A apărut volumul intitulat La anul, la Ierusalim, o carte, - Maree şi memorii culturale – Vol. I, de Angela FURTUNĂ, editat de Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera”, 2009, cu o copertă de Devis GREBU, 350 p.

Cartea conţine capitole de dialoguri şi eseuri, note de lectură, analize şi meditaţii vizând paradigmele culturale şi politice europene, relaţiile de comunicare dintre românism, europenism şi iudaism, teme inedite din istoria mentalităţilor culturale. O secţiune aparte a volumului aduce un omagiu limbii ebraice, simbolismului şi expresivităţii sale lirice, pe linia articulării dintre noetică şi noematică.

Informaţia vastă, abordarea cărturărească şi analiza aplicată oferă, în acest prim volum, răspunsuri la întrebarea: de ce una din cele mai mari pierderi înregistrate de România şi Europa ultimului secol a fost tezaurul culturii iudaice.
Volumul este aşezat sub auspiciile reflecţiei lucide a mai multor gânditori, întemeindu-se pe raţiune, înţelepciune, moderaţie şi originalitate în interpretarea istoriei culturii şi civilizaţiei de joncţiune dintre iudaism şi europenism, respectiv românism:

Te duci şi citeşti ce-au scris şi alţii, în alte culturi, fără presiunea utilităţii imediate, dar mereu atent. Trebuie să aştepţi activ ideile noi, căutând peste tot…(Moshe Idel).

Popoarele între dânsele nu sunt decât ramurile unuia şi aceluiaşi copac şi, astfel, mi-a fost dat să-mi găsesc patria în trecutul neamului meu şi, totdeodată, în mijlocul poporului în care m-am născut…(Moses Gaster).

Realitatea continuă să fie ocultată şi ignorată…

(Vladimir Tismăneanu).

Şi să mă culegi din nou din risipirea în care m-am risipit în mii de bucăţele, când, îndepărtându-mă de Tine Unul, am dispărut fărâmiţat în multe…(Sfântul Augustin).

Nu călătoresc fără de cărţi nici pe timp de pace, nici pe vreme de război, [...] Ele sunt cea mai bună muniţie pe care am găsit-o pentru această călătorie omenească” (Michel de Montaigne, Essais, livre III, 2).

Memoria, iar nu aşteptarea, este cea care dă unitate şi plenitudine experienţei umane” (Hannah Arendt).