Teatrul Cameri din Tel Aviv in colaborare cu teatrul din Haifa prezinta in coproductie spectacolul cu muzica ‘Yentl’ dupa povestirea lui Isaac Bashevis Singer in adaptarea scenica a lui Leah Napolin si traducerea lui Dan Almagor. Folosesc intentionat termenul ‘spectacol cu muzica’ similar celui ‘film cu muzica’ folosit de Barbra Streisand pentru filmul ei din 1983 – mi se pare mai potrivit si in acest caz pentru un spectacol in care partea muzicala si coregrafica nu este lipsita de calitati dar care nu are in el niciun shlagar memorabil, in schimb este binecuvantat cu fluiditate si tensiune dramatica.

Bashevis Singer este unul dintre scriitori mei cei mai iubiti. L-am descoperit tarziu, dupa ce am ajuns in Israel si am fost imediat fascinat de lumea evreiasca est-europeana pe care o descrie in romanele si povestirile sale, in care eroii isi traiesc pasiunile si iubirile in mediul permanent amenintat al comunitatilor evreiesti din Rusia si Polonia, in care coeziunea culturala bazata pe intelepciunea Torei si a Talmudului se confrunta in sufletele eroilor cu tentatiile carnale si culturale ale lumii din jur, cu deschiderea ei, cu teatrul, circul, ziarele si cartile sale, cu posibilitatea de a calatori in locuri de legenda cum ar fi cel numit America in care evreii nu ar mai fi vesnica victima a istoriei. M-a fascinat acest spatiu cu dimensiuni tragice si magice in acelasi timp, cu care am o afinitate ciudata, poate genetica, in ciuda pretentiilor mele de evreitate moderna si nereligioasa, si in ciuda ignorantei mele totale in ceea ce priveste idishul. Mai tarziu am descoperit povestirile si romanele sale americane, si din nou m-am regasit in nelinistea si dramele emigrantilor, in setea lor de adaptare exterioara si tensiunea fata de acea parte dinauntru care este ramasa pe veci in spatiul est european, in retrairea Holocaustului si de catre cei care i-au supravietuit si de catre cei care isi cara vina de a nu fi fost acolo.

Textul adaptarii pentru scena (original pentru Broadway) al lui Leah Napolin si al filmului Barbrei Streisand este insa departe de a fi fidel povestirii lui Bashevis Singer. Este ignorata in ambele productii una dintre componentele esentiale ale  povestirii. Eroina lui Bashevis Singer traieste si drama ambiguitatii orientarii sale sexuale. Nu numai ca impreuna cu inteleptul sau tata inchidea obloanele si invata Torah (caci vorba batranului rabin in Dumnezeu poti avea incredere ca va intelege de ce o fata aspira sa invete Torah, dar in vecini nu) dar Yentl insasi era ‘diferita de celelalte fete din oras, inalta, subtire, mica in piept si ingusta in solduri. La amiaza Shabatului, cand tatal sau dormea Yentl ii imbraca pantalonii, caftanul de matase, talitul, chipa si palaria …’. In film ca si in piesa pusa in scena pe Broadway si la Cameri, ambiguitatea sexuala lipseste si  Yentl se dezvaluie ca femeie iubitului sau Avigdor si isi redobandeste identitatea feminina in final, elemente de intriga care nu exista in versiunea originala,

Spectacolul de la Cameri este regizat de Moshe Kepten, regizor tanar care a inregistrat un succes de scena si de public anul trecut cu o noua versiune a ‘Violonostului de pe acoperis’ dupa Shalom Alechem, alta creatie cu versiune cinematografica celebra. Nu am vazut acel spectacol dar am citit cronici dupa care ‘Yentl’ ar fi o ralativa dezamagire. Daca este asa probabil ca am pierdut un spectacol foarte bun, caci mie si prezenta montare a lui ‘Yentl’ mi-a placut.

http://www.youtube.com/watch?v=uy2QGDXoUGo

Spectacolul dureaza o ora si 40 de minute fara pauza si are cursivitate si sensibilitate. Spatiul scenic este folosit in mod inteligent si legatura intre episoade este realizata prin proiectii de texte din Talmud care ilustreaza perceptele care guverneaza viata eroilor si cu care acestia trebuie sa se confrunte si pe care trebuie sa le incalce pentru a-si trai pasiunile. Cele doua conflicte principale – cel al setei de invatatura si al dragostei se imbina si se confrunta in permanenta. Eroina porneste de la dragostea fata de invatatura celor sfinte pentru a continua cu dragostea si atractia erotica si a se intoarce in final la invatatura – fiecare dintre aceste pasiuni o confrunta cu dilemele inerente statutului ei de femeie in societatea evreiasca traditionala si pentru fiecare in parte raspunsul este in incalcarea regulilor pentru a putea respecta principiile adevaraului si a dragostei – si a celei omenesti si a celei fata de Creator.

In rolul principal este distribuita Ola Schur-Selektor, actrita si cantareata pe care eu nu am vazut-o pana acum si care se achita cu brio de sarcina, joaca cu un amestec de naturalete si pasiune care cuceresc si canta cu aplomb si forta. Dansatorul si coreograful Yehezkel Lazarov ii da replica in rolul lui Avigdor la nivel bun, fara a fi stralucit, si lui i se datoreaza si conceptia coreografica si miscarea de scena care joaca un rol important in spectacol. Una dintre gaselnitele reusite este rolul vanzatorului de carti jucat de Tal Weiss, un alt personaj din mitologia evreiasca est-europeana care furnizeaza premiza initiala a povestii si joaca si rolul corului in finalul deschis si ambiguu, diferit de cel al povestirii lui Singer dar potrivit atmosferei si mesajului spectacolului.