii extrem de pozitive in acei ani. Evreilor nu li se permite sa circule dupa caderea intunericului, sa se plimbe in Parcul Central, sa circule pe strazile X si Y si Z, sa intre in Gara orasului, sa detina autoturisme, aparate de radio, sa mearga la teatru, la concerte, sa cumpere si sa consume peste, sa detina animale de casa : pisici, caini…Pana si soarta bietelor animale de companie se afla sub controlul strict, birocratic si rece al nazismului : pana si pisica germana intra in opozitie cu pisica straina. Cuvintele par o banala insiruire a unor caractere grafice – insa faptele carora le sunt dedicate, pe care incep sa le denumeasca intr-o noua dimensiune, descriu un nou ghettou, acela al limbii pervertite la nationalismul-socialist. Se naste limba dictaturii, de fapt limba dictaturilor, pentru ca istoria ne-a dovedit si din pacate inca ne-o dovedeste, ca pe langa pervertirea omului, pervertirea limbii este inca unul dintre fenomenele caracteristice acetot marasme social-politice. Luand numai un singur exemplu din cele observate si notate de catre Klemperer, cuvantul « volk », acesta devine precum « sarea in bucate », compunandu-se cu alte cuvinte, repetat cu obstinenta, intrat cu forta in mentalitatea oamenilor, acest cuvant impreuna cu familia lui devine grotesc, devine dusman al notiunii normale pe care o defineste

Cineva observa in dezbaterea postvizionare ca regizorul (ca si Klemperer insusi in Jurnalul sau), a adoptat o maniera lipsita de emotivitatea pe care ar fi starnit-o in mod normal, faptele si imaginile prezentate, insa Stan Neumann  a subliniat faptul ca a stii, a cunoaste si a pricepe rational, la rece este mai important si mai constructiv. Eu insa, spun ca m-au emotionat atat personalitatea si taria profesorului Klemperer, cat si demersul regizorului, documentar, artistic, plastic, cultural, istoric, omenesc  ! Si este extrem de incitanta ideea ca « limba este mai adevarata decat sangele » si merita sa ne aplecam si sa analizam aceasta idee, sa vedem in ce masura s-a dovedit sau se dovedeste a fi reala – si cat – ieri si astazi si in viitor !

Stan Neumann – http://fr.wikipedia.org/wiki/Stan_Neumann

Walter Isaacson is the  author of the most comprehensive and well written biography of Albert Esinstein -  Einstein: His Life and Universe and the president of the Aspen Institute.

The Atlantic published  in its last December issue an article of his based on cerrespondence of Einstein around his first visit to the US in 1921, documents which were not available when he wrote the book.

 http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2009/12/how-einstein-divided-americas-jews/7763/

The article seems significant to me not only because of the value of the new documents about one of the most significant personalities in the histry of the 2oth century and his relation to the Zionist cause, but also for revealing aspects about the divisions in the American Jews community concerning the fight for the formation of Israel and support for Zionism that seem to be actual until today.

Discutia de mai jos publicata cu permisiunea autorilor a aparut prima data in lista internetica ‘discutii2006′. Doi specialisti, profesori universitari in domeniile metalurgiei si respectiv al matematicii se afla intr-un dialog pasionant despre codurile matematice pe care unii autori le presupun ascunse in textul original al Vechiului Testament.

————-

Rafi Manory

Ajung la acest mesaj cu intarziere. Da, Biblia contine date ascunse in ceea ce se numeste ghimatria. Fiecare litera ebraica are un intels numeric si multi rabini se ocupau cu cautarea de intelesuri peste intelesul exact al cuvantului. Unul din verseturile care vorbeste despre templu e scris cu o litera in plus, si daca ii iei in serios, acolo apare proportia pi dintre circumferinta si diametrul cercului. NU caut acum versetul, dar e vorba de o litera in plus la cuvantul KAV (linie). Valoarea numerica a lui KAV e 106. Daca se adauga un he la acest cuvant (un fel de h mut, ceva care nu exista in ebraica decit in cazul asta), se schimba valoarea numerica a cuvantului la 111. Relatia dintre 111 si 106 este exact relatia dintre pi si 3. (Incercati, iese exact). In versetul cu pricina se vorbeste despre relatia dintre cerc si diametru la unul din obiectele dela templu, si exista aceasta adaugire la cuvintul ‘kav’. Daca asta nu e curios ca ‘coincidenta’ atunci nu stiu ce e mai curios.

Francis Mantel

Ceea ce descrie Rafi in mesajul sau, este bazat pe un citat din cartea Regilor 1, Mlahim alef, din partea profeti, Neviim, din Tana”h, adica Biblia canonica originala evreiasca.   Autorul cartilor de Mlahim pare a fi profetul ovrei Yirmiahu (in romaneste cred ca se spune Eremia).

Locul precis al citatului amintit de Rafi este in Mlahim alef, capitolul 7, pasuk 23.

Sursa: http://www.mechon-mamre.org/p/pt/pt09a07.htm

Toata tarasenia urmeaza pe baza existentei unei greseli de ortografie, care consta in adaugarea unei litere nenecesare si aparent inorecte gramatical, in text. La cuvantul “linie” sau “curba”, in ebraica: “kav”, autorul adauga o vocala “hei” la finele cuvantului, ca sufix.

Intrebarea care se pune, este pentru ce?

O alternativa e sa spunem, om failibil a scris-o, si Dumnezeu stie, noi oamenii gresim uneori, si la scris, si la alte cele.

In traducerea romaneasca ortodoxa, unde impartirile Bibliei pe carti si capitole difera  de original, trebuie sa urmariti Cartea a treia a Regilor, cap. 7, propozitia 23.

Sursa: http://www.intratext.com/IXT/RUM0001/_P8A.HTM

Dar, daca presupunem ca Biblia nu este o carte ordinara, ci una extraordinara, si deci “greseli” de toate zilele nu sunt la ordinea zilei, ne intrebam, care a fost sensul si intentia adaugarii vocalei “hei”, la finele unui cuvant, unde, dupa regulile gramaticii, adaugirea nu isi are locul.

Un mare rabin faimos, creatorul Golem-ului, Mahara”l-ul din Praga (moreinu ha-rav Loew, adica invatatorul nostru, rabinul Loew), rabi Iehuda Loew ben Betzalel, care a trait in secolul XVI, intre anii 1520 – 1609, considera ca autorul cartii Mlahim din Tana”h stia ca numarul pi (care este raportul circumferintei cercului la diametrul sau; – catul, sau raportul; nu relatie si nu proportie, cum scrie Rafi), nu este egal cu trei, ci este un numar ceva mai mare decat 3. Mahara”l explica aproximatia pe care o considera cunoscuta de catre autorul cartii Mlahim.

Descoperirea acestui amanunt, amintit de catre Rafi, despre care am scris cu cativa ani in urma pe una din listele de palavre, a fost facuta in urma cu circa 250 de ani de catre un rabin extraordinar de erudit si inteligent, cunoscut sub numele de geniul din Vilnius. In ebraica, rabi Eliahu, ha-gaon rabi Eliahu me-Vilna, prescurtat, ha-Gra (Mica explicatie pentru cei ce ar crede ca prescurtarea ar fi trebuit sa fie ha-Gre, dar nu este: Ultima litera ‘a’ din numele prescurtat ha-Gra este ‘a’, si nu ‘e’, de la Eliahu, caci in limba ebraica, in scris, numele Eliahu incepe cu vocala ‘a’, adica cu alef, dar cu punctuatia de tzeirei sub litera alef), care a trait in secolul XVIII, intre anii 1720 – 1797. (Prefixul “ha” este in ebraica, articolul hotarat.)

Acest geniu din Vilna a aratat ca printr-o deviatie, probabil intentionata, de la regulile gramaticii si ortografiei ebraice, autorul cartii Mlahim a indicat ca el cunoaste o aproximatie ‘buna’ a lui pi, mult mai reusita decat 3, aproximatia rudimentara pe care, la prima vedere,  se pare ca o foloseste in ceea ce scrie in descrierile dimensiunilor pe care le noteaza.

Explicatia mai completa decat cea a lui Rafi, este redata in urmatorul pragraf:

” However, gematria may be used to counter the argument that this verse is an example of biblical error. In Jewish tradition, words appearing in portions of the Books of the Prophets are occasionally read (Kri) differently than they are written (Ktiv). Some biblical scholars, such as Rabbi Judah Loew, the 16th century Maharal of Prague, trace the provenance of the Kri/Ktiv dichotomy all the way back to the authors of the Books of the Prophets. In its written form (Ktiv), the verse uses the word KaVaH (Kuf, Vav, Hey) for the molten sea’s circumference. Yet, the word is read (Kri) as KaV (Kuf, Vav). The numerical value of KaVaH is 111 (Kuf = 100, Vav = 6, Hey = 5), while that of KAV is 106 (Kuf = 100, Vav = 6). The ratio of these two numbers (111/106 = 1.047169) closely approximates the ratio between Pi and 3 (1.047197), giving an assumed value of 3.141507 for Pi, which is approximately 99.997% of the known value. The Vilna Gaon, a Rabbinic luminary of the 18th Century known for a remarkable mathematical prowess, is often credited with this discovery. ” de la adresa urmatoare, care discuta ‘Ghematria’: http://www.search.com/reference/Gematria

Intru adevar, aproximatia lui pi observata de gaonul din Vilna, folosind ghematria, in cazul amintit de Rafi, cu eroarea aparenta de “kava” in loc de “kav”, referitoare la linie sau la linie curba, care devine o corectie excelenta la aproximatia initiala de 3 a lui pi, inmultind pe 3 cu fractia din parantezele urmatoare: 3 x (100 + 6 + 5)/(100 + 6) = 333/106 = 3,14150943, un numar care este o aproximatie destul de ‘buna’, ‘aproape’ de valoarea adevarata a lui pi, dpdv al nevoilor ingineresti antice, cu valoarea reala a lui pi care este exact egala cu

pi  = arccos(-1) = 3.1415926535897932384626433832795028841971693993751058209749445923078164062862089986280348253421170679

(Este important sa nu uitam cele trei puncte de dupa ultima cifra mentionata in scris, altfel nu putem folosi semnul de egal.)

Nu vreau sa abuzez de cititori, dar voi mentiona (fara legatura cu ghematria) ca fractia 333/106 este intr-un sens anumit, un element din sirul de aproximatii rationale (fractii ordinare) succesive ale lui pi: 3,  22/7,  333/106, 355/113,  103993/33102, 104348/33215, s.a.m.d., care sunt un sir optimal de aproximari ale lui pi, in sensul urmator: Dintre toate fractiile (ordinare) de numitor mai mic decat o anumita cantitate data, fractia care este cea mai apropiata de pi-ul nostru este unul dintre termenii acestui sir (optimal, in acest sens) de aproximatii a lui pi. Discutia care conduce la acest rezumat enuntat aici, poate fi gasita, de exemplu, la adresa:

http://home.att.net/~numericana/answer/fractions.htm#continued , sau in unele tratate mai avansate de teoria numerelor, care discuta despre “fractii continue”.

Banuiesc ca aceste consideratiuni,

precum si faptul ca numarul real pi nu este un numar rational, ci este un numar irational (cu demonstratie netriviala; vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Proof_that_%CF%80_is_irrational ),  si nu este un numar algebric (adica o solutie a vreunei ecuatii polinomiale cu coeficienti intregi), ci este un numar transcendental (cu demonstratie netriviala; demonstratia acestui fapt este un corolar elegant al faimoasei teoreme a lui Lindemann-Weierstrass, daca ne folosim de formula lui Euler despre reprezentarea exponentiala, in campul numerelor complexe, a numarului real 1, ca o putere pur imaginara a bazei ‘e’; vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Proof_that_%CF%80_is_transcendental#Transcendence_of_e_and_.CF.80 ),

i-ar depasi pe rabinii nostri Mahara”l si Gr”a, dar acestia au trait cu secole in urma, si fiecare om este om al timpurilor sale. Unii mai mult, altii mai putin.

Cu siguranta insa, stim ca acesti rabini stiau ca numarul real pi nu este un numar intreg, si incercau sa arate ca si autorul cartii Regilor din Biblie era constient/a de acest fapt.

Pentru ca gaselnita aceasta, foarte impresionanta in sine, este facuta “a posteriori”, cu milenii dupa definitivarea formei canonice a Bibliei, si nu fusese amintita, anuntata sau data, “a priori”, “la data publicari, cu mii de ani in urma, de catre autorul greselii gramaticale din Mlahim alef, eu raman cu dubiile mele robuste despre asa zisele … secrete dezvaluite de mesaje cifrate in Tana”h.

Si profesorul Barry Simon, matematician bun de la Caltech, si evreu ortodox religios, care intr-un timp credea ca credea in rezultate statistice deosebite despre mesaje ascunse in Biblie, mesaje si profetii obtinute prin concatenare de litere din Biblie, obtinute prin citirea lacunara a textului, obtinute prin salturi si eliminari de un numar fix de litere din text, dupa cativa ani a publicat ca, reconsiderand, si-a dat seama ca din acest punct de vedere, Biblia nu e diferita de Razboi si Pace de Tolstoi. Posed si eu patru carti in ebraica despre acest subiect.

Eu, nici inainte si nici acum, nu cumpar declaratii nedemonstrate.

Pentru cine are curiozitate ireprimabila despre subiectul misticismului la evrei, pentru o introducere modesta in subiect, se pot vizita, de pilda, adresele urmatoare pe www:

http://www.inner.org/torah_and_science/mathematics/story-of-pi-1.php

http://www.inner.org/torah_and_science/mathematics/story-of-pi-2.php

Si eu gasesc subiectele acestea fascinante, interesante si distractive. Insa eu nu as cladi pe ele, ca temelie, nici structuri si nici palate cu turnuri. Nici macar un cort.

Cel caruia este dispus sa renunte la ratiune si sa urce in stratosfera misticii, drum bun. Sunt dispus sa fiu adesea cu capul in nori, cum sunt uneori acuzat ca sunt, dar vreau sa fiu si cu picioarele pe pamant. Aici, pe terra ferma, pe langa crapatura geologica sau falia San Andreas. Pana nu vine in vizita d-na cu coasa. :-)

Ii multumesc lui Rafi pentru ocazia potrivita de a aminti despre gigantii de gandire evreiasca,  Maharalul din Praga si  Gr”a, geniul din Vilna, Lituania, doi oameni ultra-, hiper-destepti si eruditi, autori din care am citit si am studiat o gramada de comentarii biblice, adica de opus-uri, si cu bunicul meu, dar si la scoala evreiasca, la Heider, unde mi-am petrecut o mare parte din copilaria ardeleana. Si nu era prea usor! Caci acesti autori nu au scris carti pentru copii. :-)

‘The Catcher in the Sand’ are onoarea de a publica cu permisiunea autorului inca un fragment din memoriile doctorului George Manescu.
—————-
Dandu-mi seama ca majoritatea dintre noi este nascuta dupa razboi, indiferent din ce etnie, nu are habar de multe din cele petrcute in anii 20 si in continuare. Unele povestite de batranii lor, sau citite, chiar in interpretari diferite, despre oameni, fapte si urmari. In mod voit sau din lipsa de interes  a se cunoaste, de la martori inca in viata, ce si cum a fost. Cum eu sunt unul dintre acestia. mi-am impus ca o datorie morala si necesara, pentru contemporani sau arhive de viitor, unele din cele ” traite”. Ce fel de trai a fost, asta-i alt ceva. Alta gasca, im alta traista , cum  auzisem pe vremuri. Despre unele am mai povestit si chiar ceva scris, cu ani in urma.

Stiam de mic, despre apartenenta mea la judaism si ca imi lipseste o bucatica, din trupul cu  care am venit pe lume. Tatal meu era Secretarul general al Comunitatii  evreilor, iar bunicul, Gabai  ( administrator al unui templu cu traditie). Am invatat primele patru clase, la ” Scoala Comunitatii evreiesti “, atat cu domnul Dumitrescu, un dascal de calitate superioara, cat si cu domnii Neihin si Derbaremdiker,  Limba ebraica ( pe care am uitat-o ) si Istoria poporului evreu. Pe la 10 ani, dupa ce am fost atacat, ” jidanit “ si inghiontit pe strada, de un golanetz (l -am vazut in 1940, in camase verde), am auzit cum tata povestea mamei, ce a fost in oras. Se raspandise vestea, ca in afara de Partidul National-crestin al Prof.. A.C.Cuza, noul Partid antisemit – “Garda de fier- prin  adeptii lui ” legionarii ” va manifesta pe strazile orasului si ei, vor sparge geamurile intreprinderilor si magazinelor evreiesti. Proprietarii acestora, au inchis usile, au tras obloanele si au plecat acasa. Asa s-a intamplat, dar a cazut victima si  vitrina droghistului crestin, Averescu .Motivul a fost aducerea temporara, in penitenciarul orasului Focsani, a lui  Corneliu Zelea Codreanu, seful partidului, asasinul in 1924, a lui Manciu, prefectul de Iasi.

Intrand apoi ca elev al Liceului “Unirea ” am avut de suferit,ca si ceilalti colegi evrei, umilinte morale si in 1934, am fost primit la Facultatea de Medicina, din Iasi. Din primele zile, ne-au sfatuit ” veteranii “, ca in ziua de 10 decembrie , n-avem ce cauta la cursuri sau lucrari,fiind ziua studentilor crestini ( tot in legatura cu Legionarii ). Legionari ” eroi ” au impuscat in 1934, pe peronul garii Sinaia, pe Primul Ministru, I. Gh. Duca venit sa vorbeasca cu regele, iar in 1938, a cazut sub gloantele fascistilor, alt  Premier, Armand Calinescu ( era ca Moshe Dayan, cu un ochi acoperit ). Semanau teroarea. Au ucis, cu sange rece, pe Stelescu,bolnav pe un  pat de spital, tovaras de drum ” al Capitanului . In razboiul civil spaniol din 1936, o grupa a plecat in Spania, alaturandu-se regimului fascist al; lui Franco. Au cazut  ” ca eroi “,- Motza si Marin. Aveau ca patroni pe sfintii Mihali si Gavril, peste tot icoane si cruci.. Nicadorii si Decemvristii,erau  criminalii de frunte, la ordinele sefilor. In vara 1938, din ordinuil regelui Carol al II-lea, Codreanu e arestat si inca peste 200 de adepti, si ucisi “ cu motivul de ” fuga de sub escorta”.  Antisemitismul si lupta pentru putere, s-a indarjit. Pentru scurta vreme, s-a format un Guvern nationalist, cu Octavian Goga, poetul si Prof, A,C,Cuza., A venit toamna anului 1940  si toti elevii si studentii evrei, au fost exclusi din invatamantul de Stat. Am ramas somer de stinta si calificare.

La Facultatea de Medicina, a fost inlocuit decanul, un Profesor priceput, printr-un tanar doctoras, legionar, Ventonic, student cu un an inaintea mea. Fusese silitor, cum am auzit si avea credinta intr-o schimbare. Ce fel ? Nu stiu.Poate nici el. Maresalul Antonescu a decretat Statul, roman ca ” national – legionr’ si Horia Sima, Prim ministru.O persoana stearsa dar plina de ura pentru straini si chir concetateni romani, Au vrut sa puna mana pr putere. A inceput prin a asasina pe  Prof. N. Iorga si fostul ministru de finante, Virgil Magearu, au omorat peste 100 de evrei si le-au agatat cadavrele, in carligele de la  abator. Teroarea s-a intetit. Din locuinta lor, au scos pe  inteleptul Rabin Guttman, cu cei doi fii adulti.Jacob si Josef, i-au dus in padurea Jilava si au tras in ei. Rabimil, ranit, abia s-a, ridicat din zapada, si-a plans copii mortii  si s-a rugat pentru ei. Cu  chiu si vai a ajunns acasa.,Revolta legionarilor n-a fost tolerata de armata, Ei au fost omorati si arestati. Horia Sima a fugit la Viena Decanul Dr, Ventonic, a fost gasit mort in casa. S-a sinucis. A lasat o simpla notita, ca nu este in ce a crezut el si nu poate inteege. Dictatura de  tip nazist  si-a continuat drumul.

It was said that Guy Ritchie’s version of Sherlock Holmes would make Sir Arthur Conan Doyle and Sherlock Holmes turn in their graves. I believe this statement to be true to the extent that the latest had a grave.

Yes, this version of Sherlock Holmes – which I hear will be soon followed by a sequel – is much more 21st century entertainment. It resembles much more some of the latest and more successful entries in the genre like V for Vendetta or The Dark Knight than 19th century detective stories. It is dark and violent and has political connotations that speak only to these who lived through the 20th century history. It’s the kind of entertainment which you watch first to relax (if you like the genre) but yet you do not end viewing it with the feeling that you watched a completely brainless piece of garbage.

http://www.youtube.com/watch?v=ITU27Sxzi9w

(video source hollywoodstreams)

Much of the quality of Guy Ritchie’s version lies in the tormented version of the principal character that is being created by Robert Downing Jr. The rational detective from Baker Street is a man of all sins who is capable not only of reasoning but also of fighting and surviving in a brutal world, as well of feeling deeply for a cared one who betrays him not only once. Then we have a vision of London as a 19th century Cour des Miracles which is rendered in a strikingly poignant manner as a stage of all possibilities becoming true provided they they rely on 19th century most advanced science. I liked this vision and for once the perspective of the sequel does not make me uncomfortable.

More about the film at http://www.imdb.com/title/tt0988045/

A murit scriitorul, dramaturgul, ziaristul si omul de cuvant liber Alexandru Mirodan.

Iata doua interviuri si articole omagiale aparute in ultimele ore.

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/in-memoria-scriitorului

http://wxwx.wordpress.com/2010/03/09/interviu-cu-al-mirodan/

Fie-i memoria binecuvantata.